• Aş vrea să împărtăşesc tuturor această „scrisoare” pe care fericitul Ioan Paul al II-lea ne-a trimis-o din Rai:

    Iubitei mele familii si prietenilor mei, as vrea sa le spun un lucru, inainte de toate :
    Ca am ajuns cu bine.
    Va scriu din rai unde sunt asezat langa Domnul cel Preainalt.
    Aici, nu mai sunt lacrimi de tristete, aici e numai iubire vesnica.

    Va rog sa nu fiti nefericiti pentru ca nu ma puteti vedea.
    Amintiti-va ca sunt cu voi in fiecare dimineata, fiecare amiaza si fiecare seara.
    A trebuit sa va parasesc in ziua aceea cand viata mea pe pamanant a ajuns la final
    Dumnezeu m-a luat si m-a imbratisat si mi-a zis : Bine ai venit!

    Ce bine este sa te avem iarasi printer noi, Carol; ne-ai lipsit cat ai fost plecat;
    Cat despre familia ta iubita, o sa fie aici mai tarziu.
    Am mare nevoie de tine aici ; faci parte din planul meu.
    Sunt atatea lucruri pe care trebuie sa le facem ca sa ajutam oamenii.

    Dumnezeu mi-a dat atunci o lista cu lucrurile pe care doreste sa le fac.
    Si cel mai important lucru de pe aceasta lista este sa te veghez si sa te protejez pe tine.
    Astfel incat, cand stai intins noaptea in pat, greutatile zilei sa fie date uitarii.
    Dumnezeu si cu mine iti suntem cel mai aproape… in miezul noptii.

    Cand te gandesti la viata mea pe pamanant, si la toti anii mei petrecuti din iubire pentru tine
    Vei fi tentat sa plangi, pentru ca esti doar un om/ pentru ca e uman.
    Dar nu-ti fie frica sa plangi, plansul aduce alinare suferintei.
    Aminteste-ti ca nu ar fi flori, daca nu ar fi ploaie.

    Mi-ar placea sa-ti spun toate cate a planuit Dumnezeu pentru tine
    Dar daca ti-as spune, nu ai intelege.
    De un singur lucru insa, te asigur: ca desi viata mea pe pamanat s-a terminat
    Sunt mai aproae de tine acum, ca niciodata.

    Sunt multe greutati de infruntat si multe dealuri de urcat
    Dar imreuna vom reusi, luand fiecare zi pe rand.
    Aceasta a fost mereu credinta mea si mi-ar placea sa o impartasesti si tu
    Ca ceea ce dai lumii, lumea iti va da inapoi.

    Daca poti ajuta pe cineva care sufera sau este amarat
    Atunci ii poti marturisi Domului noaptea : Ziua mea nu a fost pierduta.
    Si acum sunt multumit, ca viata mea a meritat traita
    Stiind ca in timp ce imi traversam cursul vietii, am smuls cuiva un zambet.

    Asa ca, daca vei intalni pe cineva trist sau deprimat
    Opreste-te putin din drumul tau si intinde o mana si ridica-l.
    Atunci cand mergi pe strada si te gandesti la mine
    Sa stii ca sunt in spatele tau, la doar un pas departare.

    Si cand iti va veni timpul si tie.. sa te eliberezi de trupul tau pamantesc
    Aminteste-ti ca nu pleci nicaieri, ci vii aici, la mine.

    To my dearest family and friends, some things I’d like to say…
    but first of all, to let you know, that I arrived okay.
    I’m writing this from heaven. Here I dwell with God above.
    Here, there’s no more tears of sadness; here is just eternal love.

    Please do not be unhappy just because I’m out of sight.
    Remember that I’m with you every morning, noon and night.
    That day I had to leave you when my life on earth was through,
    God picked me up and hugged me and He said, „I welcome you.”

    It’s good to have you back again, Karol; you were missed while you were gone.
    As for your dearest family, they’ll be here later on.
    I need you here badly; you’re part of my plan.
    There’s so much that we have to do, to help our mortal man.”

    God gave me a list of things, that he wished for me to do.
    And foremost on the list, was to watch and care for you.
    And when you lie in bed at night, the day’s chores put to flight.
    God and I are closest to you….in the middle of the night.

    When you think of my life on earth, and all those loving years
    because you are only human, they are bound to bring you tears.
    But do not be afraid to cry; it does relieve the pain.
    Remember there would be no flowers, unless there was some rain.

    I wish that I could tell you all that God has planned.
    But if I were to tell you, you wouldn’t understand.
    But one thing is for certain, though my life on earth is o’er.
    I’m closer to you now, than I ever was before.

    There are many rocky roads ahead of you and many hills to climb;
    but together we can do it by taking one day at a time.
    It was always my philosophy and I’d like it for you too…
    that as you give unto the world, the world will give to you.

    If you can help somebody who’s in sorrow and pain,
    then you can say to God at night……”My day was not in vain.”
    And now I am contented….that my life has been worthwhile,
    knowing as I passed along the way, I made somebody smile.

    So if you meet somebody who is sad and feeling low,
    just lend a hand to pick him up, as on your way you go.
    When you’re walking down the street, and you’ve got me on your mind;
    I’m walking in your footsteps only half a step behind.

    And when it’s time for you to go…. from that body to be free,
    remember you’re not going…..you’re coming here to me.

  • E încă vie în mine imaginea mulţimilor adunate la Roma pentru beatificarea lui Ioan Paul al II-lea. Mi se păreau imense, imposibil de numărat, imposibil de trecut printre ele. Undeva la două milioane de oameni. Ce mulţi şi totuşi ce puţin în comparaţie cu „cea mai mare adunare din istoria lumii”, cum numeşte George Weigel adunarea pe care acelaşi Ioan Paul al II-lea a realizat-o cu tinerii la Manila în 1995: era Ziua Mondială a Tineretului. Au fost 7 milioane de oameni.

    Fericitul Ioan Paul al II-lea rămâne personalitatea care a ştiut să cheme, să primească şi să păstreze lângă el oamenii, mulţimi de oameni. Fotografia din Manila e grăitoare.

    Iată ce se aminteşte în cartea Martor al speranţei – Biografia Papei Ioan Paul al II-lea, de G. Weigel:

    În ianuarie 1995 a fost celebrată pentru prima oară în Asia, la Manila, Zi­ua Mondială a Tineretului. La rugăciunea din timpul vigiliei din noaptea de 14 ia­nuarie, Ioan Paul s-a angajat într-o „discuţie” cu peste un milion de tineri. Ei au început să scandeze ritmic „Lolek, Lolek”, numele de copil al Papei. Ioan Paul le-a răspuns, pe jumătate glumind: „Lolek nu este prea serios”. Tinerii au în­ceput să scandeze „Ioan Paul”. „însă Ioan Paul este prea serios”, a continuat Pa­pa. „Avem nevoie de ceva care să fie la mijloc. Da, la mijloc, este Karol…” Papa a izbucnit în râs şi scandările tunătoare au reînceput: „Karol! Karol!”

    A doua zi dimineaţa, la liturghia de încheiere a Zilei Mondiale a Tineretului din 1995, a participat cea mai numeroasă adunare din istoria lumii. O companie ja­poneză a făcut fotografii aeriene pentru a calcula numărul celor prezenţi. Numărul care fusese estimat era de 5 milioane de oameni, dar compania a ţinut să adauge că numărul real ar fi putut să fie de aproape 7 milioane de oameni. Mulţimea a fost atât de densă încât a fost imposibil ca Ioan Paul să folosească papamobilul. S-au făcut ra­pid aranjamente pentru o deplasare cu elicopterul.

    La optsprezece luni de la eveniment, Ioan Paul a continuat să fie impre­sionat de ceea ce se întâmplase la Manila. „În viaţa mea nu am văzut atât de mulţi oameni”, a declarat el ambasadoarei Filipinelor, cu ocazia prezentării scrisorilor sale de acreditare la Vatican.

  • Nu aveam cum să particip la sfânta Liturghie în această dimineaţă şi să nu mă opresc un pic asupra acestor cuvinte: „fără mine nu puteţi face nimic”… Nimic, absolut nimic nu putem face fără Dumnezeu. Mi-a fugit gândul la acel NSD (Nihil sine Deo – nimic fără Dumnezeu) cu care-mi însemnam caietele, cărţile de rugăciune, iconiţele şi tot ce aveam; acel NSD cu care unii îşi înmatriculează maşinile iar alţii şi-au sigilat stema regală şi ţara. Da, nihil sine Deo, pentru că fără el chiar nu putem face nimic.

    Iată şi textul evanghelic al acestei zile:

    În timpul acela, Isus a spus ucenicilor săi: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nu puteţi face nimic. Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi. Prin aceasta este preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei”. (In 15,1-8)

    Aşadar: Omnia cum Deo, nihil sine Deoall with God, nothing without God!


    Aici puteti găsi sursa fotografiei.

    Aici puteti găsi sursa fotografiei.

ianuarie 2026
D L M M J V S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031