A murit și a luat cu el o parte din mine. Așa este mereu: când moare cineva cunoscut – mai ales cineva care te cunoștea bine, așa cum e un părinte, un frate, un prieten, un părinte spiritual, un duhovnic – poartă cu el o parte din tine. Simți că bucăți din tine sunt duse cu el spre o altă lume.

Ceea ce am împărtășit cu părintele Claudiu Dumea, care mi-a fost profesor și duhovnic, a fost purtat cu sfinția sa în Paradis. Aceasta e speranța mea! Murind simt că a dus în cer cu dânsul părți din mine pentru a fi purificate și/sau consacrate!

În tristețea plecării oamenilor lângă care și cu care am crescut, care ne-au crescut, acest gând devine o consolare: ei poartă în fața lui Cristos părți din noi, poartă ceea ce era rău în noi pentru a fi purificat, dar și ceea ce era bun pentru a fi consolidat. Purificare și statornicie, purificare și consacrare.

Nu am putut participa la înmormântare, dar gândul mi-a fost acolo. M-am rugat! Sunt convins că a fost o celebrare vrednică de un om care a iubit Biserica și sfânta Liturghie, un profesor care ne-a învățat cum să celebrăm sfintele și dumnezeieștile sacramente.

M-am rugat pentru părintele, pentru odihna sa. Mi-am amintit și momente din seminar, când am fost alături de el ca seminarist și ca preot.

Când eram seminarist și mergeam la el, la duhovnic, părintele începea mereu, dar absolut mereu (nu-mi amintesc vreo excepție, dar poate o fi fost!) cu această întrebare, acest dialog:

– „Ei, bun venit, Laurențiu! Cum e, te-ai apucat de fumat?”.

– „Nu, părinte, nu m-am apucat”…

– „Asta e bine. Nu te grăbi! Ai timp să te apuci mai târziu!”… Și zâmbea ridicându-și ușor sprâncenele și fruntea lată…

Frumoase amintiri! Intense trăiri în anii de seminar, alături de oameni buni, frumoși, iubitori de Dumnezeu…

Acum a plecat spre casa Tatălui, iar eu mă bucur pentru că, prin grija Sfinției Sale, încă nu m-am apucat de fumat (sau de alte „ierburi de-ale Diavolului”), încă mai am timp să mă apuc!

Dar cel mai mult îi sunt recunoscător pentru pasiunea cu care vorbea despre Cristos și curajul cu care spunea Diavolului pe nume. Meditațiile lui (în ultimul timp cele de sâmbătă dimineața) erau ca un fel de serial: abia așteptam ziua de sâmbătă ca să apară un nou episod. Mai ales când ne vorbea despre Diavol, despre Iad și despre tot răul pe care îl face Satana, ne alunga nu doar somnul sau plictiseala, ci trezea în noi dorința de a deveni toți „ostași” în armata condusă de arhanghelul Mihail împotriva lui Lucifer și a îngerilor căzuți cu el. Uneori erau momente înfricoșătoare, dar și pline de pasiune pentru adevăr.

Părinte Claudiu l-a iubit pe Isus Cristos atât de mult, încât l-a simțit. Mai bine zis, s-a simțit parte din viața lui Cristos, din istoria Bisericii. Ne-a vorbit despre Isus Cristos ca și cum ar fi fost vecinul său, colegul său de apartament. Puteai să juri că s-a plimbat cu el, a mâncat cu el, a stat zile, ba chiar ani, cu el în casă. Ni l-a descris cu lux de amănunte și ne-a explicat cu înflăcărare cum râdea Isus, cum mânca, cum vorbea, ce ochi avea, ce mâini și picioare robuste, cum era cu adevărat cel mai frumos, „cel mai fermecător dintre fiii oamenilor” (Ps 45,3).

Cu adevărat a fost un om care l-a iubit pe Isus Cristos. Prin scrierile sale, prin suferințele sale în spitalele din Iași, prin umorul său, prin întreaga sa viață sacerdotală, rămâne în inima mea ca un om bun, un om care nu a avut pretenția să fie perfect, dar a vrut ca toți să știe că Dumnezeu există și el este cu adevărat un Tată iubitor, un Tată milostiv, un Părinte care sper că l-a primit cu brațele deschise în Ceruri.

Să se odihnească în pace și să-și amintească de noi când va fi în Paradis, cu Isus Cristos, prietenul și Dumnezeul său și al nostru!

Aici puteți asculta una din predicile sale, din 3 aprilie 2016:

 

Iată și câteva date despre părintele Claudiu Dumea, publicate în ziua de 19 noiembrie 2019 pe situl Episcopiei Romano-Catolice de Iași:

În urma unor probleme de sănătate, agravate în ultimii şapte ani, marţi, 19 noiembrie 2019, la ora 18.45, la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaşi, a trecut la cele veşnice pr. Claudiu Dumea. Avea 77 de ani.

 

S-a născut la 29 august 1942 la Adjudeni – Neamţ. A absolvit Şcoala Generală de 7 clase în anul 1956 la Adjudeni, Şcoala de Cantori în anul 1960 la Iaşi şi Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1966. A obţinut licenţa după studiile postuniversitare de la Ierusalim şi Roma. A fost sfinţit preot la 26 iunie 1966 de către ep. Petru Pleşca. A activat fără numire în diverse parohii între anii 1966 şi 1968, după care a activat ca vicar la Gherăeşti (1968-1971), Iugani (1971-1973), paroh la Bălţaţi (1973-1977), profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi (1977-2016). De la 1 septembrie 2007 s-a pensionat. Din 2016 a ajutat în activitatea pastorală în Parohia Tomeşti. Din luna iulie 2018, pr. Claudiu s-a retras la Centrul de Spiritualitate Catolic din Bârnova.

 

Timp de 22 de ani pr. Claudiu Dumea a fost asistent spiritual al Asociaţiei Medicilor Catolici din Dieceza de Iaşi, a colaborat la realizarea manualelor de religie pentru elevii din Dieceza de Iaşi, predând atât la Institutul Teologic „Sfântul Iosif”, cât şi la Facultatea de Teologie Romano-Catolică, pentru laici studenţi la teologie sau asistenţă medicală.

 

S-a remarcat în mod special prin activitatea publicistică foarte bogată, publicând peste 60 de cărţi din diferite domenii: teologie dogmatică, spiritualitate, liturgie etc.

 

Mai are un frate preot, pr. Bonaventura Dumea, care activează în Dieceza de Timişoara.

 

Părintele Claudiu Dumea a celebrat de mai multe ori la Liturghile din catedrala din Iaşi, transmise la Radio Iaşi. În arhiva ercis.ro, în secţiunea Bibliotecă > Predici / Meditaţii, sunt mai multe înregistrări cu lecturile, evanghelia şi omilia părintelui Claudiu Dumea la aceste Liturghii.

 

Sicriul cu trupul neînsufleţit va fi depus la capela catolică din Cimitirul „Buna-Vestire” din Iaşi, joi, 21 noiembrie, de la ora 14.00; la ora 19.30, se va celebra un requiem pentru odihna sufletului părintelui Claudiu. În această capelă sicriul va rămâne până vineri, la ora 13.30.

 

Vineri, 22 noiembrie, la ora 14.00, sicriul cu trupul neînsufleţit se va afla la Seminarul Mare din Iaşi, unde profesorii şi seminariştii se vor ruga pentru părintele profesor Claudiu, iar apoi, la ora 14.30 va pleca spre Adjudeni, unde va fi primit de către comunitatea din satul natal în faţa bisericii, la ora 16.00. Aici va rămâne până a doua zi, sâmbătă, 23 noiembrie.

 

Înmormântarea a avut loc la Adjudeni, sâmbătă, 23 noiembrie 2019, la ora 10.00.

 

Pe situl Editurii Sapientia sunt trecute următoarele publicații:

Cunoscut autor de spiritualitate, din impresionanta bibliografie a părintelui Claudiu Dumea au aparut la Editura Sapientia urmatoarele titluri: Va invit la bucurie (Iasi 2001), Cuvintele de pe urma rostite de Cristos pe cruce (Iasi 2001), Daca vrei sa fii desavârsit (Iasi 2002), Viciile capitale (Iasi 2003), Fericirile (Iasi 2003), Sarpele si Mielul. Meditatii despre patimirea lui Cristos (Iasi 2004), Familia crestina (Iasi 2005), Misterul suferintei (Iasi 2005), Cred în Dumnezeu (Iasi 2003), Cred în Isus Cristos (Iasi 2006), Îngeri si diavoli (Iasi 2003), Istoria unei miscari religioase. Martorii lui Iehova (Iasi 2008), A iesit semanatorul… Predici. I: Adventul si Craciunul (Iasi 2007), A iesit semanatorul… Predici. II: Postul Mare si Timpul pascal (Iasi 2008), Manualul pelerinului în Tara Sfânta (Iasi 2007), Codul crestin al bunelor maniere (Iasi 2001), Religii, Biserici, secte privite din perspectiva catolica (Iasi 2002), Ci ne mântuieste de Cel Rau (Iasi 2010), Samariteanul milostiv (Iasi 2010) Pagini dificile ale Vechiului Testament (Iasi 2011), Pagini dificile ale Noului Testament (Iasi 2011), Cine esti tu, Tereza? (Iasi 2011), sfânta Spovada, sarbatoarea împacarii cu Dumnezeu (Iasi 2011) si a tradus din limba germana lucrarea lui J. Dreisben – A. Steffens, Celebrarea cuvântului lui Dumnezeu în luna mai (Iasi 2001, 2009).

---