Oamenii, atunci când mor, nu dispar, se duc în Cer. Cei buni rămân și pe pământ, în inimi. Mai ales mamele: sângele nostru este din viața lor, avem inima lor, privirea lor, frumusețea și blândețea lor. Suntem carne din carnea lor, viață din viața lor, timp din timpul lor, cruce din crucea lor, nemurire din nemurirea sufletului lor. Nu puține sunt cele care și-au luat tot ce era mai bun din viața lor pentru a pune în viața noastră. Ele nu pleacă niciodată: rămân. Tu nu poți pleca niciodată pentru că ești mamă, ești tot ce sunt. Și îți mulțumesc pentru frumoșii ani în care ți-am spus și îți voi spune mereu: mamă.
De când am plecat departe de casă – trimis sa slujesc omul, Biserica și pe Dumnezeu în lume – mereu te sunam în drum spre tine și te întrebam: “Ce faci mamă? Cum ești? Vin acasă zilele astea. Ce să îți aduc? Ce ai nevoie?” De cele mai multe ori îmi spuneai: “Mulțumesc, am de toate”. Acum ai plecat tu departe. Tocmai în cer. Dar simt cum vii din când în când la mine și mă întrebi, ca o bună mamă: “Ce să-ți aduc? Ce să-ți trimit? Ai nevoie de ceva din Cer?”. Am nevoie de Cer, de tot Cerul, dar până-l voi cuprinde cu inima mea mică, te rog, salută-mi prietenii din Cer. Sunt mulți. Familia noastră, rudele, prietenii, sfinții și mai ales salutări sfintei Familii: Isus, Maria și Iosif. Salutări în Cer! Iar din cer, continuând să ne fii mamă, dă-ne nouă, mijlocește-ne nouă, copiilor tăi, harul să fim oameni buni, oameni de caracter și să rămânem mereu uniți, mereu o familie unită. Atât.
Dragă mamă, distanța asta dintre cer și pământ, dintre mine și tine, mereu a umplut-o și va continua să o umple atât de frumos iubirea. Te simt prezentă. Atât de prezentă încât îți spun ca de obicei: „Pa, mamă. Ne vedem acușica. Mai e puțin. Să te rogi pentru noi să ajungem cu bine acasă”.
***
Mulțumesc tuturor celor care în aceste zile mi-au fost alături. Dumnezeu să vă răsplătească rugăciunile, tot binele făcut și tot sprijinul. Să trăiți veșnic, și în Cer și în inimile oamenilor!
***
Nu am, moarte, cu tine nimic – de Grigore Vieru
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic.
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri?!
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic.
Eu nici măcar nu te urăsc.
vei fi mare tu, eu voi fi mic.
Dar numai prin propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frică, nu teamă-
Milă de tine mi-i.
Că n-ai avut niciodată mamă.
Că n-ai avut niciodată copii.
Prea târziu te-am iubit... 