Solemnitatea din 15 august
este o sărbătoare care propune Bisericii și omenirii
imaginea și confirmarea mîngâietoare
că speranța finală se va realiza:
această premărire totală este într-adevăr
destinul tuturor celor pe care Cristos i-a făcut frați,
avînd cu ei «în comun sîngele și trupul» (Evr 2, 14; cf. Gal 4, 4).

6. La cele două solemnități deja evocate, Neprihănita Zămislire și Maternitatea divină, trebuie adăugate străvechile și venerabilele celebrări de la 25 martie și 15 august.

Pentru solemnitatea Întrupării Cuvîntului s-a reluat în Calendarul roman, printr-o hotărâre motivată, vechea denumire «Anuntiatio Domini – Bunavestire a Domnului», dar celebrarea era și rămâne o sărbătoare în același timp a lui Cristos și a Fecioarei: sărbătoare a Cuvîntului care se face «Fiul Mariei» (Mc 6, 3), sărbătoare a Fecioarei care devine Maica lui Dumnezeu. În ceea ce-l privește pe Cristos, Orientul și Occidentul, în inepuizabilele comori ale liturgiei lor, celebrează această solemnitate ca memoria acelui fiat mîntuitor al Cuvîntului întrupat care, intrînd în lume, spune: «Iată vin… ca să fac voia ta, Dumnezeule» (cf. Evr 10, 7; Ps 39, 8-9) — ca și comemorare a începutului răscumpărării și a unirii intime și indisolubile a naturii divine cu natura umană în unica persoană a Cuvîntului. În ceea ce o privește pe Maria, această solemnitate apare ca sărbătoarea noii Eve, fecioară ascultătoare și credincioasă care, datorită generosului ei fiat (cf. Lc 1, 38), devine, prin lucrarea Duhului, Născătoare de Dumnezeu, dar și Mamă adevărată a tuturor celor vii și, prin primirea în sânul ei a unicului Mijlocitor (cf. 1 Tim 2, 5), adevăratul Chivot al Legii și adevăratul Templu al lui Dumnezeu — ca memorie a unui moment culminant al dialogului de mântuire dintre Dumnezeu și om, și o comemorare a consimțămîntului liber al Fecioarei și a participării sale la planul răscumpărător.

Solemnitatea din 15 august celebrează glorioasa Ridicare a Mariei la cer: sărbătoare a destinului ei de plenitudine și de fericire, a glorificării sufletului său neprihănit și a trupului său feciorelnic, a perfectei sale configurări la Cristos înviat. Este o sărbătoare care propune Bisericii și omenirii imaginea și confirmarea mîngâietoare că speranța finală se va realiza: această premărire totală este într-adevăr destinul tuturor celor pe care Cristos i-a făcut frați, avînd cu ei «în comun sîngele și trupul» (Evr 2, 14; cf. Gal 4, 4). Solemnitatea Ridicării la cer a Fericitei Fecioare Maria se prelungește în celebrarea Sfintei Maria Regină, care are loc după o săptămînă și în care o contemplăm pe Cea care, așezată alături de Regele veacurilor, strălucește ca Regină și mijlocește ca Mamă ⁽¹⁸⁾. Sînt așadar patru solemnități care marchează, cu cel mai înalt grad liturgic, principalele adevăruri dogmatice privitoare la slujitoarea smerită a Domnului.

Va urma…

---

Din același document puteți citi:

1. Dumnezeu a așezat în Biserică, la fel ca în orice cămin familial, figura unei femei…
2. Cristos este punctul de referință indispensabil pentru cultul marian
3. Rolul pe care l-a avut Maria în misterul mântuirii
4. Sărbătoarea lui Cristos și a Fecioarei: sărbătoarea Cuvîntului care se face «Fiul Mariei»

Textul este preluat din
Exortația apostolică Marialis Cultus
a papei Paul al VI-lea,
în traducerea ARCB,
de pe situl www.magisteriu.ro

---