E frumos să poţi în viaţă să fii darnic şi milos, să te duci de dimineaţă să ştergi lacrima răzleaţă E frumos. E frumos, cât zboară anii să-ţi faci viaţa un prinos. Să hrăneşti cu drag orfanii, să-i ajuţi pe toţi sărmanii. E frumos. E frumos când nu-i răpusă jertfa ta de-un gând fălos. Când în taină nepătrunsă îţi faci haina cea ascunsă. E frumos. Însă fapta cea mai mare, darul cel mai de folos, e să chemi pe-un om, pe-oricare, dintr-o viaţă de pierzare, la Cristos. (de Costache Ioanid)