Staţiunea a VI-a: Veronica şterge faţa lui Isus cu o maramă

Patimirile Domnului_Veronica si IsusNiciodată nu a fost uşoară trecerea de la pasivitate la acţiune. Şi aceasta pentru că este mult mai uşor să stai şi să priveşti, decât să te ridici şi să acţionezi. Mereu găsim mai comodă calea indiferenţei, a spectatorului, decât implicarea cu un rol precis în desfăşurarea unor evenimente. Ne-am obişnuit să citim istoria (şi să o criticăm!), nu să o facem!

Acum suntem pe Calvar şi vrem să ieşim din orice stare de pasivitate. Să ne simţim prezenţi acolo, trup şi suflet. Participăm la una dintre cele mai dureroase drame ale omenirii: condamnarea la moarte a Fiului lui Dumnezeu. Participăm la condamnarea unui drept la moartea cea mai dureroasă şi mai ruşinoasă: moartea pe cruce. Noi cum reacţionăm? Noi cum suntem implicaţi în acest eveniment? Care este rostul prezenţei noastre pe Calvar? Bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, copii plini de viaţă sau adulţi împovăraţi de griji, toţi trebuie să se simtă provocaţi de suferinţa acestui drept care a luat asupra sa păcatele noastre. În timp ce noi trăim neimplicaţi în viaţa celuilalt şi indiferenţi faţă de lumea care se destramă în suferinţă, Sfânta Scriptură ne invită să conştientizăm la ce participăm aici, pe Calvar şi cine este cel pe care-l însoţim pe drumul crucii: „el, Domnul nostru Isus Cristos, a fost străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care a căzut asupra lui ne-a adus nouă pacea şi rănile lui ne-au adus vindecarea. Toţi umblam rătăcind ca nişte oi, fiecare îşi urma drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra lui fărădelegile noastre ale tuturor” (cf. Is 53,5-6).

Pe drumul Calvarului – şi atunci ca şi acum – îl urma o mulţime mare, dar oare ce simţeau acei oameni? Ce simţi atunci când vezi un om suferind, sângerând, condamnat de mai marii lumii? Ce reacţii avem în faţa unui chip greu de recunoscut, acoperit de praf şi sânge, în faţa unui chip încoronat cu spini şi umbrit de o cruce imensă? De cele mai multe ori ne lăsăm copleşiţi de curiozitate: vrem doar să ştim cine este şi ce a făcut de a ajuns aşa. Alteori ne vedem de drum: avem treburi mai importante decât să purtăm altora de grijă. Sunt şi momente în care am vrea să intervenim, să ajutăm, dar ne temem de gura lumii, de reacţia celorlalţi: ce vor zice, ce ne vor face, cum ne vor cataloga? Şi abia uneori reuşim să rostim cuvinte de compasiune sau să schiţăm gesturi timide de tămăduire ori alinare. Ne recunoaştem, Doamne, prea laşi şi prea păcătoşi pentru o lume care are atât de mare nevoie de curaj, de implicarea plină de iubire în viaţa celuilalt, în special al celor mici şi suferinzi, al celor săraci şi defavorizaţi, al celor bătrânişi marginalizaţi. Doamne, avem atât de puţină iubire, iar acest puţin este deseori contaminat şi el cu teamă.

Pe drumul Calvarului învăţăm ce înseamnă iubirea: disponibilitatea de a sacrifica totul (inclusiv viaţa!) pentru binele celuilalt. Aici învăţăm cum se manifestă iubirea: în tăcere, fără mult zgomot ca ura, fără să-şi înalţe fruntea cu semeţie, ci aplecându-se şi slujind, „spălând picioarele aproapelui”, ca în seara Cinei celei de taină, sau ştergând chipul însângerat al celui condamnat. Aici învăţăm că iubirea nu rezistă să stea în indiferenţă! Aici învăţăm că iubirea este izvor de curaj şi risipeşte orice teamă. Aici învăţăm că iubirea e acea şoaptă care vine şi-i spune inimii: „Nu contează ce vor spune oamenii şi ce îţi vor face, tu mergi şi îmbrăţişează-l! Nu te teme! Iubirea nu dă greş niciodată!”. Şi atunci ieşi din mulţime, îţi faci loc şi alergi la el şi-l îmbrăţişezi. Atunci indiferent de vârstă, condiţie, indiferent dacă eşti bărbat sau femei, tânăr sau bătrân, rupi rândurile indiferenţei şi te îndrepţi spre el. Atunci îţi dai seama că iubirea dă unei clipe valoarea veşniciei. Atunci când iubeşti îţi dai seamă că în celălalt, indiferent cum îl consideră lumea, tu l-ai găsit pe Dumnezeu şi pentru el eşti dispus să faci orice!

Aşa a fost cu Veronica cea Miloasă, al cărei curaj şi a cărei iubire le medităm acum. Ea a făcut acel gest de o clipă care încă durează şi are ecou în veşnicie. Ea este cea care ne spune că iubirea nu ştie ce înseamnă frica. Această femeie ne ajută să înţelegem că dragostea faţă de aproapele aflat în suferinţă trebuie să fie capabilă să depăşească orice barieră. Nu ne este greu să ne imaginăm reacţiile celor din jur: marii preoţi, soldaţii romani, mulţimea. Strigăte, injurii, batjocorire s-au îndreptat furtunos spre ea, dar nimic din toate acestea nu au oprit-o din drumul ei spre Cristos. Un lucru i-a fost atât de clar Veronicăi: când iubeşti şi doreşti binele celuilalt, nu te opreşti decât atunci când ai atins iubirea, când simţi că ai făcut tot ce puteai, chiar dacă fapta ta e mică. Iubirea dă faptelor mici valori inestimabile.

Puţine momente sunt aşa duioase ca această întâlnire: o inimă care iubeşte până la sacrificiu suprem s-a lăsat înfăşurată în marama întinsă de o inimă care iubeşte necondiţionat şi fără teamă. Acum s-au întâlnit iubirea lui Dumnezeu faţă de om şi iubirea omului faţă de Dumnezeu. Acum privim cum chipul celui luminos şi mai strălucitor decât soarele se întipăreşte pentru totdeauna pe marama ce i-a întins-o femeia plină de compasiune.

Pe acest drum al Calvarului, însoţindu-l pe Cristos alinat în suferinţele sale de gestul delicat al Veronicăi, ne convingem de roadele iubirii adevărate. Dragostea nu rămâne niciodată nerăsplătită. Cristos îşi întipăreşte chipul pentru totdeauna pe darul ei. Oferta ei poartă acum chipul lui Cristos. Inima ei este pecetluită acum de iubirea celui pe care l-a iubit slujindu-l. Atât de bine a surprins Scriptura forţa şi valoarea iubirii atunci când a spus: „Iubirea e ca moartea de puternică … Ape mari nu au puterea ca să stingă dragostea şi fluvii revărsate nu pot să o înece. Şi dacă cineva ar da, pentru iubire, tot avutul casei sale, s-ar face de ocară” (Ct 8,6-7).

Nimeni nu a putut să o împiedice, Doamne, pe miloasa Veronica să te ajute. Ura mulţimii sau forţa soldaţilor au fost neputincioase în faţa iubirii şi a hotărârii ei de a se apropia de tine. Pune, Doamne, şi în noi puterea dragostei faţă de tine şi faţă de aproapele aflat în suferinţă. Dăruieşte-ne curajul să sărutăm chipul tău în chipul fraţilor noştri. Alungă din inima noastră orice teamă. Îndepărtează din viaţa noastră tot ceea ce ştii că ne ţine departe de tine şi de harul tău. Ajută-ne să întindem lumii de astăzi o maramă aducătoare de balsam vindecător şi totodată să primim cu recunoştinţă ajutorul pe care lumea ni-l oferă din dragoste faţă de tine. Amin!

Aici puteţi medita:

Stațiunea a IX-a: Un Dumnezeu căzut printre oameni (de)căzuți

Stațiunea a VIII-a: Isus mângâie femeile care plâng

Staţiunea a VII-a: Isus cade a doua oară sub povara crucii

Staţiunea a VI-a: Veronica şterge faţa lui Isus cu o maramă

Staţiunea a V-a: Simon din Cirene îl ajută pe Isus să-şi ducă Crucea

Staţiunea a IV-a: Isus o întâlneşte pe Maica sa îndurerată

Staţiunea a III-a: Isus cade sub povara crucii

Staţiunea a II-a: Isus ia crucea pe umeri

Staţiunea I: Isus este condamnat la moarte!

Rugăciune de pregătire pentru Calea Sfintei Cruci

Reclame

11 gânduri despre „Staţiunea a VI-a: Veronica şterge faţa lui Isus cu o maramă

  1. Bucura-te, Veronica, mironosita lui Cristos! O, preamilostiva Sfanta Veronica, care te-ai invrednicit de minunea cea nespusa a primirii Sfintei Mahrame, aprinde in noi flacara iubirii de Dumnezeu, Mantuitorul nostru, ca impreuna cu tine sa ne invrednicim a canta in Imparatia lui Dumnezeu: Aleluia!”

    Apreciază

  2. Cit adevar in statiunea a 6!
    Cit de indiferenti suntem la necazurile altora si cit de frumos este spus „isus isi intipareste fata in marama ce o intinde veronica cea miloasa”!
    DOAMNE AJUTA-MA SA NU TREC CU INDIFERENTA PE LINGA NECAZURILE ALTORA SI ACOLO UNDE AM PUTERE SA MA POT INPLICA SI AJUTA! ASA O SA POT SA MA APROPII MAI MULT DE TINE! AMIN!
    Multumesc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: