Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi! (cf. Mt 23,8-12)

Proiecte Paxlaur

recent posts

  • Trecerea de la iertarea buzelor la iertarea inimii

    Nu este suficient să iertăm sau să uităm.
    Pentru a ne vindeca
    și mai ales pentru a ne mântui
    trebuie să iertăm din inimă.
    Din toată inima.
    Totul.
    Așa cum suntem iertați zilnic.

    (cfr. Mt 18,21-19,1)

    Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-19,1
    În acel timp, Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” 22 Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar, ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă„. 19,1 Când a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan. 

    Cuvântul Domnului

  • E important să ai pe cineva

    Așa cum avem prieteni cu care ne facem planuri de vacanțe
    (lecturi, cumpărături, filme)
    trebuie să avem pe cineva cu care să ne rugăm împreună.
    În doi, trei, șapte… rugăciunea este mai puternică.

    (Cfr. Mt 18,15-20)

    Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,15-20
    În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi! Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. 16 Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, «pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori!» 17Dacă refuză să-i asculte şi pe ei, spune-l Bisericii! Iar dacă refuză să asculte şi de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş! 18 Adevăr vă spun: tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în cer şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer. 19 Iarăşi vă spun: dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. 20 Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor”.

    Cuvântul Domnului

  • Atât de actual: lupte mari și opere uriașe „într-o lume atât de stricată”

    Voi sunteţi sarea pământului (Mt 5,13). Vă este încre­dinţată slujirea cuvântului, spune Cristos, nu pentru voi, ci pentru întreaga lume. Nu vă trimit la două, sau la zece, sau la douăzeci de oraşe sau la un popor în mod deosebit, ca în timpul profeţilor, ci vă trimit la tot pă­mântul, la mare, la întreaga lume, la această lume aşa de stricată. Spunând: Voi sunteţi sarea pământului, el lasă să se înţeleagă că omul este denaturat şi stricat de păcate. Pentru aceasta, el cere de la ai săi acele virtuţi care sunt mai necesare şi folositoare pentru a-i mântui pe alţii. Un om blând, umil, milostiv şi drept nu ţine ascunse în sine asemenea virtuţi, ci face în aşa fel încât aceste izvoare atât de bune să ţâşnească în folosul altora. De asemenea, cel care are inima curată, cel care iubeşte pacea şi suferă pentru adevăr îşi dedică viaţa pentru binele tuturor.
        Să nu credeţi, pare să spună, că sunteţi chemaţi la lupte mici şi la îndeplinirea unor opere de mică importanţă. Nu. Voi sunteţi sarea pământului. De ce le-a dat această prerogativă? Oare ca să însănătoşească ceea ce se stri­case? Desigur, nu. Sarea nu salvează ceea ce este putred. Apostolii nu au făcut acest lucru. Mai întâi, Dumnezeu a reînnoit inimile şi le-a eliberat de stricăciune, apoi le-a încredinţat apostolilor, şi atunci ei au devenit cu adevă­rat sare a pământului, menţinând şi păstrând oamenii în viaţa cea nouă, primită de la Domnul. Eli­berarea oame­nilor de stricăciunea păcatului este lucrarea lui Cristos, dar datoria de a împiedica recăderea în starea anteri­oară de mizerie revine grijii şi eforturilor apostolilor.
        Vedeţi apoi cum arată că ei sunt mai buni decât pro­feţii. Nu spune că sunt învăţători numai ai Palestinei, ci ai lumii întregi. Deci, nu fiţi uimiţi, pare să continue Isus, dacă atenţia mea se fixează cu preferinţă asupra voastră şi dacă vă chem să înfruntaţi greutăţi aşa de mari. Luaţi aminte la câte şi care sunt oraşele, popoarele şi neamurile la care vă trimit. De aceea, vreau să nu vă limitaţi să fiţi sfinţi pentru voi înşivă, ci să-i faceţi pe alţii asemenea vouă. Fără aceasta, nu vă veţi fi sufici­enţi nici vouă înşivă.
        Pentru ceilalţi, care sunt în greşeală, convertirea va fi posibilă prin voi; dar dacă veţi cădea voi, îi veţi trage şi pe ceilalţi după voi, în ruină. Cu cât sunt mai impor­tante datoriile ce v-au fost încredinţate, cu atât mai mare angajare vă trebuie. Pentru aceasta, Isus afirmă: Dacă sarea şi-ar pierde gustul, cu ce se va mai săra? Nu este bună decât să fie aruncată şi călcată în picioare de oameni (Mt 5,13).
        Pentru ca apoi, auzind fraza: Când vă vor insulta, vă vor prigoni şi vor spune tot ce-i rău împotriva voastră (Mt 5,11), să nu se teamă, pare că vrea să spună: „Dacă nu veţi fi pregătiţi pentru încercări, degeaba aţi fost aleşi. Astfel, blestemele vor da mărturie despre slăbi­ciunea voastră. Dacă, de teama chinurilor, nu veţi arăta tot curajul ce vi se potriveşte, veţi îndura suferinţe mai rele, veţi avea faimă rea şi veţi fi pentru toţi obiect de batjocură. Aceasta înseamnă a fi călcat în picioare”.
        Imediat după aceea, trece la o altă asemănare mai sublimă: Voi sunteţi lumina lumii (Mt 5,14-15). Din nou spune a lumii, nu a unui singur popor sau a douăzeci de oraşe, ci a întregului univers: lumină inteligibilă, mai strălucitoare decât razele de soare. Mai întâi vorbeşte despre sare şi apoi despre lumină pentru a arăta lucrarea unui cuvânt aspru şi a unei învăţături sublime şi lumi­noase. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte, nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc (Mt 5,15). Prin aceste cuvinte, îi stimulează încă o dată ca să vegheze asupra conduitei lor, amintindu-le că sunt expuşi ochilor tuturor oamenilor şi că umblă în faţa privirii întregului pământ.

    Din Omiliile asupra Evangheliei după Matei ale sfântului Ioan Crisostomul, episcop
    (Omil. 15, 6.7: PG 57, 231-232: Sarea pământului şi lumina lumii)

ianuarie 2026
D L M M J V S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031