Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Recunoștința ca o fotografie în care timpul nu trece! (Vă mulțumesc!)

Posted by Paxlaur pe 26/11/2015

Entuziasmul_copilariei

Când vreau să scriu despre ceva și nu știu de unde să încep mă uit prin cărți, prin ziare, la televizor, pe net. Caut idei prin depozitele de cuvinte. Dar azi, când vreau să scriu despre recunoștință (că toată lumea vorbește astăzi despre ea, chiar și cei care nu o practică decât o dată pe an… sau chiar și mai puțin!) mi-am dat seama că locul în care trebuie să-mi caut începutul nu sunt cărțile, ziarele, știrile etc. Ca să vorbesc despre recunoștință trebuie să răscolesc în colecția de fotografii, printre amintiri și persoane dragi. Recunoștința nu e un material pentru tipografie și nu poate fi limitată la idei frumos scrise, ci este o floare a inimii, un dar, rezultatul unei educații, al bunului simț, al frumosului pe care putem să-l așezăm în această lume. Ca să vorbesc despre recunoștință m-am uitat peste zeci de fotografii în care timpul nu trece niciodată, fotografii întipărite nu atât pe hârtie, cât în inima mea.

Astăzi vreau să-mi exprim din nou recunoștința și să spun mulțumesc

părinţilor care mi-au dăruit viaţă şi fraţi dragi, părinţi care şi-au împletit armonios viaţa ca să ne putem bucura şi noi, eu şi fraţii mei, de un dar atât de mare: lumina zilei şi strălucirea nopţilor înstelate.

Mulțumesc bunicilor care s-au îngrijit să ascult poveşti despre viaţă şi să învăţ să trăiesc. Ce-ar fi fost viaţa mea dacă nu era cineva care să-mi vorbească despre bine şi rău, despre valori şi virtuţi, despre credinţă şi ştiinţă etc.? Ce ar fi fost viaţa mea fără călătoriile în care m-au purtat şi răsfăţat?!

Aici trebuie neapărat să mulţumesc fraţilor mei fără de care copilăria nu ar avut acest gust dulce şi amintiri atât de frumoase. Fără de ei prezentul ar fi sărăcăcios. Şi nici nu aş mai avea nepoţi care să mă bucure cu afecţiunea şi chipul lor angelic.

Recunoştinţă pentru cei care mi-au împreunat mâinile pentru rugăciune şi m-au învăţat cum se îngenunchează trupul, inima şi mintea în faţa lui Dumnezeu, a misterelor, a euharistiei.

Oamenilor care mi-au vorbit despre rău şi păcat, mai ales pentru că au fost răbdători cu mine şi au insistat să învăţ, chiar dacă nu prea dădeam semne de ascultare şi îndreptare.

Mulţumesc celor care m-au învăţat să cer iertare şi celor care m-au iertat.

Mulţumesc celor care mi-aţi ocrotit viaţa prin orice scurtă rugăciune.

Mulţumesc celor care m-au învăţat să iubesc munţii şi să-i urc.

Mulţumesc celor care mi-au aşezat prima dată paşii pe un covor de frunze şi mi-au spus să le ascult foşnetul.

Mulţumesc dragilor prieteni care m-au încurajat să privesc soarele când răsare şi apune, indiferent de ora la care o face şi de starea pe care o am. Doar aşa am învăţat că dincolo de nori e mereu soare şi dincolo de noapte sunt mereu stele.

Gândurile mi s-au împrăştiat şi nu am reuşit să stabilesc ordinea în care ar fi trebuit să mulţumesc. Totul e aleatoriu, aşa cum îmi amintesc.

Mulţumesc celor care m-au ajutat să învăţ armonia muzicii, să iubesc aşezarea disciplinată a notelor care atunci când sunt cântate încântă şi revigorează tot trupul. Cine-ar fi crezut cu ani în urmă că eu şi muzica ne vom înţelege atât de bine încât să petrecem ore bune împreună?

Mulţumesc celor care m-au învăţat să ascult: nu doar muzica, dar mai ales oamenii.

Cum aş putea să-i uit pe cei care mi-au vorbit despre bogăţia filmelor: câte învăţături nu am primit din zeci de filme bune.

Şi aici gândul mi-a zburat la cărţi, la cei care mi-au pus prima carte în mână şi mi-au spus să o citesc că-mi va plăcea. Şi apoi le-am cerut o alta…şi tot aşa. Mulţumesc pentru că fără ele aş fi fost privat de un tezaur.

Mulţumesc doamnei învăţătoare care mi-a ţinut cu răbdare mâna până am învăţat să scriu şi mi-a sprijinit efortul de a învăţa să citesc. Cât de sărac aş fi fără aceste instrumente, scrisul şi cititul! Ar fi fost imposibil. Noroc de bunii şi răbdătorii mei învăţători şi profesori, de la şcoală şi de acasă.

Mulţumesc celor cu care am împărţit jocurile copilăriei, plimbatul cu bicicleta, supărarea şi iertarea, despărţirea şi revederea.

Mulțumesc celor care mi-au iertat obrăzniciile copilăriilor și copilăria din comportamentul omului ce trebuia să fie deja matur.

Mulţumesc oamenilor care mi-au zâmbit, aşa, poate chiar fără motiv. Sunt zâmbete pe care nu le-am uitat niciodată. Şi le păstrez.

Mulţumesc celor care mi-au dat posibilitatea să le ofer flori: i-am simţit aşa de fericiţi! Şi mulţumesc şi celor care mi-au oferit flori şi m-au învăţat să le îndrăgesc.

Am o mare recunoştinţă faţă de chipurilor frumoase pe care le-am întâlnit, fie chiar şi numai în trecere. Când îmi amintesc de ele mi-e aşa ciudă că nu sunt pictor să le pot transcrie şi păstra într-un tablou înrămat cu amintiri.

Un deosebit mulţumesc sufletelor curate pe care le-am întâlnit şi care, poate fără să ştie, mi-au spus că se poate mai mult, că nu e imposibil să fii bun, curat, cinstit, senin, fără prefăcătorie. Chiar dacă nu am reuşit mereu, am încercat. Şi mai încerc.

Mulţumesc bolnavilor şi celor în suferinţă pe care i-am întâlnit şi de la care am învăţat forţa credinţei şi beneficiile răbdării. Ei sunt cei care m-au sfătuit cum să preţuiesc viaţa, dar şi cum să o trăiesc ca o pregătire pentru o moarte bună.

Mulţumesc săracilor care mi-au dat posibilitatea să-i ajut şi să fac o faptă (neînsemnată) bună: poate la judecata de pe urmă ei vor fi ocrotitorii şi apărătorii mei.

Mulţumesc preoţilor care i-au căsătorit pe părinţii mei, m-au botezat, mi-au oferit prima sfântă împărtăşanie, mi-au oferit darurile Duhului Sfânt la mir, m-au primit, ajutat şi învăţat în seminar, m-au sfătuit, certat şi mângâiat. Fără ei nu aş fi crescut. Mulţumesc pentru mâinile puse asupra mea şi darul sfânt al preoţiei primit din partea episcopului.

Mulţumesc colegilor alături de care am petrecut ani de zile în şcoală şi în preoţiei: ei mi-au arătat clar că „unde-s doi puterea creşte”.

Ah, şi mai e ceva. Un mulţumesc, unul special pentru cei cărora niciodată nu le-am spus mulţumesc. Poate nu am ştiut că m-au ajutat, poate nu i-am întâlnit, poate nu m-am simţit obligat să le mulţumesc, poate că nu mi-am dat seama cât de mare e binefacerea pe care mi-au făcut-o, poate am uitat. Un mulţumesc din inimă celor mai anonimi dintre binefăcători. Pe unii sigur i-am uitat şi acum… Mulţumesc celor uitaţi!

Doamne, nu te-am uitat. Nici nu te-am lăsat la urmă. Tu eşti în fiecare literă şi semn şi spaţiu ale acestor gânduri. Ţie îţi mulţumesc prin fiecare şi împreună cu fiecare om amintit, pentru că de n-ai fi fost tu şi bunătatea ta, cine ar fi putut cânta farmecul creaţiei tale? Îţi mulţumesc pentru că mă ştii pe nume, pentru că îmi cunoşti inima şi pentru că mă iubeşti aşa cum sunt.

Şi, Doamne, doamnelor și domnilor, aşa cum bine ştiți, fiecare mulţumesc este o nouă cerere. 🙂

Vă mulțumesc!

PS. Mulţumesc celor care au citit aceste rânduri. Poate facem din această zi una în care ne amintim de cei cărora nu le-am mulţumit, de cei faţă de care nu am reuşit niciodată să ne exprimăm recunoştinţa. Mulţi dintre ei, fie chiar şi pentru o clipă, au dat culoare şi gust vieţii noastre. Un gust atât de bun!

Anunțuri

2 răspunsuri to “Recunoștința ca o fotografie în care timpul nu trece! (Vă mulțumesc!)”

  1. Veronica said

    E greu sa dai un nume, sa cauti un raspuns, sau sa faci o caracterizare a celui care a descris si transpus in cuvinte atat de simple dar apasatoare si relevante forta pe care cu un simplu „multumesc” ,daca ar fi pronuntat la timp, ar putea schimba totul in bine, in frumos, in blajin si delicat… intr-un cuvant „recunostinta”.
    Multumesc pr Dancuta pt cuvintele frumoase pe care mi-ati dat posibilitatea sa le citesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: