Am întrebat, din obișnuință, un copil: „Ce faci?”. Pentru mine, în acel moment, întrebarea era un fel de salut, un fel de bună seara. Însă el mi-a răspuns, fără urmă de protocol și cu ochii mari, aprinși:  „Mi-e foame! Mi-e foame tare! Mă doare burta de foame! Ai pâine? Îmi dai o bomboană?”… Și s-a prins…