La început de săptămână cuvântul Domnului vine și ne motivează să creștem în trăirea vieții de credință și să dăm roade prin vocația noastră. Îndemnul apostolului Petru ne încurajează „să ne dăm silința” să creștem în credință, virtute, cunoaștere, stăpânire de sine, statornicie, evlavie, iubire de aproapele, dragoste. Toate acestea ne-ar ajuta să ne trăim vocația și să dăm rod bun la timpul potrivit. Însă credem noi cu adevărat că avem o vocație? Credem că Dumnezeu a rânduit fiecărui om o menire?

Toți oamenii au primit talanți, slujiri, misiuni. Domnul este mereu generos, inima sa preasfântă este darnică față de toți cei care îl cheamă. Ne amintește astăzi apostolul Petru: „Puterea lui dumnezeiască ne-a dăruit toate cele necesare spre viață și evlavie”. Împreună cu vocația, Dumnezeu ne dă și toate harurile de care avem nevoie pentru a ne împlini slujirea, pentru a ne trăi vocația. Dumnezeu a făcut totul pentru noi, via sa. Însă viața noastră, modul nostru de a trăi, comportamentul, cuvintele, gândurile, ne ajută să rodim? Simțim noi că ne împlinim vocația prin ceea ce facem? Faptele noastre de astăzi sunt de folos vocației noastre, comunității noastre, familiei noastre?

Pentru a da rod bun și a ne împlini vocația este esențial să știm care este menirea noastră și să o acceptăm ca pe un dar. Așadar, ce formă are via pe care ne-a încredințat-o Domnul? Ce roade așteaptă Domnul de la noi săptămâna aceasta? Ziua culesului este mai aproape decât pare. Dumnezeu vine, ne caută. Ce vom rodi?

Nu suntem singuri. Dumnezeu a pus în jurul nostru oameni care vor să ne ajute să rodim și să ne împlinim vocația. Îi vedem? Cum îi tratăm? Ne lăsăm ajutați? Când respingem ajutorul oamenilor, să ne amintim cuvântul lui Isus și să ne plecăm fruntea rușinați: „Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei”. Deși nevrednici, însuși Fiul vine să caute rod în viața noastră. Dorind să ne împace cu Dumnezeu și cu oamenii, dorind să ne vadă rodind, Isus vine zilnic la noi. Cum îl tratăm? Ce facem cu prezența lui Cristos în mijlocul nostru, în Biserică, în aproapele, în casa noastră?

Să invocăm ajutorul Domnului: Inimă a lui Isus, darnică față de toți cei care te cheamă, îndură-te de noi. Eliberează-ne de nerecunoștință față de darurile primite. Eliberează-ne de comportamentul de proprietari ai vocației, ai viei, ai vieții, ai familiei, ai Bisericii. Ajută-ne să acceptăm cu dragoste înflăcărată că tu singur ești arhitectul, constructorul și proprietarul. Noi suntem doar simpli slujitori. Iar de fiecare dată, Doamne, când ne-am uitat locul în această lume, am încercat schimbări necorespunzătoare, am greșit considerând că avem idei mai bune decât planurile și operele tale. Am uitat că tu singur, Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, conduci și reformezi Biserica și lumea. Tu, Doamne, nu noi, nu omul! 

Preasfântă Inimă a lui Isus, miluiește-ne, iartă-ne și ajută-ne să dăm rod bun la timpul potrivit.