Problemele și prima măreție a vieții


Când omul a pus piciorul pe lună, a fost spusă o frază care a devenit vestită: „Acesta este un mic pas pentru un om, un mare salt pentru omenire”. De fapt, omenirea ajunsese la un rezultat istoric. Însă astăzi, la Ridicarea Mariei în cer, celebrăm o cucerire infinit mai mare. Sfânta Fecioară Maria a pus picioarele în paradis: nu a mers acolo numai în spirit, ci şi cu trupul, cu toată fiinţa sa. Acest pas al micii Fecioare din Nazaret a fost marele salt înainte al omenirii. Foloseşte puţin a merge pe lună dacă nu trăim ca fraţi pe pământ. Însă faptul că una dintre noi locuieşte în cer cu trupul ne dă speranţă: înţelegem că suntem preţioşi, destinaţi să înviem. Dumnezeu nu va lăsa să dispară în nimic trupul nostru. Cu Dumnezeu nimic nu va fi pierdut! În Maria ţinta este obţinută şi noi avem în faţa ochilor motivul pentru care mergem: nu pentru a cuceri lucrurile de aici de pe pământ, care dispar, ci pentru a cuceri patria de sus, care este pentru totdeauna. Şi Sfânta Fecioară Maria este steaua care ne orientează. Ea a mers mai întâi. Ea, aşa cum învaţă Conciliul, „străluceşte ca semn de speranţă sigură şi de mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu care este pe cale” (Lumen gentium, 68).

Ce anume ne sfătuieşte mama noastră? Astăzi în evanghelie primul lucru pe care-l spune: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul” (Lc 1,46). Noi, obişnuiţi să auzim aceste cuvinte, probabil că nu mai dăm atenţie semnificaţiei lor. A preamări înseamnă literal „a face mare”, a mări. Maria „îl măreşte pe Domnul”: nu problemele, care nu-i lipseau în acel moment, ci pe Domnul. În schimb, de câte ori noi ne lăsăm doborâţi de dificultăţi şi absorbiţi de frici! Sfânta Fecioară Maria nu, pentru că îl pune pe Dumnezeu ca primă măreţie a vieţii. De aici izvorăşte Magnificat-ul, de aici se naşte bucuria: nu din lipsa problemelor, care mai devreme sau mai târziu vin, ci bucuria se naşte din prezenţa lui Dumnezeu care ne ajută, care este aproape de noi. Pentru că Dumnezeu este mare. Şi mai ales, Dumnezeu priveşte la cei mici. Noi suntem slăbiciunea sa de iubire: Dumnezeu îi priveşte şi îi iubeşte pe cei mici.

Papa Francisc: Angelus (15 august 2020)

Categorii:Adormirea Maicii Domnului, Diverse, Lecturi, Papa Francisc, Sfânta Fecioară MariaEtichete:, ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: