Trecea un înger, pe un scaun negru așezat. Trecea prin aer, liniștit și mândru. Eu îl priveam de la fereastră, cum prin ziduri trece ca prin fum. Primește-mi un cuvânt, strigai, tu, îngere, împins din rai de-un vânt stârnit, de-o apăsare a vreunui gând cu mult mai mare. Dar îngerul tăcea, trecea pe-un scaun negru…