În fața celui ce zace în întuneric, înghețat și flămând, ar fi bine să vorbim (mai) puțin.  Mai bine să aprindem o lumină și, în tăcere, acoperindu-l, să-i pregătim ceva de mâncare! Apoi îi putem vorbi despre orice, oricât. Luminat, încălzit și hrănit cu iubirea noastră va primi bucuros Adevărul și cuvintele noastre.  Și poate…