Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi! (cf. Mt 23,8-12)

Proiecte Paxlaur

recent posts

  • Creștinii buni sunt și cetățeni buni, onești, civilizați

    Câtă viclenie în farisei și irodieni, dar și câtă înțelepciune în Isus Cristos, în Fiul Tatălui cel veșnic, Domnul nostru a cărui inimă preasfântă continuăm să o cinstim. Cristos aude și astăzi de multe ori cuvinte frumoase, rugăciuni măgulitoare, discursuri pompoase, întrebări existențiale din gura oamenilor care nu-l iubesc cu adevărat și nu cred în el. Pentru toți, același răspuns: „Ipocriților!” (cf. Mt 22,18).

    Cu toate acestea, Isus știe să scoată ceva bun chiar și din răutatea omului. Domnul se folosește de această ocazie pentru a pune în armonie cele două slujiri: slujirea lui Dumnezeu și îndeplinirea obligațiilor față de „Cezar”. Astăzi Domnul ne învață și ne arată din nou că el este cu adevărat Calea spre adevărata Patrie, spre Cetatea lui Dumnezeu. Însă cuvintele sale amintesc omului că slujirea lui Dumnezeu trece și prin îndeplinirea obligațiilor față de „Cezar”. Modul în care tratăm Patria pământească vorbește despre cum ne pregătim pentru Patria cerească. Creștinii buni sunt și cetățeni buni, onești, civilizați.

    Meditând acest fragment evanghelic, Papa Francisc spunea: „Cu acest răspuns, Isus se situează deasupra polemicii. Isus, mereu deasupra. Pe de o parte, recunoaște că tributul față de Cezar trebuie plătit – și pentru noi, taxele trebuie plătite – pentru că imaginea de pe monedă este a lui; însă amintește mai ales că fiecare persoană poartă în sine o altă imagine – o purtăm în inimă, în suflet -: aceea a lui Dumnezeu, și de aceea lui, și numai lui, fiecare îi datorează propria existență, propria viață. În această afirmație a lui Isus se află nu numai criteriul distincției dintre sfera politică și sfera religioasă, ci reies orientări clare pentru misiunea credincioșilor din toate timpurile, și pentru noi astăzi. A plăti taxele este o obligație a cetățenilor, precum și respectarea legilor drepte ale statului. În același timp, este necesar de afirmat primatul lui Dumnezeu în viața umană și în istorie, respectând dreptul lui Dumnezeu asupra a ceea ce îi aparține. De aici derivă misiunea Bisericii și a creștinilor: să vorbească despre Dumnezeu și să-l mărturisească bărbaților și femeilor din propriul timp. Fiecare dintre noi, prin Botez, este chemat să fie prezență vie în societate, însuflețind-o cu evanghelia și cu limfa vitală a Duhului Sfânt. Este vorba de a ne angaja cu umilință, și în același timp plini de curaj, aducând propria contribuție la edificarea civilizației iubirii, unde domnesc dreptatea și fraternitatea” (Angelus, 18 octombrie 2020).Inimă a lui Isus, Fiul Tatălui cel veșnic, miluiește-ne pe noi și ajută-ne să urmăm Calea spre adevăr, spre pace, spre viață, spre Paradis; ajută-ne să-l urmăm pe Cristos. Isuse, de la inima ta preasfântă vrem să învățăm cum să trăim fiecare zi pe acest pământ. Știm că fiecare clipă este un pas spre „Cetatea lui Dumnezeu”, de aceea te rugăm: ajută-ne ca fiecare pas făcut pe acest pământ să lase o urmă plină de blândețe și smerenie, o dâră de lumină pe drumul spre Cer.

    Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,13-17
    În acel timp, au trimis la Isus pe unii dintre farisei şi irodieni ca să-l prindă în vorbă. 14 Au venit şi i-au spus: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi nu ţii seama de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut cezarului? Să dăm sau să nu dăm?” 15 Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a spus: „De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar ca să-l văd!” 16 I-au adus şi el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?” Ei i-au spus: „Ale cezarului”. 17Atunci Isus le-a zis: „Daţi-i cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Şi erau foarte uimiţi de el.

    Cuvântul Domnului

  • Cât de bine este să îți știi locul în această lume

    La început de săptămână cuvântul Domnului vine și ne motivează să creștem în trăirea vieții de credință și să dăm roade prin vocația noastră. Îndemnul apostolului Petru ne încurajează „să ne dăm silința” să creștem în credință, virtute, cunoaștere, stăpânire de sine, statornicie, evlavie, iubire de aproapele, dragoste. Toate acestea ne-ar ajuta să ne trăim vocația și să dăm rod bun la timpul potrivit. Însă credem noi cu adevărat că avem o vocație? Credem că Dumnezeu a rânduit fiecărui om o menire?

    Toți oamenii au primit talanți, slujiri, misiuni. Domnul este mereu generos, inima sa preasfântă este darnică față de toți cei care îl cheamă. Ne amintește astăzi apostolul Petru: „Puterea lui dumnezeiască ne-a dăruit toate cele necesare spre viață și evlavie”. Împreună cu vocația, Dumnezeu ne dă și toate harurile de care avem nevoie pentru a ne împlini slujirea, pentru a ne trăi vocația. Dumnezeu a făcut totul pentru noi, via sa. Însă viața noastră, modul nostru de a trăi, comportamentul, cuvintele, gândurile, ne ajută să rodim? Simțim noi că ne împlinim vocația prin ceea ce facem? Faptele noastre de astăzi sunt de folos vocației noastre, comunității noastre, familiei noastre?

    Pentru a da rod bun și a ne împlini vocația este esențial să știm care este menirea noastră și să o acceptăm ca pe un dar. Așadar, ce formă are via pe care ne-a încredințat-o Domnul? Ce roade așteaptă Domnul de la noi săptămâna aceasta? Ziua culesului este mai aproape decât pare. Dumnezeu vine, ne caută. Ce vom rodi?

    Nu suntem singuri. Dumnezeu a pus în jurul nostru oameni care vor să ne ajute să rodim și să ne împlinim vocația. Îi vedem? Cum îi tratăm? Ne lăsăm ajutați? Când respingem ajutorul oamenilor, să ne amintim cuvântul lui Isus și să ne plecăm fruntea rușinați: „Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei”. Deși nevrednici, însuși Fiul vine să caute rod în viața noastră. Dorind să ne împace cu Dumnezeu și cu oamenii, dorind să ne vadă rodind, Isus vine zilnic la noi. Cum îl tratăm? Ce facem cu prezența lui Cristos în mijlocul nostru, în Biserică, în aproapele, în casa noastră?

    Să invocăm ajutorul Domnului: Inimă a lui Isus, darnică față de toți cei care te cheamă, îndură-te de noi. Eliberează-ne de nerecunoștință față de darurile primite. Eliberează-ne de comportamentul de proprietari ai vocației, ai viei, ai vieții, ai familiei, ai Bisericii. Ajută-ne să acceptăm cu dragoste înflăcărată că tu singur ești arhitectul, constructorul și proprietarul. Noi suntem doar simpli slujitori. Iar de fiecare dată, Doamne, când ne-am uitat locul în această lume, am încercat schimbări necorespunzătoare, am greșit considerând că avem idei mai bune decât planurile și operele tale. Am uitat că tu singur, Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, conduci și reformezi Biserica și lumea. Tu, Doamne, nu noi, nu omul! 

    Preasfântă Inimă a lui Isus, miluiește-ne, iartă-ne și ajută-ne să dăm rod bun la timpul potrivit.

    Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,1-12
    În acel timp, Isus a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 2 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei. 3 Dar ei, prinzându-l, l-au bătut şi l-au trimis cu mâinile goale. 4 Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul şi l-au necinstit. 5 A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulţi alţii, dar pe unii i-au bătut, pe alţii i-au ucis. 6 Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-şi: «De fiul meu se vor ruşina». 7 Însă viticultorii aceia şi-au spus între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră!» 8 Şi, prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie. 9 Ce va face oare stăpânul viei? Va veni şi-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-aţi citit niciodată textul acesta: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; 11 Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»?” 12 Însă ei căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţime. De fapt, îşi dăduseră seama că spusese parabola aceasta pentru ei. Şi, lăsându-l, au plecat.

    Cuvântul Domnului

  • Nu (mai) am timp, îmi pare rău. Nici măcar duminica…

    „Nu am timp” este refrenul zilelor noastre. „Nu am timp” este scuza pe care o considerăm universal valabilă și o folosim atât pentru cele sfinte: nu am timp să merg la biserică, nu am timp să mă rog, nu am timp să mă spovedesc, nu am timp să vorbesc cu duhovnicul, nu am timp să dau de pomană, nu am timp să-i vizitez pe cei săraci, bolnavi, închiși, uitați, singuri etc.; cât și pentru cele lumești: nu am timp să-mi vizitez părinții sau bunici, nu am timp să vorbesc cu frații, nu am timp să mă împac cu vecinul, nu am timp să-mi fac bine munca, nu am timp să-mi fac temele, nu am timp să fac ordine în viața și în casa mea. Nu mai avem timp pentru nimic sfânt, pentru nimic bun. Și totuși, ce facem cu cele 24 de ore? Ce facem cu cele șapte zile ale săptămânii? Cât timp dăm Domnului? Cât timp dăm omului, aproapelui, familiei? Cât timp pierdem?

    Nu cumva duminica există tocmai pentru ca noi să avem timp? Nu cumva duminica este ziua în care putem face binele pe care n-am apucat să-l facem în timpul săptămânii? Nu cumva duminica este ziua în care trebuie să dăm timp Domnului și aproapelui? Este însuși cuvântul Domnului care ne amintește că trebuie să sfințim ziua Domnului: să facem binele și să salvăm vieți, adică să folosim mai bine timpul pe care Dumnezeu ni-l oferă cu generozitate. 

    De aceea, dincolo de toate pasiunile noastre și de toate recomandările societății pentru a ne petrece duminica, pentru cel care crede în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, duminica rămâne „Ziua Domnului”, un timp de har pe care creștinul îl sfințește prin participarea la sfânta Liturghie și prin întâlnirea directă cu Isus prezent în sfânta Euharistie și în cuvântul Scripturii. Pentru cel care l-a cunoscut și întâlnit cu adevărat pe Cristos, duminica nu poate trece fără rugăciune și fără a dedica timp familiei, comunității, prietenilor. 

    Dacă în această lună contemplăm și iubim inima lui Isus plină de bunătate și de dragoste, să ne facem și noi timp pentru a fi plini de bunătate și de dragoste față de aproapele. Să învățăm de la Isus bunătatea. Nu suntem creștini adevărați dacă nu pășim smeriți și flămânzi, însetați de dreptate, pe urmele Domnului. Dacă nu oferim timp de calitate lui Dumnezeu și aproapelui, mai devreme sau mai târziu, vom simți și noi cum Isus „ne privește cu mânie, întristat din cauza împietririi inimii noastre”. Să folosim bine timpul. Să nu ne conformăm lumii acesteia, ci să ne salvăm sufletul sfințind ziua Domnului și renunțând la noi înșine în favoarea fraților noștri: să-i vizităm pe cei singuri, să-i alinăm pe cei bolnavi, să-i mângâiem pe cei triști, să-i ridicăm pe cei căzuți, să redăm speranța celor deznădăjduiți. Să privim la Cristos și să ridicăm privirile oamenilor spre Cristos. Să facem din Cristos centrul vieții noastre, centrul duminicii noastre, centrul comunității noastre, centrul casei noastre. Abia atunci vom cunoaște bucuria adevărată, fericirea unei zile de duminică.

    Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,23-3,6
    Într-o zi de sâmbătă, Isus trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice. 24 Atunci fariseii i-au spus: „Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbătă?” 25 Iar el le-a spus: „Nu aţi citit niciodată ce a făcut David când ducea lipsă şi i-a fost foame lui şi celor care erau cu el, 26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile punerii înainte care nu era permis să le mănânce decât preoţii, şi a dat şi celor care erau cu el?” 27 Şi le-a spus: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă; 28 pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei”. 3,1 A intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată. 2Şi îl urmăreau dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă ca să-l poată acuza. 3 El i-a spus omului cu mâna paralizată: „Ridică-te în mijloc!” 4 Apoi le-a spus: „Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. 5 Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat. 6 Atunci, fariseii, ieşind îndată, au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte.

    Cuvântul Domnului

ianuarie 2026
D L M M J V S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031