Viața contemplativă nu e superioară apostolatului: ambele slujiri izvorăsc și culminează în iubirea Domnului și a aproapelui. Cristos vrea doar să ne elibereze de neliniștea Martei, de agitația din rugăciunile și faptele noastre.
(cfr. Lc 10,38-42)
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,38-42 În acel timp au intrat într-un sat. O femeie cu numele de Marta l-a primit pe Isus în casa ei. 39Aceasta avea o soră numită Maria care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40 Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Domnul, răspunzând, i-a zis: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi,42 însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată”.
Viața este un calvar când cărăm oamenii de lângă noi în spate, în loc să-i purtăm în brațe. Suferim și pierdem energie. Să înțelegem și să acceptăm că tocmai ei sunt aproapele nostru.
(cfr. Lc 10,25-37)
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,25-37 În acel timp, iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26 El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?” 27Acesta, răspunzând, a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 28 El i-a spus: „Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!” 29 Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 30 Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. 32 La fel şi un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. 33 Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. 34 Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. 35În ziua următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!» 36 Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?” 37 El a răspuns: „Cel care a avut milă de el”. Atunci Isus i-a spus: „Mergi şi fă şi tu la fel!”
Zilnic cerem, visăm, tânjim, după lucruri, persoane, stări. Chiar ne-ar îmbunătăți viața? Am fi mai buni? Să cerem credință, singura care ne îmbunătățește viața și relația cu Dumnezeu, cu oamenii, cu noi înșine.
(cfr. Lc 17,5-10)
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,5-10 În acel timp, apostolii i-au spus Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” 6 Iar Domnul a spus: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!» şi v-ar asculta. 7 Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp, îi va spune: «Vino îndată şi aşază-te la masă!»? 8 Nu-i va spune mai degrabă: «Pregăteşte-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujeşti până când voi mânca şi voi bea eu, după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!»? 9 Oare trebuie să-i mulţumească servitorului că a făcut cele poruncite? 10 Tot aşa şi voi, când faceţi toate cele care vă sunt poruncite, spuneţi: «Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem»”.