Vestea cea bună și camioanele


Dacă nu ar exista VESTEA CEA BUNĂ…

Cu ceva timp în urmă mi-a atras atenţia un film scurt care circula pe internet. Un om curăţa porumb într-o găleată, iar în spatele lui zeci de copii slăbiţi de lipsuri aşteptau să primească puţin, două-trei linguri de grăunţe cu care să-şi potolească foamea. Deşi erau flămânzi, chipul lor era senin. Imediat după, în acelaşi film, apare un alt cadru: se vedeau zeci de camioane de la crucea roşie, încărcate cu ajutoare, care străbăteau deşertul şi mergeau spre cei înfometaţi. Aceste ajutoare erau primite mereu cu urale. Apoi apare şi un al treilea cadru: o mulţime de oameni – copii, tineri, bătrâni – cu foamea şi lipsurile întipărite pe trupul lor, stăteau adunaţi în jurul unui preot care proclama din Evanghelie pasajul următor: „Isus a început să citească: Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună, să proclam celor închişi eliberarea, celor orbi vederea, să redau libertatea celor asupriţi, să vestesc un an de îndurare al domnului”… (Lc 4,18).
La sfârşitul filmului, un jurnalist se întreba ironic: „De ce au nevoie într-adevăr aceşti oameni înfometaţi: de camioane cu mâncare care merg spre ei şi-i ajută sau de un preot care să le citească Evanghelia?”…

M-a indignat întrebarea şi voiam să-mi răspund în primul rând mie. Şi m-am uitat din nou la film. Şi am văzut că imensă era bucuria pentru camioanele care soseau; dar neclintiţi şi senini, cu un chip strălucitor stăteau la Evanghelia pe care o ascultau. Mi-am răspuns: dacă nu ar fi cineva să le citească Evanghelia nu ar avea speranţa necesară şi forţa să reziste şi să aştepte acele camioane care vin rar. Dacă nu ar fi Evanghelia ar muri deznădăjduiţi. Plus că deseori Evanghelia este cea care pune în mişcare sute de camioane de la creştini generoşi.

Da, ei cred Evanghelia: cred că cei săraci au în Cristos un sprijin, pe unul de-al lor. Şi astfel rezistă. Ei cred! Dar noi? Ce reprezintă Evanghelia pentru noi şi cât o luăm în serios?… M-a fascinat chipul lor când ascultau… Greu găseşti asemenea strălucire pe chipul unor oameni, tineri sau bătrâni! Dacă nu ar fi fost Evanghelia, ei ar muri deznădăjduiţi, fără speranţă… Dacă nu ar fi fost vestea cea bună, nu ar fi rezistat… Iar astăzi e rândul nostru să fim o veste bună pentru cei săraci.


Poate că nu putem „repara” tot răul făcut copiilor, poate că nu putem tămădui toată suferința lor, poate că nu putem acoperi toată neglijența, dar putem reda zâmbetul și demnitatea multor copii, putem alunga singurătatea din multe inimi, putem preveni multă tristețe și suferință din viața celor mici.

Anul acesta – 2021 – transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și hrană – pentru copiii săraci… Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur (detalii AICI)
pot afla detalii scriind AICI 
sau la adresa paxlaur@yahoo.com.

Susține proiectele Paxlaur prin:

  • PayPal: paxlaur@yahoo.com;
  • RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu
  • RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

€7.00

Despre acest proiect puteți citi aici:

Categorii:E bine de ştiut, Predici si meditatii, Proiectele PaxlaurEtichete:, , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: