Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Staţiunea a IV-a: Isus o întâlneşte pe maica sa îndurerată

Posted by Paxlaur pe 23/03/2013

Isus si Mama sa, Maria pe drumul CalvaruluiExistă atingeri care vindecă orice rană. Există prezenţe care tămăduiesc cu gingăşie trecutul. Există întâlniri care te ajută să mergi mai departe! Atingerea mamei, prezenţa iubirii şi întâlnirea aproapelui aduc curajul şi speranţa de care avem nevoie pentru a merge până la capăt. Cine e privat de aceste experienţe nu are cum să ducă până la capăt crucea vieţii. Fără ele nu ai acea putere care izvorăşte din susţinerea mamei, nu ai motivaţiile pe care ţi le oferă iubirea, nu ai sprijinul care vine din prezenţa aproapelui. Cine vrea să ajungă la capăt trebuie să experimenteze aceste realităţii şi să fie beneficiarul acestor relaţii.

Însă acum, pe drumul Calvarului, unde e capătul? Oare chiar vrem ca Isus să ajungă la capăt, pe Golgota, şi să fie răstignit?! Nu am putea face ceva să-l oprim din acest drum al suferinţei?! Chiar trebuie să lăsăm să se împlinească Scriptura, dacă această împlinire înseamnă suferinţă, răstignire, moarte?

Unde este, Doamne, capătul acestei suferinţe, te întrebăm privind la chipul tău plin de urmele durerii! Unde este, Doamne, capătul, strigăm atunci când zdrobiţi de propria suferinţă simţim că nu mai putem duce mai departe crucea vieţii noastre! Unde este capătul strigăm atunci când ne simţim învăluiţi de ispita abandonului! Acestor întrebări nu ne răspunde chipul celui răstignit, ci gloria celui înviat: capătul nu este Golgota, răstignirea, ci capătul este învierea, de aceea trebuie să mergem mai departe. De aceea, drumul suferinţelor noastre este presărat de mângâierea îngerilor: atingeri, prezenţe, întâlniri care ne ajută să ne ridicăm şi să ne continuăm viaţa cu demnitate, trecând dincolo de suferinţe şi mergând spre înviere.

Cât de duioasă este această imagine a Fiului cu crucea în spate care primeşte îmbrăţişarea mamei sale! Copleşitor! Tocmai medităm acea îmbrăţişare care are forţa şi durata veşniciei! Nu ne este greu să simţim că în astfel de situaţii orice inimă de mamă este sfâşiată de dureri. Acum, pe Calvar, se împlineşte profeţia bătrânului Simeon: „Prin sufletul tău va trece o sabie” (cf. Lc 2,35).

Meditând acest duios moment al întâlnirii dintre Fiul condamnat la moarte şi mama iubitoare, încercăm să aducem înaintea ochilor noştri întregul ambient. Muntele Calvar era plin de oameni: chipul unora emană răutate, în timp ce ochii altora sunt plini doar de curiozitate; printre ei îi recunoşti cu uşurinţă pe evreii speriaţi de forţa „fiului tâmplarului din Nazaret”, după cum nu sunt greu de recunoscut nici romanii iubitori de sânge; chipul unora trădează acea indiferenţă care trezeşte mereu repulsie, în timp ce alţii au alura angelică a compătimirii şi parcă am vrea să vedem cum un înger vine şi le şterge lacrima din ochi. Dintre toţi, din mijlocul amalgamului de oameni, răsare ca un crin Maria, cea care-şi face loc prin mulţime şi se arată Fiului. Dintre toţi, ea singură ar fi vrut ca printr-o îmbrăţişare să tămăduiască rănile fiului ei. Preacurata a fost persoana de pe Calvar care a vrut să ia crucea de pe umerii lui Cristos şi să o ducă mai departe. Iubirea ce o purta Fiului o îndemna să-şi dea viaţa pentru el ca să-l salveze! Ar fi făcut orice, însă… acum trebuia să se împlinească Scriptura!

Pe drumul crucii tale, Doamne, te-ai oprit pentru o clipă ca să îmbrăţişezi în scumpa ta mamă, Maria, omenirea întreagă. Privirile voastre duioase, inima zdrobită de durere a mamei şi inima înflăcărată de iubire a Fiului s-au contopit într-o singură bătaie spre mântuirea lumii. Ne răsună acum în inimă cuvintele copleşitoare pe care le putem citi în privirea ta: „Mamă, priveşte! Fac toate lucrurile noi! Fac o lume nouă! Eu pentru aceasta am venit şi m-am născut: ca toţi să aibă viaţă şi să o aibă din plin. Mamă, suferinţele şi moartea aceasta nu vor fi spre pierdere, ci spre înviere! Lasă acum să se împlinească cele spuse de profeţi şi toţi vor vedea mântuirea lui Dumnezeu”.

Şi după ce s-a ridicat cu greu din prima sa cădere, acum, Cristos, se desface delicat din îmbrăţişarea mamei sale. Vrea să meargă până la capăt, vrea să-şi poarte singur crucea (cf. In 19,17), deşi chipul său rănit are nevoie de ajutor, de vindecare, de sprijinul mamei. Câtă durere în acest moment al Calvarului.

În inima noastră, Scump Mântuitor, se înfiripează acum siguranţa unui gând: pe drumul suferinţelor noastre, nu suntem singuri. Alături de noi, ca un înger tămăduitor, ai pus-o pe buna ta mamă. Aşa cum s-a apropiat de tine, pe drumul Calvarului, ea se apropie de noi, fiii ei, şi ne îmbrăţişează, ne mângâie, ne alină suferinţele şi mai ales ne transmite speranţa învierii. Astăzi trebuie să învăţăm nu doar că nu suntem singuri, ci mai ales că nicio suferinţă nu este zadarnică. Este adevărat că şi viaţa noastră străbate deseori Calvarul, însă învăţăm privind la tine şi la buna ta mamă, Maria, că dincolo de Calvar ne aşteaptă învierea şi viaţa fericită în Patria cerească.

Domnul şi Dumnezeul nostru, inima noastră se umple de recunoştinţă faţă de tine şi faţă de îndurerata mamă, Maria. Vrem să cimentăm în sufletul nostru momentul întâlnirii voastre pentru ca el să ne fie sprijin în suferinţă şi încurajare în momentele de poticneală. Vrem să simţim prezenţa şi ajutorul vostru pentru a putea duce până la capăt crucea obligaţiilor noastre. Vrem să învăţăm că în faţa suferinţei abandonul sau descurajarea nu sunt soluţii, ci compromisuri care nu duc la înviere. Vrem să pui în inima noastră dorinţa de a merge mai departe pentru ca fiecare cuvânt al Scripturii să se împlinească şi în viaţa noastră aşa cum s-a împlinit în viaţa ta, Domnul nostru, şi în viaţa duioasei tale mame. Amin.

Aici puteţi medita

Staţiunea a VII-a: Isus cade a doua oară sub povara crucii

Staţiunea a VI-a: Veronica şterge faţa lui Isus cu o maramă

Staţiunea a V-a: Simon din Cirene îl ajută pe Isus să-şi ducă Crucea

Staţiunea a IV-a: Isus o întâlneşte pe Maica sa îndurerată

Staţiunea a III-a: Isus cade sub povara crucii

Staţiunea a II-a: Isus ia crucea pe umeri

Staţiunea I: Isus este condamnat la moarte!

Rugăciune de pregătire pentru Calea Sfintei Cruci

Anunțuri

6 răspunsuri to “Staţiunea a IV-a: Isus o întâlneşte pe maica sa îndurerată”

  1. ana said

    Atotputernice Dumnezeu ,prin Sangele Preasfant si Preasfanta Apa-care au curs din inima Dumnezeiescului -Tau Fiu ,fiind de fata Mama Ta,si impreuna cu durerea Ei Te rugam sa ne eliberezi de toate pacatele si sa ne primesti in gloria Ta impreuna cu Fecioara Maria ca sa Te putem lauda si preamari o vesnicie!!

    Apreciază

  2. SIMIAN SILVIA said

    Va multumesc!

    Apreciază

  3. De cite ori citesc statiunea 4 ma cutremur la suferinta Sfintei Maria, la durerea ei de mama vazindu-si fiul in chinuri grele.
    Noi care suntem mame ne dam seama de suferinta ei!
    „MAICA PREAINDURERATA ARATA-NE CALEA PE CARE TREBUIE SA O URMAM SA NU NE INDEPARTAM NICIODATE DE FIUL TAU, SA STIM SA MERGEM PE CALEA CREDINTEI AMIN”
    Multumesc parinte

    Apreciază

  4. […] Staţiunea a IV-a: Isus o întâlneşte pe Maica sa îndurerată […]

    Apreciază

  5. […] Staţiunea a IV-a: Isus o întâlneşte pe Maica sa îndurerată […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: