• Cea de-a X-a Întâlnirea Naţională a Operatorilor din Media Catolice (INOMC) a avut loc în perioada 15-19 martie 2010, la Oradea, în incinta sediului Radio Maria. Tema întâlnirii de anul acesta a fost legată de radio, unul dintre mijloacele de comunicare sociale care trebuie pus în slujba Cuvântului. Grupului de redactori ai postului Radio Maria cu sediul la Oradea i s-au adăugat operatori mass-media (presă scrisă, birouri de presă, audio-vizual şi internet), preoţi şi laici, din diferite părţi ale ţării: Bucureşti, Baia Mare, Iaşi, Lugoj, Timişoara… Din Dieceza de Iaşi au participat: pr. Cornel Cadar, pr. Petru Tamaş şi pr. Laurenţiu Dăncuţă.

    După cum ne învaţă Conciliul Vatican II, prin decretul asupra mijloacelor de comunicare socială (Inter mirifica), că trebuie „să se promoveze activ emisiunile catolice prin care ascultătorii sunt făcuţi să participe la viaţa Bisericii şi sunt hrăniţi cu adevăruri religioase” (IM 14), părintele Doru Popovici, organizatorul acestei întâlniri şi directorul de programe al Radio Maria, a încercat să-i facă pe toţi participanţii să se îndrăgostească de tot ce înseamnă radio şi de posibilităţile pe care acesta le oferă zilelor noastre pentru a evangheliza. „Radio Maria, a precizat pr. Popovici, preia cultura şi spiritualitatea locului, promovează pastoraţia Bisericii, înflăcărează comunităţile… Astfel, este susţinută credinţa şi Biserica… oamenii vin catehizaţi la Biserică”.

    În desfăşurarea celor patru zile ale INOMC, operatorii mass-media au colaborat în aşa fel încât s-a armonizat teoria (prezentarea tehnică a unui studio, a unor programe de editare, a tehnologiilor folosite în radio etc.) cu practica (realizarea unor emisiuni la Radio Maria, interviuri, reportaje, transmisiuni directe de rugăciuni, Liturghii etc.). De asemenea, nu a fost neglijată nici partea spirituală (celebrarea sfintei Liturghii şi momente comune de rugăciune), care a fost completată de partea socială (prezentări, discuţii, dezbateri şi alte momente care au facilitat cunoaşterea reciprocă a participanţilor şi împărtăşirea ideilor).

    ÎPS Ioan Robu, responsabil mass-media în cadrul Conferinţei Episcopilor din România, a transmis un mesaj video prin care i-a îndemnat pe cei prezenţi la Oradea să urmeze sfatul Sfântului Părinte papa Benedict al XVI-lea şi să propovăduiască învăţăturile Bisericii prin mijloacele de comunicare: internet, televiziune, radio. Excelenţa sa a subliniat că „tehnologiile digitale reprezintă noi oportunităţi, dar şi noi responsabilităţi. Vestirea lui Cristos trebuie să devină răspunderea tuturor, preoţi şi laici, fiecare după propriile posibilităţi”.

    Mesajul arhiepiscopului de Bucureşti a inclus gândul Bisericii exprimat de Sfântul Părinte în Mesajul pentru Cea de-a XLIV-a zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale (16 mai 2010), având tema: „Preotul şi pastoraţia în lumea digitală: noile mass-media în slujba Cuvântului” şi care s-a aflat şi acesta în atenţia participanţilor la INOMC: a-l vesti pe Cristos în continentul digital şi a da un „suflet” internetului, mai ales prin crearea de situri catolice, de bloguri etc. Au fost subliniate şi riscurile lumii virtuale, amintindu-se că „nu trebuie să se uite niciodată că rodnicia slujirii preoţeşti provine înainte de toate din Cristos, întâlnit şi ascultat în rugăciune; vestit prin predică şi prin mărturia vieţii; cunoscut, iubit şi celebrat în sacramente, mai presus de toate, ale preasfintei Euharistii şi Reconcilierii… Cu toate acestea, conclude Sfântul Părinte în mesaj, „internetul rămâne o mare oportunitate pentru credincioşi, oferind perspective din ce în ce mai noi şi, sub aspect pastoral, nemărginite”.

    Preasfinţitul Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, i-a vizitat pe operatorii mass-media în cea de-a doua zi a întâlnirii. Prin cuvintele adresate participanţilor a fost întărit adevărul despre importanţa comunicării cuvântului lui Dumnezeu prin mijloacele de comunicare, în cazul de faţă insistându-se pe oportunităţile moderne are radioului. Un radio creştin, a precizat Preasfinţitul, „este o Biserică din eter, care ajunge la multă lume, uneori la oameni la care nu ne aşteptăm”. Episcopul şi-a exprimat speranţa că aria de acoperire a Radio Maria se va extinde: „Biserica trebuie să meargă către lume. Radio e un mijloc de a ajunge la oameni”.

    Edificaţi prin timpul petrecut împreună, spre final s-au făcut o serie de propuneri (extinderea zonelor de transmisie pe unde radio a postului Radio Maria România, crearea unui sit care să cuprindă toate diecezele şi eparhiile catolice etc.), s-a redactat un comunicat final ce va fi pus la dispoziţia tuturor celor interesaţi şi totodată s-a stabilit ca următoarea întâlnire să aibă loc fie la Bucureşti (în cazul în care va veni o comisie specializată de la Vatican), fie la Iaşi, în perioada 9-15 mai 2011.

    Întâlnirea s-a terminat prin transmiterea în direct la Radio Maria (ca o probă practică pentru participanţi) a sfintei Liturghii de la Cluj, în solemnitatea Sfântului Iosif, hramul Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.

    Atât organizatorii, cât şi participanţii şi-au atins scopul de a se îmbogăţi reciproc prin împărtăşirea experienţei, prin punerea în comun a talanţilor primiţi de la Dumnezeu şi prin expunerea cunoştinţelor din diferite domenii ale mass-media obţinute prin studiu.

    Fie ca Domnul să-i binecuvânteze pe toţi cei care fructifică invenţiile mass-media ale timpului nostru şi le pun în slujba Cuvântului.

    Fotografii de la eveniment

  • I. Sfinţii Părinţi.

    I.1. Cine sunt sfinţii părinţi? 

    I.2. Importanţa Sfinţilor Părinţi 

    I.3. Actualitatea Sfinţilor Părinţi

    II. Sfântul Augustin

    II. 1. Omul

    II.2. Opera şi doctrina

    Însuşi sfântul Augustin este cel care ne vorbeşte despre vastitatea operelor sale; astfel aflăm din cartea Revizuiri că a scris 93 de lucrări în 232 de cărţi (Cf. Augustin, Retractationes, II, 67, trad. românească de N. Barbu, Revizuiri, Anastasia, bucureşti 1997, 176. Cf. G.I. Şerban, „Studiu introductiv”, în Augustin, Confesiuni, 34). De-a lungul timpului operele sale au fost studiate şi clasate după diverse criterii. Putem clasifica scrierile sfântului Augustin astfel: scrieri autobiografice (Confesiuni şi Retractări); scrieri filozofice (Dialoguri, Împotriva adepţilor filozofiei platonice, Despre viaţa fericită, Solilocviile, Despre nemurirea sufletului, Despre liberul arbitru, Despre învăţător etc.); scrieri apologetice (Despre cetatea lui Dumnezeu [capodopera sa apologetică], Despre adevărata religie, Despre folosul credinţei, Despre prevenirea demonilor, Epistola 102 împotriva păgânilor etc.); scrieri dogmatice (Despre Sfânta Treime [capodopera sa dogmatico-filozofico‑teologică], Despre credinţă şi simbolul credinţei, Despre felurite probleme către Simplicianus, Despre credinţă şi fapte, Manual de credinţă, speranţă şi dragoste către Laurentius, Despre grija ce trebuie purtată pentru cei morţi etc.); scrieri morale pastorale (Despre minciună, Despre lupta creştină, Despre obligaţia de a-i catehiza pe cei simpli, Despre folosul căsătoriei, Despre răbdare etc.), scrieri monastice (Regula către slujitorii lui Dumnezeu sau Regula sfântului Augustin, Despre lucrările monahilor etc.); scrieri exegetice (Despre doctrina creştină, Despre Geneză cuvânt cu cuvânt, Discuţii referitoare la Heptateuh, Observaţii asupra cărţii lui Iob, Problemele evangheliilor, Despre predica Domnului de pe munte, Prezentarea unor chestiuni din Epistola către Romani, Despre dumnezeieştile Scripturi sau Oglinda etc.); scrieri polemice (Despre caracteristicile Bisericii Universale şi despre cele ale maniheilor, Despre cele două suflete, Discuţiile sau dezbaterea ştiinţifică împotriva lui Fortunatus maniheul, Împotriva lui Faustus maniheul, Psalm împotriva sectei lui Donatus, Despre unitatea Bisericii şi foarte multe opere împotriva pelagianismului şi arianismului). La toate aceste scrieri se adugă şi multele sale scrisori precum şi tratatele (la tratate trebuie să menţionăm comentariile asupra scrierilor sfântului Ioan, comentariile asupra psalmilor şi discursurile sau predicile) (Cf. A.di Berardino, ed., Patrologia, vol. III, Marietti, Casale 1978, 336-382).

    Din această vastă operă se desprinde o profundă doctrină teologică, filozofică şi ştiinţifică. În doctrina sa trebuie să subliniem felul în care el a apreciat raportul dintre credinţă şi raţiune. Celebrul dicton crede ut intelligas este des completat de intellige ut credas; aşadar chiar dacă înţelegerea apare ca o răsplată pentru credinţă, sfântul Augustin subliniază că nu se poate crede fără raţiune şi că acestea două sunt departe de a se opune, ci se completează reciproc.

    Din doctrina sa trebuie să amintim cele mai importante subiecte dezbătute: interesul său pentru descoperirea „persoanei” şi pentru promovarea unei metafizici interioare; pasiunea sa pentru adevăr: adevărata religie, adevărata cunoaştere, dar şi adevărul în sine; nu putem să nu amintim interesul său extraordinar faţă de misterul Preasfintei Treimi, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. În scrierile sale a dezbătut şi problema binelui şi a răului; a încercat să exprime cât mai bine posibil legătura ce există între voinţă, libertate şi har. Un rol important în scrierile sale l-a acordat Bisericii, a cărei natură a aprofundat-o mai ales pentru a-i combate pe donatişti şi pe manihei. Legat de doctrina sa spirituală putem să rezumăm întreaga sa gândire amintind următoarele: chemarea universală la sfinţenie; dragostea – centrul, inima şi măsura perfecţiunii creştine; umilinţa – condiţie indispensabilă pentru dezvoltarea dragostei şi rugăciunea, însoţită de o permanentă purificare – lege a creşterii interioare (Cf.  A.di Berardino, ed., Patrologia, 427). 

    (februarie 2005)

  • I. Sfinţii Părinţi.

    I.1. Cine sunt sfinţii părinţi? 

    I.2. Importanţa Sfinţilor Părinţi 

    I.3. Actualitatea Sfinţilor Părinţi

    II. Sfântul Augustin

    II. 1. Omul

    Sfântul Augustin s-a născut la 13 noiembrie 354, la Tagaste (Souk-Ahras), în Africa, avându-i ca părinţi pe Monica, o creştină ferventă, şi pe Patriciu, despre care Augustin avea să scrie mai târziu că „încă nu crezuse [în tine, Dumnezeule al meu]” (Augustin, Confesiuni, Humanitas, Bucureşti 1998, I, 11(17)), dar care nu era împotriva credinţei creştine, fapt pentru care a fost menţionat mai târziu de Augustin printre catehumeni (Cf. Augustin, Confesiuni, II, 3 (6)).

    „Cel mai mare dintre părinţii Bisericii latine” (A. FLEW, Dicţionar de filozofie şi logică, Humanitas, Bucureşti 1999, 41) a studiat la Tagaste, Madaura, Cartagina, Roma şi Milano, unde, după ce şi-a însuşit o cultură profană foarte bogată, a activat şi ca profesor, predând retorica.

    După numeroase lupte şi frământări interioare, în anul 387 a îmbrăţişat religia creştină, acceptând să primească botezul din mâinile episcopului de Milano, sfântul Ambroziu.

    În viaţa sfântului Augustin putem distinge trei etape pe care le-a parcurs spre convertire: convertirea sentimentelor spre înţelepciune; convertirea inteligenţei spre filozofie; convertirea voinţei spre Dumnezeu (M. Neush, „Augustin, moine et pasteur”, în Connaissance des Peres de l’Eglise, nr. 55, septembrie 1994, 4-7). De asemenea în drumul său spre convertire sunt întâlnite mai multe aspecte: un aspect religios – hotărârea de a intra în Biserica catolică prin înscrierea la catecumenat; un aspect moral – despărţirea de femeia cu care trăia, renunţarea la orice proiect de căsătorie şi adoptarea unui model de viaţă ascetic; un aspect social – demisionarea din postul de profesor şi renunţarea la toate ambiţiile profesionale; un aspect filozofic – aderarea la gândirea neoplatonică şi desprinderea definitivă de scepticismul academic; un aspect cultural – conceperea unei culturi orientată cu totul spre căutarea înţelepciunii, o cultură filozofică (Cf. H.I. Marrou, Sfântul Augustin şi sfârşitul culturii antice, Humanitas, Bucureşti 1997, 143-144). În căutarea adevărului şi a fericirii, sfântul Augustin din philo-soph a devenit treptat Theo-phil.

    În anul 388 s-a întors în Africa. La puţin timp după ce a ajuns în părţile natale, a înfiinţat la Tagaste o mică comunitate religioasă. Sfinţenia vieţii sale avea să îl facă foarte cunoscut. Astfel, pe când se afla la Hippona, în anul 391, episcopul Valeriu l‑a hirotonit preot. A rămas la Hippona ajutându-l pe episcopul Valeriu în misiunea sa. În anul 395 a fost consacrat episcop, iar în anul 396, după ce a murit episcopul Valeriu, a fost ales ca succesor. Ca episcop de Hippona el s-a folosit de toată erudiţia sa pentru a conduce bine turma care îi fusese încredinţată, mai ales pentru a o apăra împotriva ereziilor. A avut de dus o luptă aprigă împotriva schismaticilor şi a ereticilor. Aici a scris cea mai mare şi cea mai importantă parte a operei sale.

    A murit în anul 430 în oraşul Hipona (astăzi Annaba, în N Algeriei) în timpul asedierii oraşului de către vandali.

    Unul dintre cei mai mari studioşi ai perioadei patristice Berthold Altaner (1885‑1964) a spus despre sfântul Augustin aceste cuvinte: „Marele episcop a unit în el energia creatoare a lui Tertulian şi măreţia spirituală a lui Origene cu simţul ecleziastic al lui Ciprian, perspicacitatea dialectică a lui Aristotel cu idealismul înalt şi speculaţia lui Platon, simţul practic al Latinilor cu ductilitatea spirituală a grecilor. A fost cel mai mare filozof al epocii patristice şi cu siguranţă cel mai important şi mai influent teolog al Bisericii în general. Ceea ce a fost Origene pentru ştiinţa teologică a secolelor al III-lea şi al IV-lea, Augustin a fost pentru toată viaţa Bisericii din secolele următoare până în epoca contemporană. Influenţa sa se extinde nu doar asupra domeniului filozofic, dogmatic, moral, mistic, ci şi asupra vieţii sociale şi caritative, asupra „politicii” ecleziastice şi asupra dreptului public; el a fost, ca să spunem aşa în puţine cuvinte, marele artist al culturii orientale” (G.Reale – D.Antiseri, Il pensiero occidentale dalle origini ad oggi, vol. I, Editrice La Scuola, Brescia 1983, 330; Cf. A.di Berardino, ed., Patrologia, vol. III, Marietti, Casale 1978, 332, 335).

    Celor care se apropie de el prin studierea operelor sale, sfântul Augusitn li se descoperă  ca o personalitate complexă şi profundă. Cu adevărat se poate spune despre el că a fost în acelaşi timp şi filozof, teolog, mistic, poet, orator, scriitor şi păstor.

    (februarie 2005)

decembrie 2025
D L M M J V S
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031