Astăzi voi avea grijă de Cristos:
îl voi primi în sfânta Euharistie;
îi voi asculta Cuvântul;
îl voi vizita în cei bolnavi;
îl voi sluji în cei săraci şi flămânzi.

Cu greu putem uita ziua când pentru prima dată ni s-a oferit ceva preţios spre îngrijire. Fie că trebuie să avem grijă de o persoană importantă sau de un lucru preţios, emoţiile sunt puternice. Trebuie să ai grijă să nu faci nimic ce ar putea păta încrederea pe care ceilalţi au investit-o în tine. Nu este uşor să fii mereu atent, să fii prudent, să fii generos. Unii au reuşit şi privim spre ei cu admiraţie. Ştim că există oameni care au trăit nu pentru a domni, ci pentru a sluji; nu pentru a vorbi, ci pentru a asculta; nu pentru a se realiza pe ei înşişi, ci pentru realizarea celor încredinţaţi.

Unui astfel de om îi este dedicată toată luna martie, în special această zi. Este vorba despre sfântul Iosif. El este numit „Patronul Bisericii Universale”, dar şi „părintele noii evanghelizări” sau „Sfântul Patron al celui de-al treilea mileniu”. Merită toate aceste nume. Ba chiar trebuie să punem sub protecţia sa lumea întreagă dacă ne gândim la misiunea sa nobilă: a avut grijă de Isus şi de preacurata fecioară Maria. Dumnezeu i-a încredinţat tot ce avea mai preţios: pe Fiul său, pe Preacurata şi Biserica. Oare dacă a reuşit să-şi îndeplinească misiunea sa şi a avut grijă de „comoara lui Dumnezeu”, nu va reuşi la fel de bine să aibă grijă şi de noi?

Oare cum e să ai grijă de Cristos? Oare această nobilă misiune, trăită şi împlinită de sfântul Iosif, nu este acum şi misiunea noastră? În noi trebuie să se regăsească viaţa lui Iosif: atenţia lui faţă de Cristos trebuie să devină atenţia noastră faţă de acelaşi Domn. Aşa cum sfântul Iosif s-a îngrijit de cele sfinte, la fel şi noi trebuie să avem grijă de tot ceea ce este sfânt în noi şi în jurul nostru: sufletul nostru, sufletul aproapelui, Biserica, sacramentele, cuvântul divin etc.

Esenţialul vieţii lui Iosif a fost să aibă grijă de Cristos: să-l primească, să-l crească, să-l ocrotească. Astăzi, acest tată purtător de grijă ne vorbeşte nouă şi ne prezintă principala misiune a creştinului: să aibă grijă de Cristos. Să avem grijă de Cristos prezent în Euharistie adorându-l şi primindu-l în suflet. Să avem grijă de Cristos prezent în cuvântul Evangheliei ascultându-l şi predicându-l. Să avem grijă de Mântuitorul nostru prezent în ceilalţi, mai ales în cei mici şi săraci, iubindu-i şi slujindu-i.

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51a
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. ⁴² Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. ⁴³ Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. ⁴⁴ Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. ⁴⁵ Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. ⁴⁶ După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. ⁴⁷ Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. ⁴⁸ Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” ⁴⁹ El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” ⁵⁰ Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. ^51a Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor.

Cuvântul Domnului

---

Vă aștept în continuare alături de proiectul Paxlaur pentru copiii din Ucraina: Frații mei mai mici (DETALII AICI despre copiii noștri). Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă acest cuvânt al Domnului: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25).

Vă mulțumesc din suflet!