Când vrem cu adevărat să ne rugăm, însuși Dumnezeu ne învață rugăciunea. Prima și cea mai frumoasă rugăciune este: „Doamne, învață-ne să ne rugăm”. Omul rugăciunii are nevoie Dumnezeu, de prezența și inspirația lui. Milostivirea Tatălui, harul Fiului și lumina Duhului Sfânt sunt izvoarele rugăciunii.

Cei care se roagă știu că omul care trăiește tot ce spune în rugăciunea Tatăl nostru este sfânt. În puține cuvinte este cuprinsă toată învățătura de care avem nevoie pentru a fi sfinți. 

Inima care-i spune lui Dumnezeu Tată este incompatibilă cu inima neiertătoare. Dacă îndrăznim să ne rugăm „Tatăl nostru”, atunci trebuie să avem și curajul de a ierta. Totul! Din toată inima. Ca Tatăl! Iertarea este componentă indispensabilă a vieții, întocmai ca iubirea, prietenia. Iertarea este necesară pentru ca ceea ce trăim să fie adevărată viață. Dăruind și primind iertare, iubire, prietenie ne umplem deja de Veșnicie.

Rugăciunea aceasta trebuie să ne modelează inima după inima lui Isus în care Tatăl a binevoit. Dacă nu ne modelează inima, rugăciunea noastră nu este ceea ce trebuie să fie, nu ne rugăm așa cum ne-a învățat Domnul. Sau ne rugăm doar cu buzele, în timp ce inima, gândurile și intențiile noastre nu sunt modelate de învățătura lui Cristos.

Iartă-ne, Doamne, că te numim tată fără să trăim ca fii! Iartă-ne că-ți spunem „Tăticule” fără să vedem în aproapele un „frățior”, o „surioară”.

Învață-ne, Doamne, ca atunci când spunem „Tatăl nostru” să ne simțim cu adevărat fiii lui Dumnezeu și frați cu toți oamenii. Cu toți, nu doar cei care ne plac sau cu cei care sunt de acord cu ideile noastre. Să fim frați mai mari pentru cei care întind mâinile spre noi, fără a uita să trăim ca frați mai mici, bucuroși să fim luați în brațe și ajutați de frații mai mari. 

Învață-ne, Doamne, ca atunci când spunem „Tatăl nostru care ești în ceruri” să trăim cu adevărat pentru cer. Să visăm cerul, să-l iubim și să-l așteptăm. Să muncim pământul în așa fel încât să producem roade și pentru cer. Să pășim printre oameni cu fapte pline de milostivire, fapte care indică o singură direcție, o singură speranță, un singur dor: cerul!

Învață-ne, Doamne, ca atunci când spunem „Tatăl nostru… sfințească-se numele tău”, gândurile, cuvintele și faptele noastre să fie cu adevărat sfinte. Numele tău e sfânt: fă-ne să-l rostim cu venerație. Numele tău e sfânt: fă-ne să renunțăm la orice înjurătură sau cuvânt care umbrește strălucirea acestui nume. Pune, Tată, în inima și pe buzele noastre numele tău cel de trei ori sfânt, căci ești sfânt împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt. Învață-ne ca atunci când spunem „Tatăl nostru… iartă-ne greșelile, precum și noi iertăm greșiților noștri” să nu avem în inima noastră nicio urmă de dușmănie. Oare ce s-ar alege de noi dacă ne-ai ierta așa cum iertăm noi celor care ne greșesc?! Ajută-ne să oferim cu adevărat iertare și să trăim convinși că și noi suntem iubiți și iertați. Să simțim mereu această mângâietoare atingere a iertării.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,7-15
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor! ⁸ Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-i cereţi! ⁹ Voi deci aşa să vă rugaţi: «Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău! ¹⁰ Vie împărăţia ta! Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! ¹¹Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi ¹² şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! ¹³ Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău!» ¹⁴ Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta, ¹⁵ însă, dacă nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre”.

Cuvântul Domnului