Isus trecea prin Ierihon.Şi cerşetorul orb, în zdrenţe,de jos, din colb, simţi un zvon,un ritm de paşi în largi cadenţe. Isus trecea sub cer iudeu,printre grădini cu rodii coapte.Iar zorii se-nălţau mereu.Dar pentru orbul Bartimeuera tot noapte după noapte… Isus trecea încet. Şi-apoiîntr-o solemnă fericire,venea cu El un lung convoi,ca o coloană de eroiglorificând un rege mire. Isus trecea. Şi-un tremur sfântvibra în orb ca niciodată.Ciulind urechile în vânt,el prinse-n taină un cuvânt.Şi inima-ncepu să bată. Simţi ceva ca un fluid,ca o mireamă de zambilă.Şi orbul a strigat livid:– Ai milă, fiul lui David,Isuse Salvator, ai milă! Doi-trei, pe margini, se-ncruntară.– Hei, cerşetor neobrăzat!Ce strigi aşa? Oricât de-amară,tu poartă-ţi crucea cum ţi-e dat.Rămâi în pace sub povară. Dar orbul, fără căpătâi,strigă mai fără de ruşine,mai fără teamă ca întâi:– Ai milă, Doamne, şi de mine! Şi S-a oprit Isus acumpătruns de omenesca dramă.Putea să treacă? Nicidecum.Şi orbu-aude-un glas pe drum:– Hai, îndrăzneşte, căci te cheamă! – Mă cheamă? Cum… Chiar El?… Isus?– Hai, nu mai zăbovi. Te-aşteaptă.– Pe mine chiar? Ce, alţii nu-s?Pe Bartimeu? Aşa a spus?Şi orbul parcă se deşteaptă.Atuncea… tot ce-a fost… s-a dus! Şi, ca nebun de bucurie,se-nalţă Bartimeu în vânt.Stă drept acum ca o făclie.Îşi scoate haina, o sfâşieşi-o zvârle… zvrr… zdup! … la pământ. Atuncea… peste-o clipă, două,eu voi vedea ca orice om.Şi-apoi cu mâinile-amândouă,îmi voi zidi o casă nouăşi voi sădi pom lângă pom… Aşa… Eu nu mai sunt un blidzvârlit în spini la oale sparte!Eu pot munci… Hei, la o parte!M-aşteaptă fiul lui David!… Dar ascultaţi. Ca peste veac,se-aude lin un glas ca mierea.– O, Batimeu, ce vrei să-ţi fac?…– Rabuni… sunt un orb sărac.Nu-ţi cer nimic… Numai vederea… Apoi convoiul a pornit.Într-o vibrare fericită,un Nume sfânt era şoptit.Şi mii de paşi au năvălitcălcând pe haina zdrenţuită. Iar haina a rămas în drum.Căci nimeni mintea nu şi-a puscu-o zdreanţă bună pentru scrum.Iar Bartimeu mergea acum  după Isus… * Şi-acum Isus Mesia treceîncet şi blând pe strada ta.Mulţimea iarăşi Îl petrece.Dar tu-L priveşti crispat şi rece?Tu n-ai ce-I cere, nici ce-I da. Spre Solul dragostei cereşti,cei orbi, cei surzi aleargă-n stol.Iar tu stai „demn”, tu nu cerşeşti.Şi, iată, tu nu ştii că eştisărac şi orb, şi surd, şi gol… Convoiul totuşi se opreşte.Stau mii de chipuri fără grai.Un om aleargă şi-ţi şopteşte:– Isus te cheamă. Îndrăzneşte!Te-aşteaptă-n drum. De ce mai stai? – Eu nu sunt orb. Orbi sunt destui.Nici mut. Eu spun ce am de spus.Eu inima n-o dau oricui.Şi nu cer milă nimănui!– Hai, vino, totuşi la Isus! – Nu vreau de nimeni să ascult.Voinţa mea mi-e zeu şi ţel.Eu vreau plăceri. Eu vreau tumult!Isus… e sfânt. O, chiar mai mult!– Hai, vino totuşi, vin´ la El! Ascultă. Singur tu te minţi.Tu nu eşti orb ca Bartimeu.Tu vezi, auzi, vorbeşti şi simţi.Dar, vai, cu ochii tăi prea strâmţinu-L poţi vedea pe Dumnezeu! Ascultă. Cel ce te-a chematnu-I doar penumbra unui gând.E Dumnezeu ce te-a creat,e Fiul Său crucificat!De ce nu vii la El plângând? Ascultă. Nu te prinde teama?Ai ochi. Atunci de ce nu vezi?Nu simţi ce fericire pierzi?Te-aşteaptă DUMNEZEU! Ia seama! Autor: Costache Ioanid Orbul Bartimeu Păşeam pe un pământ întunecatPrin veacuri de beton şi de ruginăIar sufletu-mi striga încătuşatLumină vreau, doresc să am lumină. Buchete mari de flori de mucegaiAm adunat…