Cât de mistuitoare este imaginea lui Dumnezeu din prima lectură din această zi dedicată Inimii Preasfinte a lui Isus şi Rugăciunii pentru Sfințirea Preoților: ce inimă de mamă are Dumnezeu Tatăl. Să ne rugăm și să medităm astăzi cu preoții din lumea întreagă cuvântul Domnului pentru a înțelege că iubirea noastră firavă și lipsită de continuitate față de Dumnezeu și față de aproapele contează puțin în comparație cu iubirea Domnului față de noi: el ne ridică „așa cum un părinte își ridică odorul la obraz”, el ne potolește setea inimii dându-ne să bem din coasta sa străpunsă.

La acest Dumnezeu privim astăzi cu drag. Pe acest Dumnezeu îl iubim. Pe Isus Cristos, cu ajutorul Duhului Sfânt, vrem să-l imităm. Însă mereu ne dăm seama de micimea noastră și ne întrebăm: „În ce putem noi să-l imităm pe Domnul? Atunci când privim cu drag la Isus și, înflăcărați de dragoste, vrem să-l imităm, dar ne dăm seama de limitele noastre și de faptul că nu avem iubirea și înțelepciunea lui, că nu putem face minunile lui, atunci să cerem harul și să ne forțăm ca măcar să fim blânzi și smeriți ca el (cf. Mt 11,28-30; 1Pt 2,23). Lui să-i spunem astăzi: „Isuse cu inima blândă și smerită, fă inima noastră asemenea cu inima ta”. Lui să-i cerem astăzi harul blândeții și al smereniei pentru toți preoții din lume.

Astăzi răsună cuvântul Domnului: „Veniți la mine toți cei osteniți…, veniți la mine toți cei în suferință, veniți la mine cei care căutați mângâiere, veniți la mine cei singuri, cei disperați, cei care plâng, cei triști… Veniți la mine toți, preoți și laici, persoane consacrate și cei căsătoriți, tineri și bătrâni. Veniți la mine. Eu vă aștept. Eu pot să vă alin inima (cf. Mt 11,25-30).

Să ne amintim că avem o inimă de care trebuie să ne îngrijim și pe care trebuie să o modelăm după inima lui Isus. Cum este inima noastră astăzi și cum avem grijă de ea? Cum o șlefuim, cum o modelăm? Ce înseamnă pentru noi că avem o inimă și cât de importantă este pentru noi inima celuilalt?

Să ne luăm inima în serios. Să ne îngrijim de ea. Chiar dacă ne-am obișnuit să ne recunoaștem între noi după înfățișare, Dumnezeu ne cunoaște după inimă. El – cel venit să-i vindece pe cei cu inima zdrobită (cf. Lc 4,19) – privește direct inima, nu chipul, nu hainele, nici măcar cuvintele sau faptele, știind că multe sunt făcute de „ochii lumii” (cf. 1Sam 16,7).

Atunci când, privindu-ne inima împovărată, ne rugăm: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi un duh statornic înnoieşte înăuntrul meu” (Ps 51,12), Cristos ne răspunde: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” (Mt 11,28-29).În luna Inimii Preasfinte, să ne modelăm inima și să facem din ea o operă de artă în care să locuiască Isus Cristos și vom cunoaște iubirea sa infinită și valoarea fiecărei inimi (cf. Ef 3,17-19).