Credincioșii,
privind dragostea negrăită
cu care Fecioara Mamă l-a purtat pe Fiul,
sînt îndemnați să o ia de model
și să se pregătească să meargă
în întîmpinarea Domnului care vine,
«priveghind în rugăciune și tresăltînd în cîntări de laudă» 

CULTUL FECIOAREI MARIA ÎN LITURGIE

1. Pregătindu-ne să tratăm despre locul pe care-l ocupă Fecioara Maria în cultul creștin, trebuie să ne îndreptăm în primul rînd atenția spre liturgie; aceasta deține, într-adevăr, în afară de un bogat conținut doctrinal, o incomparabilă eficiență pastorală și are o valoare exemplară bine cunoscută pentru celelalte forme de cult. Am fi vrut să privim diversele liturgii ale Orientului și ale Occidentului, dar, ținînd seama de scopul prezentului document, vom examina aproape în exclusivitate cărțile ritului roman; într-adevăr, numai acesta din urmă a fost, în urma normelor practice stabilite de Conciliul Vatican II ⁽⁹⁾, obiectul unei profunde reînnoiri, chiar în ceea ce privește expresiile venerației față de Maria, și cere așadar să fie considerat și apreciat cu atenție.

Secțiunea I

Fecioara în liturgia romană revizuită

2. Reforma liturgiei romane presupunea în prealabil o revizuire atentă a Calendarului său general. Acesta, destinat să organizeze cu reliefarea cuvenită celebrarea în zile fixe a lucrării mîntuitoare, desfășurînd întregul mister al lui Cristos în ciclul întregului an, de la Întrupare pînă la așteptarea întoarcerii sale în slavă ⁽¹⁰⁾, a îngăduit să se introducă în mod mai organic, comemorarea Mariei în ciclul anual al misterelor Fiului ei, marcînd astfel mai bine legătura care le unește.

3. Astfel, în timpul Adventului, în afară de prilejul solemnității de la 8 decembrie în care se celebrează concomitent zămislirea neprihănită a Mariei, pregătirea fundamentală (cf. Is 11, 1. 10) la venirea Mîntuitorului și fericita auroră a Bisericii preafrumoasă și fără pată ⁽¹¹⁾, liturgia amintește frecvent figura Fecioarei, mai ales în feriile de la 17 la 24 decembrie și, în mod mai deosebit, în duminica ce precede Crăciunul, zi în care face să răsune glasurile străvechi ale profeților referitoare la Fecioara Mamă și la Mesia ⁽¹²⁾ și oferă spre lectură pasajele din Evanghelie referitoare la nașterea iminentă a lui Cristos și a Înainte-Mergătorului său ⁽¹³⁾.

4. În acest fel, credincioșii care trăiesc împreună cu liturgia spiritul Adventului, privind dragostea negrăită cu care Fecioara Mamă l-a purtat pe Fiul ⁽¹⁴⁾, sînt îndemnați să o ia de model și să se pregătească să meargă în întîmpinarea Domnului care vine, «priveghind în rugăciune și tresăltînd în cîntări de laudă» ⁽¹⁵⁾. Vrem totodată să atragem atenția că liturgia de Advent, unind așteptarea mesianică și așteptarea întoarcerii în slavă a lui Cristos cu comemorarea plină de admirație a Mamei sale, prezintă un fericit echilibru cultual ce poate fi luat ca regulă spre a împiedica orice tendință de a separa așa cum s-a întîmplat uneori în anumite forme de pietate populară cultul Fecioarei de punctul său de referință indispensabil: Cristos. Rezultă de aici că această perioadă, așa cum au observat liturgiștii, trebuie să fie considerată ca un moment în mod special potrivit cultului Maicii Domnului; confirmăm această orientare și dorim să fie peste tot primită și urmată.

Va urma…

---

Din același document puteți citi:

1. Introducere – Dumnezeu a așezat în Biserică, la fel ca în orice cămin familial, figura unei femei…

Textul este preluat din
Exortația apostolică Marialis Cultus
a papei Paul al VI-lea,
în traducerea ARCB,
de pe situl www.magisteriu.ro

---