Uneori adorm înfierbântat de dorinţa visării celor dragi. Mi-ar plăcea să-i văd măcar în vis, să-i ating măcar într-o îmbrăţişare de care pe moment nu sunt conştient că se va destrăma odată cu sunetul clopotului deşteptător. Şi-o clipă să dureze şi tot ar fi mai mult decât tăcerea în care s-au închis. Atât de mult…