Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi! (cf. Mt 23,8-12)

Proiecte Paxlaur

recent posts

  • Vrei tu să fii astăzi Ioan? 

    Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să strige pentru noi atunci când suntem de partea adevărului şi împotriva noastră atunci când călcăm în picioare dreptatea! Pământul are nevoie din nou de oameni nepătați care să îndrăznească să strige împotriva nedreptății şi a minciunii.

    Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care în prezenţa Mântuitorului Isus Cristos, a sacramentelor sale, a cuvintelor sale, a Mamei sale, să tresalte de bucurie aşa cum s-a întâmplat şi ne-a povestit mama înainte-mergătorului: „Când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu” (Lc 1,44)… Un cuvânt şi a tresăltat. Astăzi e atât de multă indiferenţă. Fă, Doamne, să se mai nască măcar din când în când un astfel de Ioan.

    Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să strige celor nedrepţi, falşi: „Pui de vipere! Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine? Faceţi roade vrednice de pocăinţă!” (Lc 3,7). Fă, Doamne, să răsune şi astăzi vocea celor curajoşi şi drepţi şi să cheme la pocăinţă!

    Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să ne amintească tuturor: „Cel care are două haine, să împartă cu cel care nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel” (Lc 3,11). Ne trebuie un om care să strige: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră” (Lc3,14). Fă, Doamne, să avem lângă noi oameni care să trezească în noi simţul dreptăţii şi al milostivirii.

    Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să ne reamintească ce înseamnă umilinţa şi prietenia: „Eu vă botez cu apă, spre convertire, însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintea” (Mt 3,11). Fă, Doamne, ca oamenii simpli şi umili, oamenii care preţuiesc prietenia să fie mai prezenţi în viaţa noastră, să-i vedem, să-i simţim, să-i imităm.

    Cât de mult ne-ar trebui astăzi un Ioan Botezătorul care să apere căsătoria şi familia, chiar cu riscul morţii, şi care să poată striga tuturor: „Nu ai dreptul!”, aşa cum i-a strigat lui Irod: „N-ai dreptul s-o iei în căsătorie pe soţia fratelui tău” (Mc 6,18). Fă, Doamne, să rodească în familiile noastre oameni care să preia acest strigăt al lui Ioan şi strigătul tău să răsune convingător: „Oricine îşi lasă femeia şi se însoară cu alta, comite adulter. Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se mărită cu altul, comite adulter!” (Mc 10,11-12). Fă, Doamne, ca oamenii să apere şi să preţuiască din nou familia, iubirea, copiii, viața.

    Noi trebuie să fim toți acești oameni pe care-i cerem în rugăciune: oameni care să tresalte de bucurie în prezenţa Domnului, oameni curajoşi, drepţi, plini de milostivire faţă de cei necăjiţi şi săraci, oameni simpli, umili, prietenoşi, oameni care să strige şi să apere familia, căsătoria, iubirea, viața! Inima lui Isus, viața și învierea noastră, miluiește-ne pe noi și ajută-ne să pregătim calea Domnului care vine la noi.

    Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,57-66.80
    Când s-a împlinit timpul pentru Elisabeta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea, se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui său. 60 Însă, luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. 62 I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. 63 Cerând o tăbliţă, a scris: „Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat. 64 Îndată i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el. 80 Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel. 

    Cuvântul Domnului

  • Iubirea lui Cristos ne constrânge

    Citim Evanghelia și vedem că marea era agitată. Citim ziarele și ascultăm știrile de astăzi și vedem că acum toată lumea este agitată. Și încă ce furtuni! Atunci, oare de ce nu-l trezim pe Dumnezeu cu rugăciunile noastre? Dacă l-am trezi pe Cristos prin post, pomană și rugăciune, ce liniște ne-ar dărui! El poate striga armelor, urii, profitorilor, conducătorilor: „Potolește-te! Taci!”. „Iubirea lui Cristos ne constrânge” să ne rugăm și să implorăm calmarea furtunilor.

    „Iubirea lui Cristos ne constrânge” să înțelegem că fără Dumnezeu nu putem face nimic și nu suntem decât praf, nimic. Tot ceea ce suntem și avem este un dar din partea lui Dumnezeu pentru binele omenirii și pentru mântuirea sufletului.

    „Iubirea lui Cristos ne constrânge” să conștientizăm cât de importantă este fidelitatea față de rugăciune, față de promisiunile făcute. De la inima lui Isus, ascultătoare până la moarte și încă moartea pe cruce, învățăm cât de importantă este ascultarea, fidelitatea, statornicia, sinceritatea. Iubirea lui Cristos și exemplul său ne constrâng ca persoana şi misiunea noastră – de preoți, persoane consacrate, laici – să fie autentice, lipsite de orice ipocrizie. Într-una din călătoriile sfântului Ioan Paul al II-lea un copil s-a apropiat de el  şi i-a spus: „Te ştiu! Te ştiu de la televizor! Eşti Papa! Te ştiu şi mă bucur să văd că în realitate eşti ca la televizor şi la televizor eşti ca în realitate… Mereu acelaşi!”.

    „Iubirea lui Cristos ne constrânge” să mărturisim, să fim martori mai mult decât învăţători: „Omul contemporan îi ascultă mai cu plăcere pe martori decât pe învăţători, sau dacă-i ascultă pe învăţători face asta pentru că sunt nişte martori” (sf. Paul al VI-lea).

    „Iubirea lui Cristos ne constrânge” să luptăm mai mult pentru mântuirea sufletelor: trebuie să ne îngrijim de noi şi de mântuirea aproapelui cu deplina convingere că salvarea tuturor vine de la Cristos. El singur este mântuirea noastră.

    „Iubirea lui Cristos ne constrânge” să reevaluăm – astăzi şi aici! – relaţia noastră cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu Isus Cristos. Îl cunoaştem noi cu adevărat pe cel pe care-l slujim? Nicolae Steinhardt spunea că „dacă ajungi să-l cunoşti cu adevărat pe Isus Cristos, ţi-e teribil de ruşine să mai păcătuieşti”. Mai avem mult de lucrat la această cunoaştere, însă să fim convinşi că el, Cristos, ne cunoaşte pe deplin. Cristos ne ştie exact aşa cum suntem şi cu toate acestea se bazează pe noi, are încredere în noi.

    „Iubirea lui Cristos ne constrânge” să avem o conștiință curată, adică să putem dormi liniștiți. Vă doresc să puteți dormi bine! E un mare har să poți dormi liniștit în mijlocul furtunii. Ca Isus! Ce mare har să privești „barca”, nu furtuna! Doamne, ajută-ne să dormim bine, liniștiți. Suntem în Barca ta, suntem cu tine. Alături de tine credem în tinereţea Bisericii şi în bogăţia carismelor. „Aparţinem unei Biserici care este vie şi tânără şi care îşi continuă fără frică lucrarea în viitor” (sf. Ioan al XXIII-lea).

    Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,35-41
    În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, Isus le-a spus discipolilor săi: „Să trecem pe ţărmul celălalt!” 36 Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el. 37 Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. 38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” 39 Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!” Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. 40 Atunci le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?” 41 Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: „Cine este, oare, acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?”

    Cuvântul Domnului

    Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-17
    Fraţilor, iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care judecăm că unul singur a murit pentru toţi, ca atare toţi au murit. 15 El a murit pentru toţi, pentru ca toţi cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. 16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaştem pe nimeni după trup şi, dacă l-am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu-l mai cunoaştem astfel. 17 Deci, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi!

    Cuvântul Domnului

    Iubirea lui Cristos ne constrânge

  • Dumnezeu, Diavolul, bogații și bogățiile

    Diavolul e un sărac invidios și mincinos. Iar bogăția nu e păcat automat, după cum nici sărăcia virtute. Contează atitudinea în fața banilor: cum îi folosim când îi avem, cum îi dorim când ne lipsesc, cum îi procurăm, cum  privim bogăția sau sărăcia aproapelui.

    Adevăratele virtuți nu vin din sărăcie sau din bogăție, ci din inima care trăiește în pace cu sine, cu aproapele și cu Dumnezeu. De fapt, trebuie să-l mulțumim în primul rând pe Dumnezeu și atunci vom vedea cum în jurul nostru oamenii vor respira liniștiți. Dacă suntem mereu în pace cu Dumnezeu, dacă Dumnezeu e mulțumit cu noi, devenim binecuvântare, pace și fericire pentru omenire, pentru aproapele, pentru cei din casa noastră.

    Cred că mulți am experimentat imposibilitatea de a sluji Domnului și bogățiilor în același timp. Când ne-am pus încrederea în bogății, ne-am pierdut liniștea inimii și am fost cuprinși de teamă în fața viitorului: suntem nemulțumiți cu ceea ce avem și vrem mai mult. Și cu toate acestea, continuăm să ne amăgim și să încercăm să slujim mamonei și – din când în când – lui Dumnezeu. Ce ne împinge la o slujire dublă/duplicitară sortită mereu eșecului? De ce ne risipim energiile și ne împrăștiem sufletul în goana după bogății?

    Uneori spunem că facem totul pentru a scăpa de „grija zilei de mâine”, pentru că ne temem în fața viitorului. Pe noi nu ne liniștește cuvântul lui Cristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi”.

    În fața viitorului nesigur și a lipsurilor se instalează în inima noastră frica: dacă Dumnezeu ne-a uitat? Dacă Dumnezeu nu face nimic pentru noi? Dacă… Și plini de teamă, începem să ne agităm și să încercăm imposibilul: să trăim fericiți cu inima împărțită.

    Privind viața noastră în lumina Evangheliei, înțelegem că alegerea de a-l sluji pe Domnul trebuie făcută cu o inimă de copil, cu inimă dezinteresată: tot ce ne dorim atunci când îl alegem pe Dumnezeu este fericirea veșnică. Să nu ne temem să lepădăm din viața noastră orice alt interes. Să-l alegem pe Domnul liberi și dezinteresați, cuprinși de bucuria unui copil care-și îmbrățișează tatăl. Da, când îl alegem pe Domnul, alegem să ne iubim Tatăl care, înainte de a-l alege noi, ne-a ales și ne-a iubit și ne-a primit în marea sa familie: „Dumnezeu ne-a ales în Cristos mai înainte de întemeierea lumii… mai înainte rânduindu-ne spre înfiere” (Ef 1, 4.5). Am fost aleși, suntem iubiți și dragostea lui Dumnezeu ne dă curajul să reînnoim alegerea noastră de a-l sluji pe Domnul. 

    Adevărul este că noi nu avem de ales între Dumnezeu și bogății, ci între Dumnezeu și nimic, pentru că Dumnezeu e totul. El nu poate fi o opțiune, pentru că el este originea și centrul vieții noastre. 

    Inima lui Isus, regele și centrul tuturor inimilor, să se îndure de noi și să ne dăruiască harul de a-l pune mereu pe Dumnezeu în centrul vieții și inimii noastre.

    Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,24-34
    În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei. 25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră: ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Priviţi păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ decât ele? 27 Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuşi de puţin la durata vieţii sale? 28 Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă străduiţi? Observaţi cum cresc crinii de pe câmp: nu trudesc şi nu ţes. 29 Totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. 30Aşadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă? 31 Deci, nu vă îngrijoraţi, spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»! 32 Căci pe toate acestea le caută neamurile păgâne; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. 33 Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! 34 Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei răutatea ei”.

    Cuvântul Domnului

    Dumnezeu, Diavolul, bogații și bogățiile
ianuarie 2026
D L M M J V S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031