Cu astfel de oameni avem viitor!

În timp ce masacrul din Ucraina ne stoarce lacrimi și ne pune la grea încercare speranța; în timp ce se încearcă dezbinarea lumii și distrugerea omeniei; în timp ce unii încearcă să strecoare veninul terorii, al neîncrederii și al dictaturii; ei bine, în acel timp mulți am fost și suntem martorii consolărilor, bunătății, unității. Ba mai mult: acum scriu tocmai pentru că vreau să dau mărturie despre caritatea întrupată pe care am văzut-o circulând pe străzile noastre. Iubirea a deschis inimi, brațe, case și a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că este mai puternică decât ura, că viața învinge moartea, că merită să fim buni. Iubirea ne-a trezit! Omenirea avea nevoie de acest suflu de dragoste dezinteresată ca reacție la ură, la război, la crimă. Omul avea nevoie să renască și să devină izvor de mângâiere, să producă lacrimi de fericire cu care să acopere lacrimile de durere. Vocația noastră este iubirea și acum arătăm omenirii cum ne trăim vocația! 

Spuneam că zilele acestea am văzut caritatea întrupată, am văzut dragostea dezinteresată intrând în casa și în viața mea. Ce chip frumos are!!! De când am început proiectul „Frații mei mai mici” (DETALII AICI) am experimentat de manieră copleșitoare bunătatea omului și capacitatea lui de a face binele, de a se trezi din indiferență și de a se uni în fața răului, de a lupta pentru o lume mai bună. Astăzi, văzând răspunsul vostru generos la acest proiect pentru copiii și familiile din Ucraina, repet din toată inima ce spuneam acum câteva zile despre Proiectele Paxlaur: sunt martorul unor întâlniri excepționale, adevărate minuni între oameni care nu se cunosc și pe care nu-i cunosc, între oameni care au nevoie de ajutor și oameni care oferă ajutor. Dumnezeu e cel mai fascinant liant: nimeni nu a reușit și nu va reuși vreodată să pună atâția oameni împreună. Credința, chiar dacă nu se rezumă la asta și nu este aceasta esența ei, rămâne cea mai mare forță caritativă, cel mai mare lanț de solidaritate… În aceste zile am primit ajutor de la oameni pe care nu-i știu, oameni dornici să facă bine unor oameni pe care nu-i cunosc, dar despre care știu esențialul: sunt frații lor mai mici care suferă, care au pierdut totul, care acum îl mai au doar pe Dumnezeu și pe noi. Ce minune: am întâlnit oameni care deși nu sunt bogați în bunuri materiale, au o inimă bogată, iar puținul pe care l-au oferit a crescut în mâinile Domnului. Am simțit cum oamenii dăruiesc pentru că simt că întrei ei și cel sărac există o legătură puternică, irezistibilă: Dumnezeu-iubire.

Mulțumesc tuturor pentru generozitate față de cei mici și suferinzi, față de frații noștri mai mici. Mulțumesc celor cunoscuți, dar și celor necunoscuți. Sunt copleșit de ajutorul primit de la oameni pe care nu-i știu nici după chip, nici după nume. Am primit ajutor de la oameni despre care nu știu nimic, absolut nimic, dar despre care Dumnezeu știe tot, absolut tot. Și mă rog ca el să le răsplătească boierește, după marea sa milostivire. 

Recunoștința mi se îmbină cu un sentiment puternic de speranță: omul care se îngrijește de necunoscutul sărac, de necunoscutul suferind, omul care dăruiește necondiționat este un bun semn pentru viitorul omenirii. Cu astfel de oameni avem viitor: și noi, și omenirea, și Biserica! Și Ucraina! CONTINUĂM ÎMPREUNĂ LUPTA CEA BUNĂ PENTRU FRAȚII NOȘTRI MAI MICI: la ură răspundem cu iubire, la moarte răspundem cu viață, la disperare și masacru răspundem cu speranță și bunătate, la dezbinare răspundem cu unitate și solidaritate. 

Vă aștept în continuare alături de Proiectul: Frații mei mai mici (DETALII AICI). Să faci bine unui necunoscut este cu adevărat o provocare pentru fiecare zi. Nu te vede nimeni, nu știe nimeni, nu îți răsplătește nimeni. Sau poate că nu e chiar așa. 

Evanghelia e mereu un semnal de alarmă, un far călăuzitor. La sfârșitul vieții – atunci când vom fi judecați după iubire, cum ne învăța sfântul Ioan al Crucii –  nu vom putea să spunem că nu am știut ce aveam de făcut în timpul războiului din Ucraina! O licărire e chiar textul evangheliei de astăzi. Să luăm aminte cu credință și evlavie: 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31
În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi se bucura în fiecare zi cu mare fast; ²⁰ la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume era Lazăr, plin de bube: ²¹ el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. ²² A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. ²³ Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui ²⁴ şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» ²⁵ Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. ²⁶ Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi nici de acolo la noi». ²⁷ El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, ²⁸căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» ²⁹ Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» ³⁰ El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». ³¹ I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

Cuvântul Domnului

---