Zilnic oferim ceva din viața noastră Domnului și omului. Să fim atenți la calitatea darului nostru. Dumnezeu și aproapele merită ceea ce este mai bun, de calitate. Viața este o mireasmă plăcută Domnului.
(cfr. In 12,1-11)
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,1-11 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde se afla Lazăr pe care Isus îl înviase din morţi. 2 Au făcut acolo pentru el un ospăţ; Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el. 3 Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. 4 Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea să-l trădeze -, a spus: 5 „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor?” 6 Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea. 7 Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta. 8 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe mine, însă nu mă aveţi întotdeauna”. 9 Atunci o mare mulţime dintre iudei a aflat că este acolo şi a venit nu numai datorită lui Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. 10 Arhiereii voiau să-l ucidă şi pe Lazăr, 11 pentru că mulţi iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.
Vom fi părtași la misterul pascal, deocamdată în mod figurat, chiar dacă mai clar decât cel din legea veche (deoarece Paștele din legea veche era, dacă se poate spune așa, ca o figură obscură a Paștelui nostru, care este tot o figură încă). Însă, nu peste mult timp vom fi părtași la Paște într-un mod mai perfect și mai curat, atunci când Cuvântul va bea împreună cu noi vinul nou în împărăția Tatălui, când ne va revela și ne va descoperi în mod deplin ceea ce acum ne învață numai în parte. Deoarece mereu este nou ceea ce învățăm acum. Ce anume este acea băutură și acea înțelegere deplină, nouă ne revine să învățăm, iar lui, să ne învețe și să împartă această învățătură ucenicilor săi. De fapt, învățătura celui care hrănește este, de asemenea, hrană. Noi trebuie să luăm parte la această sărbătoare rituală a Paștelui într-un sens evanghelic, nu literal; în mod perfect, nu imperfect; nu în formă temporară, ci veșnică. Să luăm drept capitală a noastră, nu Ierusalimul pământesc, ci cetatea cerească; nu pe cea pe care acum o calcă oștirile, ci pe aceea care răsună de cântările îngerilor. Să nu sacrificăm viței și miei cu carne și copite, mai mult morți decât vii și lipsiți de inteligență, ci, mai curând, să-i oferim lui Dumnezeu o jertfă de laudă pe altarul ceresc, uniți cu corurile cerești. Să trecem de prima catapeteasmă, să înaintăm până la a doua și să ne îndreptăm privirea spre sfânta sfintelor. Aș spune chiar mai mult: să ne oferim pe noi înșine ca jertfă lui Dumnezeu, să-i oferim în toate zilele ființa noastră, cu toate acțiunile noastre. Să fim dispuși la orice pentru cauza Cuvântului; să imităm pătimirea sa în pătimirile noastre, să cinstim sângele său cu sângele nostru, să urcăm cu hotărâre pe crucea sa. Dacă ești Simon din Cirene, ia crucea și urmează-l pe Cristos. Dacă ești tâlharul și dacă vei fi atârnat pe cruce, adică dacă vei fi pedepsit, fă ca tâlharul căit și recunoaște-l cu onestitate pe Dumnezeu. Dacă el a fost numărat printre răufăcători pentru tine și pentru păcatul tău, devino și tu drept prin el. Adoră-l pe cel care a fost răstignit din cauza ta. Dacă ești răstignit din cauza vinei tale, trage profit din păcatul tău. Cumpără mântuirea ta cu moartea, intră cu Isus în paradis și așa vei înțelege de ce bunuri te-ai lipsit. Contemplă acele frumuseți și lasă ca murmurătorul, total necunoscător al planului lui Dumnezeu, să moară afară cu blestemul său. Dacă ești Iosif din Arimateea, cere trupul de la cel care l-a răstignit, adică asumă acel trup și însușește-ți astfel ispășirea lumii. Dacă ești Nicodim, adoratorul nocturn al lui Dumnezeu, înmormântează trupul său și unge-l cu unguentele ritului. Și dacă ești o Marie sau cealaltă Marie, sau Salome, sau Ioana, varsă-ți lacrimile de dimineață; să fii tu cea dintâi care să vezi piatra dată la o parte, și îi vei vedea, poate, pe îngeri sau chiar pe însuși Isus.
Din Predicile sfântului Grigore din Nazianz, episcop (Pred. 45, 23-24: PG 36, 654-655) Vom fi părtași la misterul pascal
Credința în înviere și în veșnicie ne ajută să înțelegem și să acceptăm cu seninătate purificările prin care trecem. Cristos ne cunoaște și știe ce demoni trebuie să izgonească pentru a ne sfinți.
(cfr. In 2,13-25)
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,13-25 Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. 15 Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, 16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!” 17 Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: „Zelul pentru casa ta mă mistuie”. 18Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: „Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?” 19 Isus le-a răspuns: „Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!” 20 Aşadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?” 21 Însă el vorbea despre templul trupului său. 22 Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus. 23 Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui, mulţi, văzând semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui. 24 Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că el îi cunoştea pe toţi. 25 Şi nu avea nevoie ca cineva să aducă mărturie despre om, pentru că el cunoştea ce era în om.
Prea târziu te-am iubit... 