Ce imagine frumoasă, creatoare: Isus privind spre discipoli, indicându-i cu mâna, vorbindu-le, recunoscându-i ca fiind familia sa. Gesturi și cuvinte creatoare. Să ne lăsăm atinși, să-l lăsăm să ne vorbească: vom fi transformați.
(cfr. Mt 12,46-50)
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,46-50
6 Pe când mai vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii lui stăteau afară, căutând să-i vorbească! 47 Atunci i-a spus cineva: „Iată, mama şi fraţii tăi stau afară şi vor să-ţi vorbească!”. 48Dar el, răspunzând, i-a zis celui care îi vorbise: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?”. 49Şi, întinzându-şi mâna asupra discipolilor săi, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei! 50 Căci oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri, acela îmi este şi frate şi soră şi mamă”.
Chiar dacă nu așteaptă, chiar dacă nu caută, chiar dacă nu cere, iubirea este mereu recompensată. Fidelitatea și perseveranța sunt răsplătite. Iubirea surprinde mereu, chiar și atunci când ne răsplătește: este peste așteptări.
(cfr. In 20,1-2.11-18)
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1-2.11-18 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. 11 Maria stătea lângă mormânt, afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt 12 şi a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap şi altul la picioare. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. 14 Spunând acestea, s-a întors şi l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus. 15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!” 16Isus i-a zis: „Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: „Rabbuni!” – care înseamnă „Învăţătorule!” 17 Isus i-a zis: „Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la fraţii mei şi spune-le: «Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru!»” 18Maria Magdalena a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.
Dumnezeu este părintele oamenilor. El își dorește, întocmai ca tata și/sau mama, să fim fericiți, împliniți. Realizarea noastră este bucuria părinților și a Domnului: sacrificiile lor și harul Domnului nu au fost zadarnice!
(cfr. Mc 6,30-34)
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,30-34 În acel timp, apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi ce au învăţat. 31 Atunci el le-a spus: „Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!”; pentru că mulţi veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce. 32 Au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri. 33Mulţi i-au văzut plecând şi şi-au dat seama. Au mers deci pe jos, din toate cetăţile şi, alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor. 34 Coborând, Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe.