Vocația este trăită doar în măsura în care devine o prioritate necondiționată. Și asta indiferent de vocație: viața de familie, de călugărie, de preoție. De fapt, prioritățile ne conduc viața, bine sau rău.
(cfr. Mt 8,18-22)
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,18-22 În acel timp, văzând Isus mulţimea din jurul său, a poruncit să treacă pe ţărmul celălalt. 19 Atunci, apropiindu-se de el unul dintre cărturari, a spus: „Învăţătorule, te voi urma oriunde te vei duce”. 20Dar Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”. 21 Un altul dintre discipolii lui i-a spus: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi şi să-l îngrop pe tatăl meu!” 22 Dar Isus i-a zis: „Urmează-mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!”
Unii spun că Domnul i-a favorizat cu haruri și misiuni extraordinare pe apostolii Petru și Paul. Au dreptate. Dar l-au și iubit mult pe Cristos: au trăit, suferit și murit pentru el. Noi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19 În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. 15 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” 17 Isus, luând cuvântul, a spus: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.
Vine duminica și ne pregătim să mergem la Biserică, singuri sau cu prietenii ori cu familia.
Dacă tot mergi, nu uita că un singur lucru este necesar: credința! Să crezi cu adevărat că mergi să te întâlnești cu Domnul.
Dacă tot mergi, crede cu toată ființa că-l vei vedea pe Cristos, că e acolo, în Euharistie, în sacramente.
Dacă tot mergi, crede cu tărie că el, Domnul, îți vorbește prin Evanghelie. Crede și simte că Domnul este acolo și te hrănește cu trupul și sângele său. Crede cu toată ființa în sacramente, în ceea ce se celebrează, în ceea ce vezi pe altar și auzi din Scriptură.
Crezi tu toate acestea? De ce mergi duminica asta la biserică?
Cere zilnic în rugăciune acest dar al credinței și vei simți prezența lui Dumnezeu în biserica în care intri. Crede numai! Roagă-te!
Asaltați de ispite și necredință să spunem, să strigăm, din toată inima cu tatăl din Evanghelie: Cred! Cred, Doamne! Cred cu toată ființa! Vino, Doamne, în ajutorul necredinței mele (cfr. Mc 9,24).
Vindecarea unui tânăr posedat de diavol (Mt 17,14-21; Lc 9,37-43)
14 Venind la discipoli, a văzut o mare mulţime în jurul lor şi cărturari care discutau cu ei. 15Îndată ce mulţimea l-a văzut, a rămas uimită şi a alergat să-l întâmpine. 16 Iar el i-a întrebat: „Despre ce discutaţi cu ei?”. 17 Atunci, unul din mulţime i-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. 18 Ori de câte ori îl ia în stăpânire, îl trânteşte la pământ, iar el face spume, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Le-am spus discipolilor tăi să-l alunge, dar nu au putut”. 19 Atunci el le-a răspuns: „O, generaţie necredinciosă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l la mine!”. 20 L-au adus la el şi, când duhul l-a văzut, îndată l-a scuturat [pe tânăr] şi, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spume. 21 [Isus] l-a întrebat pe tatăl lui: „Cât timp este de când i se întâmplă aceasta?”. El i-a zis: „Din copilărie. 22 De multe ori l-a aruncat chiar şi în foc şi în apă ca să-l facă să piară. Însă, dacă poţi, îndură-te de noi şi ajută-ne!”. 23 Isus i-a spus: „«Dacă poţi?». Toate sunt posibile pentru cel care crede”. 24 Tatăl copilului, strigând, a spus îndată: „Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!”.25 Văzând Isus că se adună mulţimea, i-a poruncit cu asprime duhului necurat, spunându-i: „Duh mut şi surd, eu îţi poruncesc: ieşi din el şi să nu mai intri niciodată în el!”. 26 Strigând şi scuturându-l puternic, [duhul necurat] a ieşit, iar el a devenit ca un mort, încât mulţi spuneau că a murit. 27 Însă Isus, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar el a stat în picioare. 28 Apoi, intrând în casă, discipolii l-au întrebat aparte: „De ce noi nu am putut să-l scoatem?”. 29 El le-a spus: „Acest soi [de diavol] nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune”.
Prea târziu te-am iubit... 