Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi! (cf. Mt 23,8-12)

Proiecte Paxlaur

recent posts

  • Cât creștinism avem în noi? Unități de măsură

    Ceea ce Cristos ne propune în fiecare zi și ceea ce unii oameni, de exemplul, sfântul Anton de Padova, au reușit, este o dreptate aparte, o dreptate „supranaturală” de aplicat în relația cu aproapele. Din trăirile sfinților învățăm că relația cu aproapele este un bun indicator al vieții de credință. Mânia, insultele nu pot face parte din viața noastră dacă ne considerăm creștini. 

    Totodată dreptatea noastră trebuie să fie îmbibată de milostivire, de iubire. Cristos ne-a adus o nouă lege, o nouă unitate de măsură. Cristos a înlocuit legea talionului cu legea iubirii. Domnul ne-a lăsat aceste unități de măsură pentru a trăi ca adevărați creștini: iertarea, împăcarea, puritatea inimii, puritatea privirilor, puritatea atingerilor, familia, fidelitatea, onestitatea, iubirea dușmanilor, generozitatea. Aceste virtuți sunt ecoul noii legi.

    Așa sunt creștinii adevărați și toți cei care iubesc libertatea și vor să fie oameni liberi. Uneori ni se pare că libertatea înseamnă să poți alege între: iubire și indiferență, iertare și ură, îmbrățișare și violență, adevăr și minciună. Însă astăzi suntem liberi doar când iubim, iertăm, îmbrățișăm, spunem adevărul.

    Să ne imaginăm că mergem într-o călătorie cu mașina timpului și ne întoarcem în anul 50 d.C. Ni se spune că avem voie să luăm cu noi numai un obiect, așa că ne luăm telefonul mobil plin cu fotografii, cărți, jocuri, filme etc. Cu telefonul în mână, ajungem în piața Ierusalimului. Este o zi aglomerată, plină de oameni care vând și cumpără. Suntem uimiți de atmosfera de acolo și vrem să facem o fotografie. Oamenii ne observă, se adună imediat și ne întreabă: „Ce-i obiectul acela?” Iar noi le răspundem cu simplitate că e doar un telefon mobil. „Ce-i acela un telefon”, ne întreabă ei. „Este o cutie în care poți salva fotografii și informații și cu care poți…” Dar ne întrerup: „Ce-i aia o fotografie?” Încercăm să evităm explicațiile despre fotografie și le spunem că de fapt telefonul este mai mult pentru a vorbi cu cineva de la distanță, de oriunde în lume… Iar ei ne privesc uimiți. Apoi ne entuziasmăm și începem să le vorbim despre Facebook, Whatsapp… Iar ei trec imediat de la uimire la îngrijorare: „Cum adică să vorbești cu cineva care nu e lângă tine?” Și încep să plece, zicându-și: „Săracul, a înnebunit”…

    Când citim evanghelia putem să ne simțim ca și cum Cristos ar fi călătorit în timp și ar fi ajuns la noi și începe să ne spună: „Împacă-te cu fratele tău! Nu spune nimănui prostule sau nebunule! Iubește! Iartă! Respectă familia și angajamentele luate!”. Iar noi ne uităm uimiți la el și-l întrebăm: „Cum să faci acestea astăzi?!”… Plecăm și-l lăsăm pe Isus singur. Am ajuns să ne comportăm față de Cristos și față de evanghelie ca și cum am fi văzut un celular acum 2000 de ani: învățături imposibile, neadaptate timpului nostru.

    Inimă a lui Isus, nemărginită întru maiestate, miluiește-ne pe noi, ajută-ne să descoperim și să trăim măreția învățăturilor tale.

    Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,20-26
    În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 21 Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi!» Dacă cineva comite o crimă va fi condamnat la judecată. 22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său «prostule!», va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat la focul Gheenei. 23 Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă acolo darul tău , în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul! 25 Pune-te de acord cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii aruncat în închisoare! 26 Adevăr îţi spun, nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban”.

    Cuvântul Domnului

  • Legea: drumul sigur, calea vieții, calea spre fericire… Sau?

    Am ascultat cândva trista poveste a tramvaiului care se gândea la cât de plictisitoare este viața sa mergând mereu pe aceleași linii, fără să se poată abate, așa cum făceau alte mijloace de transport. Era trist și voia libertatea autobuzului. Însă ce se întâmplă când tramvaiul decide să părăsească „drumul” pentru care a fost creat? Și apoi chiar nu contează „libertățile” tramvaiului? Merge pe traseul A sau B; unul este galben, altul albastru, altul verde; poate transporta oameni sau marfă etc. La ce bun un tramvai care nu se mulțumește cu lucrurile pe care le poate realiza, ci dorește a-normalul sau „viața” celuilalt?! La ce folosește un tramvai care sare de pe șine?! Produce un dezastru și devine un morman de fier vechi.

    Clar că noi suntem mai mult decât un tramvai. Realitățile nici nu suportă comparații, însă libertatea de care ne bucurăm deseori ni se pare îngrădită tocmai de ceea ce este pus să o vegheze: legea – drumul sigur, calea vieții, calea spre fericire. Este atât de multă confuzie în viața noastră când ne simțim limitați de legi. Iar atunci când încălcăm legea, confuzia, teamă, nesiguranța sunt și mai mari.

    Care este rolul legii în viața noastră? Cum privim legea? Cum rezistăm în fața ispitei de a trăi fără legi când vedem atâta fărădelege? Cunoaștem legea? Ce știm despre legea Bisericii, legea statului în care trăim?

    Legea, în toate formele ei, este esențială pentru viață. Legea este atât de importantă încât însuși Mântuitorul spune că a venit să o împlinească, să o desăvârșească. Aceasta pentru că legea și viața, legea și libertatea, legea și fericirea (veșnică) sunt inseparabile. Acolo unde legea este desființată viața, libertatea și fericirea sunt amenințate. Legea are menirea de a ne ocroti, proteja, nu de a ne suprima. Legea este (trebuie să fie!) în favoarea omului și a binelui său. Iar harul pe care îl primim este tocmai pentru a ne ajuta la împlinirea și desăvârșirea legii, nu pentru a o evita, fenta, încălca etc.

    În Biserică suprema lege este mântuirea sufletului. Nici o poruncă nu este mai mare decât legea care, împlinită, ne poartă la mântuire: iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui. Împlinirea acestora nu ne limitează libertatea, ci o desăvârșește. Adevărata libertate se atinge prin slujirea și împlinirea legii, pentru că tocmai încălcarea ei ne limitează, ne înjosește.

    Să nu ne plângem că avem legi, ci să plângem că nu le împlinim, că nu vrem și nu luptăm mai mult pentru desăvârșirea noastră, a Bisericii și a societății. În special astăzi să ne batem pieptul pentru că nu facem mai mult pentru mântuirea sufletului nostru.

    O, Marie, Chivotul legii, învață-ne să prețuim legea și, mai ales, să o trăim. Ajută-ne să dăm viață legilor care ne poartă la mântuire, să slujim cu onoare legea care ne vorbește despre iubirea pe care Domnul ne-o poartă. Inima lui Isus, zdrobită pentru fărădelegile noastre, ajută-ne să regretăm momentele în care nu am respectat legea, mai ales Legea supremă a iubirii.

    Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-19
    În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. 19Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”.

    Cuvântul Domnului

  • „Exist pentru binele tuturor”… 

    Știm că și astăzi Cristos alege și trimite ucenici care să predice „împărăția cerurilor”. Unii dintre acești apostoli ajung în viața noastră. Toți cunoaștem cel puțin un preot. Cum se simte în mijlocul nostru? Ce-i suntem preotului din parohia sau din comunitatea sau din familia noastră? Cum îl simțim, cum îl privim, cum îi vorbim, despre ce îi vorbim? Cum ne simțim în preajma preoților? E important să avem clare aceste realități: cine suntem noi pentru preot, dar și cine este preotul pentru noi.

    În centrul misiunii lui Cristos și a tuturor creștinilor este vestirea împărăției lui Dumnezeu: „Mergând, predicați spunând: «S-a apropiat împărăția cerurilor»” (Mt 10,7). Totodată, Cristos, Domnul vieții, vrea ca omul suferind să fie vindecat și cel ținut sub stăpânirea Diavolului să fie eliberat. De aceea, el alege și astăzi și trimite oameni ca să-i vindece pe cei bolnavi, ba chiar și să-i învie pe cei morți, întocmai cum au făcut apostolii. Iar cei care au credință, chiar reușesc să facă minuni (cf. In 14,12).

    Trimițându-i pe ucenicii săi din toate timpurile, adică pe mine și pe tine, Cristos adaugă și astăzi: „În dar aţi primit, în dar să daţi!” (Mt 10,8). Astfel, ni se amintește gratuitatea darului pe care l-am primit, gratuitate care trebuie să devină pentru noi imbold de generozitate. Așa cum noi, deși nevrednici, am primit totul gratuit – Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi (Rom 5,8) – la fel trebuie să dăruim totul gratuit, chiar și viața noastră. Toți. Nu doar preoții sau persoanele consacrate. Toți! Trebuie să redescoperim valoarea sacrificiului, a jertfei, a voluntariatului. Altfel, riscăm să reducem totul la un negoț care are izul unei trădări: „Cât îmi dați ca să vi-l dau?” (cf. Mt 26,15). Cel care își vinde slujirea, cel care fixează un preț pentru orice serviciu în favoarea fraților săi, își trădează nu doar misiunea, ci și Învățătorul: îl trădează pe însuși Dumnezeu.

    Fiecare am primit o carismă pe care trebuie să o folosim „spre binele tuturor” (1Cor 12,7). Cât de mult am putea schimba fața pământului dacă ne-am întipări acest „binele tuturor” pe frunte, pe pereții caselor, pe tocul ușilor. Să strigăm la unison: „Exist pentru binele tuturor”! Toți putem face mai mult aici și acum. Toți! Chiar și cei care acum, meditând Scriptura, nu se simt chemați și spun că ei nu au nimic de oferit sau că au făcut deja prea mult. Inima lui Isus, izvorul a toată mângâierea, ne-a ales și ne-a trimis să aducem roade, să facem această lume mai bună. Ce am făcut gratuit pentru frații noștri? Dar pentru cei bolnavi? Ce am făcut gratuit pentru societate? Dar pentru Biserică? În ce acțiuni de voluntariat m-am implicat? Ce fac cu timpul, cu viața, cu carismele pe care le-am primit? Am învățat să dăruiesc sau încă aștept, ca un copil răsfățat, doar să primesc? În ce fragment mă regăsesc: „În dar ați primit, în dar să dați” sau „Cât îmi dați ca să vi-l dau”?

    Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,7-13
    În acel timp, Isus le-a spus apostolilor săi: „Mergând, predicaţi spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi! 9 Nu luaţi nici aur, nici argint, nici ban la brâu, 10 nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălţăminte şi nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană! 11 Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi! 12 Intrând în casă, salutaţi! 13 Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi!”

    Cuvântul Domnului

ianuarie 2026
D L M M J V S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031