Pentru creştin, a crede în Dumnezeu înseamnă în mod inseparabil a crede în Acela pe care El l-a trimis, „Fiul lui preaiubit”, în care îşi află toată bucuria (Mc 1, 11); Dumnezeu ne-a spus să-l ascultăm (cfr. Mc 9,7). Domnul însuşi le spune ucenicilor săi: „Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine” (In 14, 1). Putem crede în Isus Cristos pentru că El însuşi este Dumnezeu, Cuvântul făcut trup: „Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată; Fiul unul-născut, care este în sânul Tatălui, El l-a făcut cunoscut” (In 1, 18). Pentru că „l-a văzut pe Tatăl” (In 6, 46), El este singurul care-l cunoaşte şi-l poate revela( Cf. Mt 11, 27).
Debusolați, dezamăgiți, renunțăm deseori la vise. Ca Apostolii: preferăm comoditatea trecutului, „pescuitul”, supraviețuirea. Cristos însă ne caută, ne găsește, ne vindecă trecutul, trădările. Cerându-ne să-l iubim și să-l urmăm ne oferă viitor, speranță.
(cfr. In 21,1-19)
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,1-19 În acel timp, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei, şi li s-a arătat astfel: 2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. 3 Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine”. Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. 4 Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. 5 Aşadar, Isus le-a zis: „Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?” I-au răspuns: „Nu!” 6 Atunci le-a zis: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!” Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor. 7 Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!” Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – şi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalţi discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi -, trăgând cu ei năvodul cu peşti. 9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşti puşi deasupra şi pâine. 10Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!” 11 Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Şi niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: „Tu cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. 14Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor după ce a înviat din morţi. 15 După ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?” El i-a zis: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. El i-a spus: „Paşte mieluşeii mei!” 16 El i-a zis iarăşi, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” El i-a spus: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. I-a zis: „Paşte oile mele!” 17 I-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi i-a spus: „Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele! 18 Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi te duceai unde voiai. Însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi”. 19 Dar aceasta a spus-o arătând cu ce moarte îl va fi glorificat pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmează-mă!”
De ce ne apropiem de oameni? De ce stăm lângă un om? Și, mai ales, de ce ne întoarcem la o persoană? I-am spus vreodată celui din casa sau inima noastră: vreau să-l vad pe Dumnezeu în tine și mi-e suficient? Ce vrem de fapt când vorbim despre iubire, prietenie, familie, fidelitate, comunitate, comuniune etc? Stăm zile și ani lângă persoane și nu reușim să-l vedem pe Dumnezeu nici în ele și nici în noi pentru că nu asta căutăm, pentru că noi nu zicem cu Filip: vreau să-l văd pe Dumnezeu și mi-e suficient. Noi vrem altceva: și de la Isus și de la oameni… Fiecare știe exact ce vrea de la celălalt, de la aproapele, de la cel din casa sau inima lui… Ferice de cel care are curaj să-i spună aproapelui ce caută. Și mai fericit cel care l-a găsit deja pe Dumnezeu. Odată găsit, întâlnit, simțit, Dumnezeu e suficient! Umple orice gol!
(cfr. In 14,6-14)
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,6-14 În acel timp, Isus i-a spus lui Toma: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. 7 Dacă m-aţi cunoscut pe mine, îl veţi cunoaşte şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”. 8 Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!”9 Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl!»? 10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. 11 Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine. Dacă nu pentru altceva, credeţi datorită lucrărilor acestora! 12Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu; şi va face şi mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl. 13 Şi orice veţi cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul. 14 Dacă veţi cere ceva în numele meu, eu voi face”.
Prea târziu te-am iubit... 