Ce e cel mai greu când trădezi? Celălalt!


Atunci când se citeşte această evanghelie (In 21,15-19) unii spun că e replica trădării lui Petru: de trei ori s-a lepădat, de trei ori trebuia să-şi mărturisească iubirea. Oare chiar aşa să fie? Oare nu-l coborâm pe Dumnezeu la logica umană şi la un fel de lege a talionului: o iubire pe-o trădare?

Evanghelia înseamnă mai mult decât reabilitare şi iertare. Este vorba despre Domnul care îşi arată nemărginirea: „Nu-mi pierd încrederea în om, în Petru. Îi dau turma mea, Biserica mea”. Dumnezeu arată că nu se teme de om, că nu şi-a pierdut speranţa în cel pe care l-a creat şi l-a ales. Nu micimea lui Petru este evidenţiată aici, ci măreţia Domnului care zi de zi face acelaşi gest faţă de noi. În timp ce oamenii se gândesc la iertare, Dumnezeu se gândeşte la iubire!

Putem să ni-l imaginăm pe sfântul Petru după înviere. Ce greu trebuie să-i fi fost. Poate că uneori își zicea: „Cum să mai dau acum ochii cu Domnul? Ce o să-mi zică? Ce o să-mi facă?”. Şi umbla trist şi abătut. „Mă duc să pescuiesc. Vreau să alung gândurile astea. Trebuie să mi-l scot din mintea mea!” (cf. In 21,3). Dar nu prindea nimic şi-şi zicea: „Aşa-mi trebuie! Am trădat! De acum nimic nu-mi va mai merge bine”. Şi deodată apare Cristos.

Ah, numai în locul lui Petru nu am vrea să fim! Ce greu trebuie să fi fost acel ospăţ pe malul mării. Nimeni nu vorbea. O tăcere atât de vinovată. Petru cu faţa în pământ, cu chipul tânjind după cuvântul iertării, cu ochii acoperiţi de lacrimi ce nu îndrăzneau să ţâşnească.

Ce e cel mai greu când trădezi? Celălalt! Tot ce are: ochii şi privirile, chipul şi cuvintele, paşii şi gesturile. Dar mai ales iubirea lui. E greu degetul care nu se ridică să te învinuiască şi să te condamne, ci ca să te cheme, să-ţi facă semn să te apropii, să-i fii din nou alături. E greu când în loc să-ţi strige „Te urăsc!”, îţi strigă „Urmează-mă!” şi nu-ţi vorbeşte despre răzbunare, ci despre iubire şi iertare. Toți tânjim după fărâme de iertare și așteptăm cu speranţă: „Urmează-mă! Iubeşte-mă! Eşti iertat!”. Disperantă şi plină de întrebări e tăcerea vinovată.

Mâncau în tăcere şi deodată a răsunat: „Simon, fiul lui Ioan”… Cred că i s-a oprit inima lui Petru. Îi vorbea… Credea că urmează o mustrare, certuri şi reproşuri. Sau măcar că Isus îi va aminti: „Ce ţi-am zis eu?! Doar ţi-am spus că vei cădea!” (cf. Mt 26,31-35). Însă nimic din toate acestea. Dumnezeu e mai presus de om. Dincolo de căderi şi trădări, pe Domnul îl interesează doar iubirea.

Dacă nu ar fi speranţa iertării am muri în deznădejdea şi disperarea trădării, cu spatele la soare, cu ochii injectaţi de umbra neagră a pământului şi inundaţi de puhoiul apelor pătate. Dacă Domnul ar fi doar iertare, ar obosi. Dar el este iubire veşnică! Dumnezeu este iubire, despre aceasta ne vorbeşte evanghelia de astăzi, toată evanghelia şi toată Scriptura.


Inima lui Isus este modelul nostru de a iubi și ierta!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,15-19
În acel timp, când li s-a arătat la Marea Tiberiadei, după ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?” El i-a zis: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. El i-a spus: „Paşte mieluşeii mei!” 16 El i-a zis iarăşi, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” El i-a spus: „Da,
Doamne, tu ştii că te iubesc”. I-a zis: „Paşte oile mele!” 17 I-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi i-a spus: „Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele!” 18 Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai. Însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi”. 19 Dar aceasta a spus-o arătând cu ce moarte îl va fi glorificat pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmează-mă!”

Cuvântul Domnului


Anul acesta – 2021 – transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00


Despre acest proiect puteți citi aici:

Categorii:E bine de ştiut, Predici si meditatii, Proiectele Paxlaur, sfântul PetruEtichete:, , , , ,

3 comentarii

  1. Dumenzeu nu dezamageste niciodata El ne este iubeste cu o iubire fara margini.Cuvantul Sau este lumina pentru pasi nostrii de zi cu zi.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: