Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Botezul adulților. Care sunt condițiile pentru ca un adult să fie botezat?

Posted by Paxlaur pe 28/09/2015

Botezul adultilorȘtim cu toții cum decurg lucrurile atunci când are loc botezul unui copil: pregătirile care se fac, prezența părinților și a nașilor și obligațiile pe care și le asumă fiecare pentru creșterea și educarea copilului, celebrarea sacramentului etc. Dar ce se întâmplă atunci când un adult cere să fie botezat? Care sunt condițiile pentru ca un adult să fie Botezat în Biserica Romano-Catolică? Și o întrebare în plus (care a stat și la originea scrierii acestui articol!), una pe marginea căreia am auzit discuții zilele acestea: un adult trebuie să se spovedească înainte de a fi botezat?

Catehismul Bisericii Catolice la numărul 977 ne învață că „Botezul este primul şi principalul sacrament al iertării păcatelor, pentru că ne uneşte cu Cristos mort pentru păcatele noastre, înviat pentru îndreptăţirea noastră (cf. Rom 4,25), ca „să trăim şi noi în înnoirea vieţii” (Rom 6, 4)”. Iar sfântul Grigore de Nazians, citat în același Catehism, ne îmbogățește cu mărturia sa: „Botezul este cel mai frumos şi cel mai minunat dintre darurile lui Dumnezeu. (…) Îl numim dar, har, ungere, luminare, haină de nestricăciune, baie a renaşterii, pecete şi tot ce poate fi mai scump. Este dar, pentru că este oferit celor care nu aduc nimic, este har, fiindcă este dăruit chiar şi celor păcătoşi; botez, pentru că păcatul este îngropat în apă; ungere, pentru că este sfânt şi regesc (aşa sunt cei care sunt unşi); luminare, fiindcă este lumină strălucitoare; haină, fiindcă acoperă ocara noastră; baie, pentru că spală; pecete, fiindcă ne ocroteşte şi fiindcă este semnul puterii lui Dumnezeu” (CBC 1216).

Codul de Drept Canonic, prin canonul 849, stabilește următoarele: „Botezul, poartă a sacramentelor (ianua sacramentorum), necesar pentru mântuirea în fapt (in re) sau cel puţin în dorinţă (in voto), prin care oamenii sunt eliberaţi de păcate, renăscuţi ca fii ai lui Dumnezeu, configuraţi lui Cristos printr-un caracter de neşters şi încorporaţi în Biserică, este conferit în mod valid numai prin baia cu apă adevărată (per lavarum aquae verae) şi prin rostirea formulei necesare”.

Chiar dacă cel mai des în Biserica noastră întâlnim botezul copiilor, prin prezența și călăuzirea Duhului Sfânt, în multe locuri, în special în țările de misiuni, întâlnim botezul adulților. Această practică a botezului conferit unui adult a fost reglementată de Codul de Drept Canonic și de Sfânta Congregație pentru Cultul Divin, Congregație care a pregătit noul Ritual al inițierii creștine a adulților. De fapt, Conciliul ecumenic al II-lea din Vatican a hotărât să fie revizuit Ritualul Botezului adulţilor, revizuire care s-a făcut sub aprobarea sfântului părinte papa Paul al VI-lea.

Din Codul de Drept Canonic sunt relevante pentru noi canoanele 850-852:

Canonul 850:  „Botezul este administrat după ritul stabilit de cărţile liturgice aprobate, cu excepția cazului de necesitate urgentă, când trebuie să fie respectate numai cele necesare pentru validitate”.

Canonul 851: „Celebrarea Botezului trebuie pregătită cum se cuvine; de aceea:

  1. adultul care intenţionează să primească Botezul să fie admis la catecumenat şi, pe cât posibil, să fie adus la inițierea sacramentală parcurgând diferitele trepte în conformitate cu ritualul iniţierii, adaptat de conferinţa episcopilor şi cu normele speciale date de aceasta;
  2. părinţii unui copil care trebuie botezat, precum şi cei care îşi asumă funcţia de naşi să fie bine instruiţi asupra semnificaţiei acestui sacrament şi a obligaţiilor ce sunt strâns legate de el. Parohul, personal sau prin alţii, să aibă grijă ca părinţii să fie instruiţi cum trebuie prin îndemnuri pastorale, ba chiar şi prin rugăciune făcută în comun, adunând mai multe familii şi, unde este posibil, vizitându-le.

Canonul 852: § 1. Dispozițiile canoanelor cu privire la Botezul adulților se aplică tuturor celor care, împlinind șapte ani, au ajuns la uzul rațiunii.

§ 2. Este asimilată pruncului (infanti), chiar și în ce privește Botezul, persoana care nu este responsabilă de actele sale.

De asemenea, prin canonul 865 s-au stabilit condițiile pentru ca un adult să poată fi botezat: „Ca un adult să poată fi botezat, trebuie să-şi fi manifestat voinţa de a primi Botezul; să fie instruit suficient asupra adevărurilor de credinţă şi a obligaţiilor creştine; să fie probat în viaţa creştină prin catecumenat; să fie îndemnat să se căiască de păcatele sale”. Iar paragraful al doilea amintește de adulții aflați în pericol de moarte: „Adultul care se află în pericol de moarte poate fi botezat dacă, având o oarecare cunoștință despre principalele adevăruri de credință, și-a manifestat în vreun fel intenția de a primi Botezul și să promită că va respecta poruncile religiei creștine”.

Canonul 866 completează: „Dacă nu se opune vreun motiv grav, adultul care se botează să fie miruit îndată după Botez și să participe la celebrarea euharistică, primind chiar Împărtășania”.

Ritualul inițierii adulților, tradus și în limba română și publicat la editura Presa Bună în anul 2008, prezintă în primele pagini Normele introductive. Aici ne sunt explicate în ce anume constă ritualul inițierii creștine a adulților, care sunt riturile catecumenatului și toate etapele pe care o persoană trebuie să le parcurgă înainte de a primi cele trei sacramente ale inițierii creștine: Botezul, Mirul și Euharistia.

Structura inițierii adulților este prezentată la numerele 4-40. Printre altele este bine de știut că:

„Iniţierea catecumenilor se face cu o anumită gradualitate în sânul comunităţii credincioşilor care, meditând împreună cu catecumenii asupra importanţei misterului pascal şi reînnoindu-şi propria convertire, îi încurajează cu exemplul lor să corespundă cu mai multă generozitate harului Duhului Sfânt” (nr. 4).

„În acest itinerar, în afară de intervalele de timp ale căutării şi maturizării (cf. nr. 7, mai jos), sunt prevăzute diferite „trepte” sau treceri; catecumenul, înaintând, trece, ca să spunem aşa, din poartă în poartă sau din treaptă în treaptă.

a) Prima treaptă o avem când cineva, pornind pe drumul convertirii, vrea să devină creştin şi e primit de Biserică în calitate de catecumen.

b) A doua treaptă o avem când, înaintat fiind în credinţă şi ajuns spre sfârşitul catecumenatului, este admis la o mai intensă pregătire în vederea primirii sacramentelor.

c) A treia treaptă o avem când, terminând pregătirea spirituală, primeşte sacramentele prin care devine creştin (nr. 6).

Iar la numărul 7, citim: „Cele trei trepte presupun nişte „timpi” ai căutării şi maturizării:

a) Primul timp, care îl angajează pe candidat în cercetare, e dedicat de Biserică evanghelizării şi „precatecumenatului” şi se termină cu intrarea în ordinul catecumenilor.

b) Al doilea timp, care începe cu intrarea în catecumenat şi poate dura mai mulţi ani, e dedicat catehezei şi riturilor care o însoţesc şi se termină în ziua alegerii.

c) Al treilea timp, mult mai scurt, care în mod obişnuit coincide cu pregătirea cvadragesimală pentru solemnitatea pascală şi pentru sacramente, este dedicat purificării şi iluminării interioare.

d) Ultimul timp, ce se întinde pe toată durata timpului pascal, e destinat „mistagogiei”, adică experienţei creştine şi culegerii primelor roade spirituale şi, de asemenea, stabilirii legăturilor din ce în ce mai strânse cu comunitatea credincioşilor.

Aşadar, sunt patru timpi care se succed: „precatecumenatul” destinat primei evanghelizări, „catecumenatul” destinat evanghelizării complete, timpul „purificării şi iluminării” în vederea unei pregătiri spirituale mai intense, timpul „mistagogiei”, marcat de noua experienţă a vieţii sacramentale şi comunitare.

Este bine de subliniat că atât Codul de Drept Canonic, atunci când vorbește despre căința pe care trebuie să o manifeste catecumenul înainte de a fi botezat (cf. canonul 865), cât și Ritualul inițierii creștine a adulților, atunci când vorbește despre „timpul dedicat purificării” (cf. nr. 7c) NU se referă la o eventuală celebrare sacramentală a spovezii. Să nu uităm că  Botezul este primul sacrament, este prima condiție pentru a le primi pe celelalte șase sacramente: „Cine nu a primit Botezul nu poate fi admis în mod valid la celelalte sacramente” (can. 842). Și totodată este bine să ne amintim că atunci când vorbește despre „penitent”, despre cel care trebuie/poate să se spovedească, Codul de Drept Canonic folosește termenul christifidelis (can. 987-988). Chiristifideles în Biserică este considerat doar cel care a primit Botezul, după cum este precizat în canonul 204, 1: „Credincioşi creştini (christifideles) sunt cei care, încorporaţi lui Cristos prin Botez, sunt constituiţi popor al lui Dumnezeu şi, de aceea, făcuţi părtaşi în modul lor propriu la funcţia preoţească, profetică şi regească a lui Cristos, sunt chemaţi să exercite, fiecare conform condiţiei proprii, misiunea pe care Dumnezeu a încredinţat-o Bisericii, ca să o îndeplinească în lume”.

Totodată este bine să cunoaștem și condiția juridică de care se bucură catecumenii în Biserică, după cum prevede Codul de Drept Canonic. Conform can. 206, inspirat din LG 14 şi din decretul Ad gentes 14, catecumenii sunt uniţi cu Biserica prin legăturile de credinţă, de speranţă şi de dragoste, trăite împreună cu cei botezaţi, şi prin dorinţa lor de a fi încorporaţi în sânul ei: aparţin deja familiei lui Cristos (AG 14); se bucură de o grijă specială din partea Bisericii, care „îi îmbrăţişează ca pe fiii ei, cu iubire şi grijă” (LG 14) şi le acordă diferite prerogative ce sunt proprii creştinilor. Dreptul universal le acordă înmormântarea religioasă (cf. can. 1183) şi primirea unor binecuvântări (cf. can. 1170).

În Ritualul inițierii creștine a adulților, citim: „După celebrarea ritului (de admitere printre catecumeni), numele catecumenilor să fi e scrise de îndată într-un registru destinat acestui scop, menţionându-se slujitorul şi garanţii, locul şi data admiterii. Din acest moment catecumenii, pe care maica Biserică îi îmbrăţişează cu dragostea şi purtarea sa de grijă ca fiind deja fiii săi şi în comuniune cu ea, aparţin familiei lui Cristos: astfel, ei primesc din partea Bisericii hrana cuvântului lui Dumnezeu şi sunt susţinuţi de ajutorul liturgiei. De aceea să fie cu tragere de inimă în a participa la liturgia cuvântului, în a primi binecuvântările şi sacramentaliile. În cazul că se în cheie o căsătorie între doi catecumeni sau între un catecumen şi o persoană nebotezată, se va folosi ritul corespunzător (Cf. Ritualul căsătoriei, nr. 55-56). Dacă mor în timpul catecumenatului, au dreptul la înmormântarea creştină” (Norme introductive, 17-18)

Toate acestea ne ajută să concludem următoarele:

– Biserica recomandă botezul copiilor în primele săptămâni după naștere: „părinții au obligația de a se îngriji ca proprii lor copii să fie botezați în primele săptămâni; îndată după naștere, sau chiar înainte de naștere, să meargă la paroh spre a cere sacramentul pentru copil și să se pregătească așa cum trebuie pentru primirea lui. Dacă un copil se află în pericol de moarte, să fie botezat fără întârziere” (can. 867);

– există însă multe țări de misiuni, și nu numai, în care adulții vor să primească Botezul. În acest caz, adultul care intenţionează să primească Botezul să fie admis la catecumenat şi, pe cât posibil, să fie adus la inițierea sacramentală parcurgând diferitele trepte în conformitate cu ritualul iniţierii, adaptat de conferinţa episcopilor şi cu normele speciale date de aceasta (can. 851);

– Ca un adult să poată fi botezat trebuie să îndeplinească următoarele condiții: trebuie să-şi fi manifestat voinţa de a primi Botezul; să fie instruit suficient asupra adevărurilor de credinţă şi a obligaţiilor creştine; să fie probat în viaţa creştină prin catecumenat; să fie îndemnat să se căiască de păcatele sale (can. 865). „Intenția, cel puțin habituală, adică avută și neretractată, este necesară pentru validitatea însăși a Botezului”: nici un adult nu poate fi Botezat împotriva propriei voințe!

– adultul care primește sacramentul Botezului, dacă nu se opune vreun motiv grav, să fie miruit îndată după Botez și să participe la celebrarea euharistică, primind chiar Împărtășania (can. 866);

– în pregătirea Botezului există patru timpi care se succed: „precatecumenatul” destinat primei evanghelizări, „catecumenatul” destinat evanghelizării complete, timpul „purificării şi iluminării” în vederea unei pregătiri spirituale mai intense, timpul „mistagogiei”, marcat de noua experienţă a vieţii sacramentale şi comunitare;

– ținând cont de faptul că cine nu a primit Botezul nu poate fi admis în mod valid la celelalte sacramente (cf. can. 842) și că sacramentul sfintei Spovezi este rezervat credincioșilor creștini (christifideles), adulții care se pregătesc pentru a primi Botezul trebuie să se căiască de păcate, trebuie să simtă părere de rău pentru păcatele comise (căința!), însă nu se pot spovedi, nu pot fi admiși la sacramentul Penitenței. „Căința de păcate este necesară, deoarece fără ea nu poate fi șters niciun păcat, chiar dacă Botezul a fost conferit în mod valid. Botezul imprimă un caracter indelebil, dar nu produce harul fără căința de păcate”.

Și o ultimă precizare, din canonul 863: „Botezul adulților, cel puțin al celor care au împlinit vârsta de paisprezece ani, să fie adus la cunoștința Episcopului diecezan pentru ca, dacă apreciază că este bine, să-l administreze personal”. Oricum e bine de știu că, așa cum precizează canonul 883, „se bucură ipso iure de facultatea de a administra Mirul… preotul care, în virtutea oficiului sau a mandatului Episcopului diecezan, botează pe cineva care a împlinit vârsta de șapte ani sau admite în comuniunea deplină cu Biserica Catolică o persoană deja botezată”.

La toţi cei botezaţi, copii sau adulţi, credinţa trebuie să crească după Botez. De aceea, în fiecare an, în noaptea de Paşti, Biserica celebrează reînnoirea făgăduinţelor de la Botez. Pregătirea pentru Botez aduce doar până în pragul vieţii noi. Botezul este izvorul vieţii noi în Cristos, din care curge întreaga viaţă creştină.

Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1254.

Citește și ARTICOLUL: Vrei să fii naș(ă) de Botez? Iată ce condiții trebuie să îndeplinești.

Cei care doresc pot descarca și citi AICI: Ritualul initierii crestine_final


Bibliografie:

Arroba Conde M. J. (ed.), Manuale di diritto canonico, Lateran University Press, Città del Vaticano 2014.

Chiappetta L., Il codice di Diritto Canonico. Commento giuridico-pastorale, Roma 20123.

Tamaș I. (trad.),Codul de drept canonic: textul oficial și traducerea în limba română, Sapientia, Iasi 2012.

Tamaș I., Compendiu de drept canonic, Sapientia, Iași 2013.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: