Cam cât înseamnă 15 ani? Multe zile, ore, clipe, locuri, chipuri, slujiri, Dumnezeu… Mult Dumnezeu! Mulți oameni! Multe slujiri! Multă binecuvântare!

Câți oameni în 15 ani! Câtă iubire, prietenie și iertare primite și dăruite… Câte gesturi și cuvinte dăruire și primite… Ce binecuvântare fiecare om, fiecare prieten, fiecare coleg! Ce binecuvântare familia! Câți oameni minunați pe drumul celor 15 ani…

Dar mai ales cât Dumnezeu, cât har primit și dăruit! Câtă binecuvântare! Cât de fascinant este un Dumnezeu care te însoțește înconjurat de îngeri, de sfinți și oameni…

Câte zile și nopți în 15 ani! Câte punți construite și câte poteci rătăcite! Lumini și umbre, găsiri și rătăciri, virtuți și păcate, fericire și lacrimi…

Câte sacramente! Câte celebrări! Câtă comuniune cu oamenii fericiți sau triști, copii sau tineri, adulți sau bătrâni! Câtă alinare pentru un bolnav, câtă tăcere în fața morții, câtă neputință în fața copilului bolnav! Cât mister în fiecare Botez, Căsătorie, Spovadă, Liturghie. Câtă credință și speranță în fiecare Maslu…

Câte slujiri tăcute sau zgomotoase, câte căutări, câte neliniști! Câtă singurătate plină de Dumnezeu și de oameni, câtă rugăciune. Câtă liniște când te rogi plângând! Dar și ce adiere plăcută când cerul îți răspunde! Ce înmiresmate sunt binecuvântările! Ce forță are credința: ți-l coboară pe Dumnezeu în inimă, îți umple inima de cer…

Câte locuri, câte minuni, câtă noutate. Câtă minunăție din opera lui Dumnezeu! Cât Dumnezeu în toată creația descoperită…

Câtă fericire! Fericit că l-am căutat pe Dumnezeu și l-am (re)găsit într-un om, într-o Ostie, într-un Cuvânt, într-o prietenie, într-o iertare, într-o împăcare, într-o îmbrățișare, într-o suferință, într-o bucurie… În tot!

Cam asta înseamnă 15 ani de preoție: multe zile, ore, clipe, locuri, oameni, familii, chipuri, sacramente, Dumnezeu… Mult Dumnezeu! Mult, mult de tot, și totuși atât de puțin. Rămâne încă atât de mult Dumnezeu și sacru de descoperit, de iubit, de trăit, de împărtășit, de predicat… Mult!

Rămâi cu mine, Doamne, în cât a mai rămas din timp, din har, din slujire, din oameni, din locuri. Rămâi cu mine, Doamne, și ține-mi inima în mâna ta ca zilnic să-ți simt prezența și mângâierea. Zilnic să-mi fii primul și ultimul gând! Zilnic să-ți spun: „Mulțumesc, Doamne! Mulțumesc, pentru tot, pentru tot harul și tot omul bun din viața mea! Merg înainte, Doamne. Merg oriunde, Doamne, numai promite-mi că vii cu mine”.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!