«Lui Dumnezeu care revelează trebuie să i se răspundă prin „ascultarea credinței” (Rom 16, 26; cf. Rom 1, 5; 2 Cor 10, 5-6), prin care omul se încredințează total, în mod liber lui Dumnezeu», ne învață Conciliul. (29) Această dispoziție a credinței și-a găsit în Maria împlinirea desăvârșită. Clipa «decisivă» a fost la Bunavestire, iar cuvintele Elisabetei «Fericită cea care a crezut» se referă în primul rând tocmai la acest moment. (30)
Într-adevăr, la Bunavestire, Maria, arătând ascultarea credinței față de Acela care îi vorbea prin mesagerul Său și oferindu-i «supunerea deplină a minții și a voinței», (31)s-a încredințat total lui Dumnezeu. A răspuns, așadar, cu întreaga ei persoană umană, de femeie. În acest răspuns de credință era cuprinsă o colaborare desăvârșită cu «harul lui Dumnezeu care iese în întâmpinare și ajută» și o perfectă disponibilitate pentru lucrarea Duhului Sfânt, care «desăvârșește necontenit credința prin darurile sale». (32)
Cuvântul Dumnezeului celui viu, vestit Mariei de către înger, se referea la ea însăși: «Iată, vei zămisli și vei naște un fiu» (Lc 1, 31). Maria, primind această vestire, a devenit «Maica Domnului». În ea s-a împlinit misterul divin al Întrupării: «Părintele îndurărilor a voit ca Întruparea să fie precedată de consimțământul celei predestinate să fie mamă». (33) Iar Maria, ascultând toate cuvintele solului, își dă consimțământul. Ea spune: «Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău» (Lc 1, 38). Acest fiat al Mariei – «fie mie» – a oferit contribuția umană la realizarea misterului divin. El se află în deplină consonanță cu cuvintele Fiului, care, conform, Scrisorii către Evrei, intrând în lume, îi spune Tatălui: «Jertfă și prinos nu ai voit, dar mi-ai întocmit un trup… Iată, vin … să fac voia ta, Dumnezeule» (Evr 10, 5-7). Misterul Întrupării s-a împlinit atunci când Maria și-a rostit consimțământul: «Fie mie după cuvântul tău», făcând cu putință împlinirea dorinței Fiului ei, în măsura în care aceasta depindea de ea, după planul dumnezeiesc.
Maria a rostit acel «fiat» prin credință. Prin credință s-a dăruit lui Dumnezeu fără rezervă și «s-a oferit total pe sine, ca slujitoare a Domnului, Persoanei și lucrării Fiului său». (34) Iar pe acest Fiu – după cum afirmă Sfinții Părinți – ea l-a zămislit în cuget mai înainte de a-l zămisli în trup: tot prin credință! (35) Așadar, pe drept cuvânt o laudă Elisabeta pe Maria: «Fericită cea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul». Aceste cuvinte s-au și împlinit: Maria din Nazaret trece pragul casei Elisabetei și a lui Zaharia ca Mamă a Fiului lui Dumnezeu. Acest lucru îl descoperă Elisabeta cu bucurie: «Maica Domnului meu vine la mine!»
Ioan Paul al II-lea, Redemptoris Mater, nr. 13
(Enciclică despre Preacurata Fecioară Maria
în viața Bisericii peregrine, 25 martie 1987)
Vezi si:
- https://paxlaur.com/2016/05/02/femeia-din-care-s-a-nascut-rascumparatorul/
- https://paxlaur.com/2016/05/03/adevarul-intruparii-nu-poate-fi-gandit-fara-referire-la-maria/
- https://paxlaur.com/2016/05/04/plina-de-har-binecuvantata-intre-femei/
- https://paxlaur.com/2016/05/06/o-alegere-mai-puternica-decat-orice-experienta-a-raului-si-a-pacatului/
- https://paxlaur.com/2016/05/07/fericita-cea-care-a-crezut-ca-se-vor-implini-cele-spuse-ei-de-domnul/
- (va urma)
Textul este preluat de pe www.magisteriu.ro
Răspunde-i lui Maica Bisericii « Prea târziu te-am iubit… Anulează răspunsul