Astăzi, pentru mulți, să strângi lemne este o „figură de stil” sau istorie, amintiri din copilărie. Însă pentru unii încă este chinul de fiecare zi, de fiecare anotimp. Mai ales iarna!

Eu am fost de multe ori la strâns lemne. De fapt, la căutat lemne, că de strâns strângeam doar dacă le găseam. Și asta de multe ori iarna când erau ascunse de zăpadă și înghețate! Probabil aveam mănuși. Nu-mi amintesc. Ceea ce îmi amintesc este doar acel frig căruia nu-i păsa de mănușile mele. Și nici cuielor nu le păsa. Și erau multe, pentru că lemnele le căutam pe șantierele din Bacău, mai ales cele din zona Parcului Catedralei. Se construiau blocurile turn în acele vremuri. Erau multe șantiere cu paznici buni care ne lăsau să strângem „surcelele” rămase de la schele sau de la panouri. Uneori găseam bucăți de scânduri sau lemne mai mari. O adevărată binecuvântare acei paznici buni și acele șantiere. Pădurea era prea departe. Și nici nu era pentru noi, oamenii săraci. Era începutul anilor 90. Dar eram norocoși pentru că și cămăruța în care ne înghesuiam era mică și nu avea nevoie de multe lemne pentru a se încălzi. Ce timpuri! Și ce binecuvântare era o „roabă cu cărbuni” de la o doamnă vecină! Cred că între timp a murit. Atunci avea cred 60-70 de ani. Sau atât de înrădăcinată părea în ochii mei de copil bunătatea ei. Nu-mi amintesc numele, dar Domnul sigur și-l amintește și o va răsplăti pentru căldura oferită unor persoane înghețate.

Nu, nu e o poveste. Și nici nu e o figură de stil. Eu chiar știu ce înseamnă focul și valoarea lui, ce prețioasă este pentru un copil căldura și lumina sa, puterea focului de a pregăti hrana… Și mai ales ce dureroasă e lipsa lui, ce pătrunzător e frigul și cât de adânc poate fi întunericul. Cât despre foame… Ea era potolită cu orice. Mofturile nu încăpeau în micuța cameră închiriată.

Apoi Domnul s-a milostivit de noi. Mult peste așteptările mele mici. Boierește mi-a dat, ca un adevărat Domn bogat în îndurare. Și câți oameni buni și frumoși și generoși a pus pe strada vieții mele… Îngeri și minuni!

Așa se explică și proiectul „Ofer(ă) un lemn unui copil (de ziua mea)”. Acum e rândul meu să fiu omul bun de pe strada cuiva. E rândul nostru și este acum! Mâine deja va fi rândul altora, însă astăzi este rândul nostru! Știu, este mai ales al meu, dar poate mai sunt și alții care vor să ofere. Și asta nu pentru că au prea mult, ci pentru că și ei știu cum e să nu ai!

---

---

Mulțumesc! 

Mulțumesc tuturor!

Mulțumesc, Doamne, pentru tot! 

Singurul meu merit este milostivirea Domnului
și bunătatea oamenilor. Atât!

Ave Maria!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin!

Astăzi, 16 mai, transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

MULȚUMESC!