Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Îndobitocirea omului: pedofilie, incest, necrofilie… Apoi?

Posted by Paxlaur pe 02/03/2016

79347104_animal-far_340402b-500x333De la început subliniez convingerea că și un singur caz de pedofilie să fi fost în toată Biserica, ba chiar în toată lumea, și deja era prea mult, prea multă suferință, prea multă trădare. Prea multă tristețe, durere, dezamăgire în trădarea omului, în trădarea celor atât de iubiți de Dumnezeu, copiii. Iar papa Benedict al XVI-lea și papa Francisc în continuu au sublinat acest lucru și au vrut și vor ca această plagă să fie eliminată. Și au muncit pentru aceasta. Și încă se muncește. În interiorul Bisericii se muncește și se văd multe semne spre bine. Multe, dar încă insuficiente. (Poate și pentru că Biserica, mai ales Catolică, se pare că este singura acuzată, dar și singura care luptă împotriva acestui flagel!!!) Oricum, mai este mult de muncă și, ținând cont de direcția în care merge omenirea, munca nu se va sfârși niciodată.

Și vorbind de „direcții” mă gândesc la anomalia și îndobitocirea unora de a propune și de a susține proiecte legislative prin care să se legalizeze necrofilia, incestul si pedofilia. Detalii aici: http://www.dailymail.co.uk/news/article-3458702/Necrophilia-incest-legal-says-Swedish-Liberal-party-youth-wing-accused-laughable-nitwits-party-senior.html

și aici: http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/tineretul-liberal-suediei-cere-legalizarea-incestului-necrofiliei-aceste-legi-nu-protejeaza-nimeni-1_56d08c225ab6550cb83e4785/index.html

și aici: http://www.culturavietii.ro/2016/02/25/suedia-poligamie-tineretul-cere-legalizarea-incest-necrofilie/

și aici: http://www.papaboys.org/germania-ed-unione-europea-per-la-legalizzazione-della-pedofilia/

și aici: http://www.activenews.ro/stiri-social/Ofensiva-pedofililor-vor-acelasi-drepturi-ca-si-homosexualii-si-lupta-pentru-ele-pas-cu-pas-urmandu-le-modelul.-Cum-scapa-pedofilii-de-puscarie-in-Romania-119243

Și unii dintre ei numesc aceasta „un pas înainte în politică”?! Nu, nu e scandalos. Nu, nu este doar anormal, amoral etc. Este scârbos, este macabru! Îhhh …

Ce mai urmează să legalizăm? Zoofilia? Crima? Violul? Toate astea sunt deja mai mult decât o crimă, mai mult decât un viol. Este drumul spre o lume a patrupedelor!!!

Primul gând care mi-a venit citind aceste articole, dincolo de senzația de greață? Nu cred că ne tragem din maimuță, dar sunt sigur că vrem să devenim mai josnici decât orice alt animal, decât orice altă formă de viață de pe planetă, din univers. Sunt semnele îndobitocirii pe care cei ajunși deja la maturitatea îndobitocirii o numesc „progres”… Da, „marele progres” spre animalizare, spre îndobitocire. Cine nu are motive să plângă, poate să plângă gândindu-se la un astfel de viitor. Mult gust amar pentru cei care acum sunt copii, tineri.

Și toate acestea pentru că noi și mass-media deschidem ochii doar la ceea ce vor alții să considerăm important și grav. Sunt premiate cu Oscar și Pulitzer doar unele drame, în timp ce altele, mult mai multe, rămân în tăcere și se îndreaptă spre o „normală animalizare”. Am impresia că vom implora moartea doar ca să scăpăm de o astfel de lume, doar ca să nu mai fim martorii unei lumi care a întrecut cred până și imaginația și răutatea Diavolului. Nu știu ce „formă/chip” ar putea avea iadul, dar am impresia că se mută pe pământ. Și nu tre să fii creștin sau dus la biserică pentru a observa toate acestea. Dar dacă nu ne trezim „cu toți vom pieri la fel”. Nu, nu militez ca aceste lucruri să fie numite păcat, chiar dacă ele sunt și păcate. Aici nu este vorba de vreo campanie făcută pentru Biserică sau pentru credință. Vreau doar trezirea rațiunii pentru că „somnul rațiunii naște monștri” și monstruozități! Vreau doar ca aceste lucruri să fie numite cu numele lor: sunt anomalii, sunt ceva rău, sunt o „boală”! Ce om normal vrea să facă „dragoste”/sex cu un mort?! Sau cu proprii părinți sau frați sau fii/fiice?! Sau cu copiii?! Cum, Doamne iartă-mă, să numești aceste anomalii „altfel de atracții sexuale” și să le consideri normale?!

Dacă animalele râd sau plâng nu știu să spun, dar dacă au astfel de stări atunci cu siguranță râd de direcția în care merge omenirea și plâng pentru viitorul ei. Plâng, dar cred că se și bucură: în ritmul acesta ele, dobitoacele, vor fi ființele superioare ale noului mileniu (până dăm de extratereștrii, că dacă dau ei peste noi și văd „direcția” spre care mergem, fug și se ascund de teama unei legi care ar îngădui „marțianofilia” (?) sau „extraterestrofilia” (?) !!! ).

Omul, în ritmul acesta, coboară mult mai jos decât orice animal, decât orice altă creatură. Poate e mult spus, dar pare mai prejos de orice duh rău, de orice diavol. Cu mult timp în urmă, Berdiaev vorbea despre animalizarea spre care ne indreptăm, despre bestialismul la care ajungem prin decădere: „Bestialismul este un fenomen născut în lumea umană şi, mai mult, într-o lume civilizată; el nu există în lumea animală, care aparţine unei alte trepte ierarhice a existenţei şi care îşi are justificarea şi misiunea sa proprie. Animalul este cu mult deasupra omului bestial. Iată de ce vorbim despre «căderea omului». Or, tocmai acest bestialism este aşezat actualmente deasupra umanismului”.

Să ne trezim și „să ne purtăm cuviincios ca în timpul zilei”. Să fim buni. Simpli. Naturali, adică să ne comportăm conform cu natura noastră. Am ajuns să derutăm până și lumea animalelor prin degradarea noastră.

Am scris toate astea purtat de gândurile venite după ce am citit diferite știri menționate mai sus, dar și două articole legate de filmul „Spotlight”, articole pe care vi le propun în întregime mai jos, preluate de pe situl www.ercis.ro. Mult adevăr se ascunde în acest interviu, dar și multă durere. Lumea are nevoie de lumină, de mai multă lumină și de mai mulți oameni normali.

Împreună cu venirea primăverii să răsară peste noi soarele dreptății și al înțelepciunii.


Lumea în tăcere în faţa dramei pedofiliei. „Spotlight”? Frunza de smochin…

De Wlodzimierz Redzioch

A apărut în sălile de cinema din toată lumea „Spotlight”, un film care relatează istoria unui grup de jurnalişti de la ziarul american The Boston Globe care din 2001 a condus o investigaţie despre abuzurile sexuale comise de clerul din Boston asupra minorilor, tolerate şi chiar ascunse de ierarhie, inclusiv arhiepiscopul oraşului, cardinalul Bernard Law. Un film bine făcut, antrenant, care dă glas victimelor de pedofili în sutană, care au trădat nu numai încrederea celor mici, ci şi Biserica şi pe Dumnezeu însuşi.

Însă, „Spotlight” este înainte de toate – aşa cum a subliniat Giuliano Ferrara – o violentă propagandă anticatolică şi anticlericală, pentru că repropune o falsă convingere că pedofilia este o „problemă” a preoţilor şi că Biserica îi apără şi îi protejează pe violatorii de copii. Şi acest film propagandist a primit premiul Oscar 2016 ca filmul cel mai bun.

În schimb jurnaliştii de la Boston Globe pentru investigaţia lor, în urmă cu mulţi ani, au primit prestigiosul premiu Pulitzer. Revelările lor au dat început campaniei mondiale împotriva pedofiliei clerului, care a dat o lovitură dură Bisericii, în special sub pontificatul lui Benedict al XVI-lea, un Papă care deja ca prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei a făcut aşa de mult pentru a combate acest fenomen odios.

Anul trecut, mass-media din toată lumea a dat o importanţă enormă monseniorului Wesolowski şi procesului său, care s-a întrerupt după moartea sa subită. În aceste zile se dă o relevanţă enormă audierilor cardinalului Pell, prezentat „acoperitor” al preoţilor pedofili. În afară de acele cazuri, domneşte tăcerea, ca şi cum în afara mediilor ecleziale pedofilia n-ar exista. Dar există atâtea persoane care zilnic combat fenomenul teribil al pedofiliei şi strigătul lor de denunţare nu are chiar niciun ecou în mass-media.

Preotul Fortunato Di Noto este unul dintre aceştia. De peste 25 de ani, preotul este angajat cu Asociaţia sa Meter în contrastarea pedofiliei, îndeosebi cea on-line. El nu ascunde agenţiei Zenit amărăciunea sa: „Nu reuşim să înţelegem care este motivul tăcerii, care a devenit o tăcere aproape complice, complăcută, în faţa abuzurilor sexuale asupra minorilor, chiar şi cele mai mici. Este mai mult decât un scandal! Într-o zi am semnalat 500 de materiale video pedopornografice, dar cresc tot mai mult materialele video, fotografiile de abuzuri, de orori care te fac să tresari. Şi nu se întâmplă nimic”.

Materialul pedopornografic pe care-l găsiţi pe internet şi pe care-l denunţaţi la Poliţia Poştală este într-adevăr aşa de teribil?

Oribil. Samavolnicii şi torturi sexuale din partea bărbaţilor şi a femeilor asupra copiilor de vârstă de la 0 la 12 ani. Am semnalat peste 150 de mii de situri pedopornografice, în ultimii 12 ani şi 3 milioane au fost monitorizate; pe aceste situri există sute de mii de fotografii şi materiale video. Problema este că nimeni nu vrea să vadă lucrurile pe care le denunţăm. Nu sunt istorii inventate ci lucrurile şi numerele verificabile şi semnalate oficial la Poliţia Poştală. Chiar recent am semnalat fotografiile şi materialele video unde se vedeau mâinile care manipulau sexual părţile intime ale nou-născuţilor în pepinierele din spitale. Şi voiam să subliniez un lucru: noi nu semnalăm abuzurile virtuale, chiar dacă se văd în reţea, însă abuzurile reale deja petrecute, filmate şi fotografiate.

Jurnaliştii de la The Boston Globe au primit Premiul Pulitzer pentru „scoop”-ul lor despre cazurile de pedofilie în arhidieceza de Boston. În schimb, denunţările dumneavoastră continue împotriva pedopornografiei on-line nu au nici măcar spaţiu în mass-media…

Tăcerea despre milioane de copii violaţi în mod repetat de industria pedopornografică este un lucru ruşinos! Denunţăm abuzuri teribile şi nimeni nu spune un cuvânt! Aşadar eu cred că mass-media, care ar trebui nu numai să informeze despre aceste fapte ci să-i şi mobilizeze pe toţi în lupta împotriva pedofiliei, o crimă împotriva umanităţii, tăcând, au o vină foarte mare. Aşadar eu apelez la toţi să dea un glas acestor copii abuzaţi în mod teribil.

Cum se poate explica această tăcere complice a mass-media şi a lumii în general?

Lumea tace pentru că până la urmă justifică pedofilia.

Aşadar tăcerea despre pedofilie, în afara cazurilor referitoare la cler desigur, ne face să credem că există forţe foarte puternice care exercită presiuni în acest sens. Cine este în spate?

Eu de mulţi ani denunţ existenţa lobby-urilor pedofile, dar m-au tratat rău. Astăzi există mişcările pro-pedofilie care ar vrea să devină normal raportul dintre adulţi şi copii şi în relaţia afectivă şi sexuală. Acţionează şi lobby-urile care promovează această ideologie perversă: sunt mii şi proliferează tot mai mult.

Care este baza „culturală” a acestei ideologii?

Deja din anii ’70, unii intelectuali propun ideea că în fond pedofilia este ultimul tabu sexual care trebuie înfrânt şi abolit. Conform lor, există pedofilii „buni” care au această atracţie sexuală faţă de minori; atunci cu consens reciproc, un raport dintre un adult şi un minor ar trebui să fie tolerat şi tratat drept ceva normal. Şi această idee s-a răspândit în lumea globalizată prin internet.

Voi semnalaţi mii de situri care ar trebui închise, dar în spatele acestor situri sunt atâţia oameni care produc materialul pedopornografic violând copiii şi construind portaluri: aceşti oameni n-ar trebui arestaţi şi duşi la închisoare?

Ar trebui să fie arestate zeci de mii de persoane pentru abuzurile asupra a milioane de copii. Însă asta, din păcate, nu se întâmplă.

Dumneavoastră cu Asociaţia atingeţi interese enorme. Nu este periculos?

Da, este periculos. Eu pentru a denunţa abuzurile asupra copiilor îmi supun viaţa, precum şi viaţa colaboratorilor mei, la riscuri. De mulţi ani primesc ameninţări şi pentru acest motiv trăiesc sub escortă.

Se dă atâta spaţiu asociaţiilor victimelor abuzurilor clerului, care au vestiţii lor avocaţi, care reuşesc să obţină despăgubiri milionare. În schimb nu se aude vorbindu-se despre celelalte victime ale pedofililor, ca şi cum ar fi vorba despre victime de „categoria a doua”. Nimeni nu se preocupă de milioanele de victime ale industriei pedopornografice, nimeni nu vrea să le despăgubească în vreun mod?

Este adevărat că există milioanele de victime ale pedofililor pe care lumea nu vrea să le vadă. În urmă cu 20 de ani noi am instituit Ziua Copiilor Victime ale Violenţei, ale Exploatării şi ale Indiferenţei, împotriva pedofiliei. Coborâm în stradă şi îi invităm pe alţii să facă la fel. Dar din nou mass-media nu dau glas acestei iniţiative, desigur în afară de anumite mass-media catolice. Noi şi în acest an, la 1 mai, vom fi din nou în Piaţa „Sfântul Petru” pentru a ne ruga înainte de toate, dar şi pentru a sensibiliza opinia publică despre această problemă.

Părinte Fortunato, duminică filmul Cazul Spotlight, în regia lui Tom McCarthy a primit premiul Oscar 2016 ca filmul cel mai bun şi scenariul cel mai bun. De pe scenă s-a făcut un apel la Papa Francisc, pentru ca „să protejeze copiii”. Acest apel, după părerea dumneavoastră, reflectă clişeul vechi şi fals care leagă pedofilia cu Biserica? Ce părere aveţi?

Mi se pare un pic anacronic a face apel la Papa pentru ca să facă el curăţenie înlăuntrul Bisericii: Biserica face asta deja de mulţi ani, cu Benedict al XVI-lea şi acum cu Francisc. De ce n-au făcut apel la toţi conducătorii de stat din lume pentru ca pedofilia şi pedocriminalitatea să fie cu adevărat învinsă? Acest fenomen priveşte toate ţările şi pe toţi credincioşii din toate religiile.

(După Zenit, 1 martie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

 

„Cazul Spotlight dă elan transparenţei în Biserică”

De Iacopo Scaramuzzi

Filmul „Cazul Spotlight” şi apelul adresat papei de producătorul său în noaptea Oscarurilor „dau un elan ulterior” muncii pentru contrastarea pedofiliei clerului: acesta este comentariul făcut la Radio Vatican de iezuitul german Hans Zollner, membru al Comisiei Pontificale pentru Tutelarea Minorilor şi preşedinte al Centrului pentru Ocrotirea Minorilor al Universităţii Pontificale Gregoriana. L’Osservatore Romano scrie: „Nu este un film anti-catolic”.

„Cazul Spotlight”, în regia lui Tom McCarthy, relatează investigaţia jurnalistică prin care în 2001 Boston Globe a dezvăluit acoperirea sistematică a abuzurilor sexuale ale clerului asupra minorilor din Dieceza de Boston, condusă pe atunci de cardinalul Bernard Francis Law. Investigaţia, care a primit premiul Pulitzer, precedată de articole ale unor jurnalişti ca Jason Berry în National Catholic Reporter, a făcut să explodeze scandalul pedofiliei în Statele Unite, urmat după câţiva ani în Europa şi în restul lumii. La premierea care a acordat peliculei Oscarurile ca filmul cel mai bun şi cel mai bun scenariu original, azi noapte, producătorul, Michael Sugar, a comentat: „Papa Francisc: este ora de a-i proteja pe copii şi de a restaura credinţa”.

„Mult a fost făcut, din partea Sfântului Scaun, şi apoi şi de câteva Biserici locale”, afirmă părintele Zollner. „Pentru asta, un film ca acesta precum şi cuvintele spuse la premiere, dau desigur un elan ulterior acestei munci a noastre pe care, de exemplu, am început-o din 2012 aici la Gregoriana cu o întâlnire internaţională, Simpozionul «Spre vindecare şi reînnoire», la care au participat 110 episcopi din toate Conferinţele episcopale din lume şi care a fost un prim pas şi pentru zonele din Africa şi din America Latină, unde tema în acea epocă încă nu ajunsese”.

Iezuitul german aminteşte că „încă de la sfârşitul anilor ’90, cardinalul Ratzinger, ca prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, şi-a dat seama de fapt că Biserica nu mai putea nici să tolereze aceste abuzuri, nici acoperirea lor din partea episcopilor. Şi astfel Joseph Ratzinger, apoi ca papa Benedict, a făcut mari paşi pentru a face Biserica o instituţie transparentă şi angajată în lupta împotriva abuzurilor. Apoi, papa Francisc a continuat pe linia papei Benedict, întărind iarăşi legislaţia Bisericii, instituind Comisia Pontificală pentru Tutelarea Minorilor. Papa a pus în practică deja câteva măsuri şi aşteptăm ulterioare dezvoltări tot pe această linie, care vor da cu siguranţă mesajul clar că Biserica Catolică în conducătorii săi îşi dă seama de gravitatea situaţiei şi vrea şi trebuie să continue lupta pentru dreptate şi pentru ca să nu mai existe victime ale abuzului”. La Gregoriana, îndeosebi, „Centre for Child Protection” instituit recent vrea „să lucreze pentru a construi încet-încet o competenţă locală, adică persoane care să ştie cum să reacţioneze, cum să creeze spaţii sigure pentru copii şi adolescenţi”.

Cât priveşte filmul, monseniorul Charles Scicluna, actual arhiepiscop de Malta şi în trecut „promotor de justiţie” de la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, care a reprezentat „acuzarea publică” vaticană în cazuri ca acela al preotului mexican pedofil Marcial Maciel, „a spus public”, într-un interviu la Repubblica, „el ar recomanda tuturor, şi episcopilor, să se uite la acest film”, subliniază Zollner. „Acelaşi lucru l-a spus şi un episcop australian. Deci este o mare apreciere faţă de film şi desigur şi o apreciere faţă de mesajul şi faţă de modul în care este transmis mesajul. Aceşti episcopi le recomandă confraţilor lor să se uite la acest film, deci este o puternică invitaţie de a reflecta şi de a lua în serios mesajul central, adică Biserica Catolică poate şi trebuie să fie transparentă, corectă şi angajată în lupta împotriva abuzurilor şi că trebuie să se angajeze pentru ca să nu mai aibă loc. Este important de a înţelege că trebuie să ne schimbăm atitudinea noastră care în italiană se poate exprima cu acel vestit cuvânt: „omertà” (= cârdăşie). A nu vorbi, a voi să se rezolve totul punând totul sub covor, a se ascunde şi a crede că totul va trece. Trebuie înţeles că nu va trece: de acum trebuie să ne dăm cont că ori cu mult curaj şi capacitatea de a înfrunta lucrurile privindu-le în faţă ne ocupăm noi, ori într-o zi, mai devreme sau mai târziu, vom fi obligaţi să facem asta. Şi acesta cred că este unul dintre mesajele centrale ale acestui film”.

Şi L’Osservatore Romano scrie, cu articol prezentat pe prima pagină, că filmul Cazul Spotlight „nu este un film anticatolic”, pentru că „reuşeşte să dea glas uluirii şi durerii profunde a credincioşilor în faţa descoperirii acestor realităţi oribile”. Desigur, continuă cotidianul Sfântului Scaun, „copiii sunt fiinţe lipsite de apărare, deci victime privilegiate ale abuzurilor chiar şi în familii, în cercurile sportive, în şcolile laice. Balaurii nu poartă exclusiv sutană. Pedofilia nu derivă în mod necesar din votul de castitate. Dar este clar de acum că în Biserică prea mulţi s-au preocupat de imaginea instituţiei decât de gravitatea faptei”. Cât priveşte apelul adresat Papei în timpul nopţii Oscarurilor, „trebuie să fie văzut ca un semnal pozitiv: încă există încredere în instituţie, există încredere într-un papă care continuă curăţenia începută de predecesorul său deja când era cardinal. Există încă încredere într-o credinţă care are la inimă apărarea victimelor, ocrotirea celor nevinovaţi”.

(După Vatican Insider, 29 februarie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

 

 

Anunțuri

3 răspunsuri to “Îndobitocirea omului: pedofilie, incest, necrofilie… Apoi?”

  1. Adrian F said

    Laurentiu: biserica imi spune mie cum sa ma comport in diferite situatii/ce sa fac/cum sa fac, dar musamalizeaza atata timp acest scandal? mai mult, cardinalul Law care a stiut si a ascuns inca nu este tras la raspundere in fata autoritatilor pentru acest lucru? Eu am doi copii, daca cumva se intampla asa ceva si la noi? cum sa ii mai duc la ora de religie? Cum e posibil ca un preot sa predice copiilor ca raul este in ei si in acelasi timp un scandal de genul asta sa fie ascuns atata timp de biserica? si ce daca au fost procese si s-a platit daune? cu bani rezolvam o astfel de problema? ok, inteleg ca s-a luat o pozitie mai dura, dar la fel ca si evenimentul de la Colectiv, trebuia sa se intample ca cineva sa zica ca asa ceva nu e posibil? uneori cand ma gandesc la modelul preotului propus in dieceza de Iasi iti spun sincer ca ma gandesc daca nu cumva si acolo s-au musamalizat astfel de evenimente… nu vreau sa acuz pe nimeni, dar cand ma uit/ascult predica unor preoti ma infioara gandul la ce anume poarta in interiorul lor…

    • Laurentiu said

      Nu cred că există cuvinte care să exprime toată durerea și toată teama în fața acestei plăgi… Trebuie să veghem ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple. Iar în acest caz „a veghea” înseamnă a sta alături de cei care au fost victime, a lua măsuri împotriva celor care au greșit, a ne ruga și pentru unii și pentru alții… Totodată trebuie să răspândim adevărate valori, să consolidăm ceea ce este frumos, să fim alături de cei care trăiesc adevărate drame. Multe s-au întâmplat și se întâmplă pentru că nimeni nu se ocupă de oamenii care suferă, care trăiesc izolați sau singuri sau în sărăcie…
      Mă întristează gândul că unii se tem doar de Biserică, de orele de religie etc. Cred că există multe alte locuri cu adevărat periculoase de care trebuie să ne ferim, noi și generațiile tinere, copiii în special.
      Apoi eu nu am auzit de astfel de „crime” în Dieceza noastră și nici nu știu personal de astfel de cazuri. Dar dacă cineva a auzit sau știe de așa ceva, ar face un mare bine societății și Bisericii, chiar și „călăilor” și în mod deosebit victimelor, prezentând cazul autorităților. Pentru astfel de cazuri nu există „anul Milostivirii” și nu trebuie să existe niciun fel de milostivire sau justificare. Nimic nu justifică tăcerea în fața acestor cazuri. Nimic. Dimpotrivă, aici tăcerea înseamnă complicitate!
      Domnul să ne apere de orice rău și să-i ocrotească pe cei mici și nevinovați!

    • Laurentiu said

      Trista realitate: http://www.ziare.com/social/inspectia-sociala/10-000-de-abuzuri-in-9-luni-doua-mii-de-copii-luati-de-urgenta-din-familie-cifrele-sunt-alarmante-interviu-cu-presedintele-protectiei-copilului-1407232

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: