Arhiva pentru mai 19th, 2021

Iubirea (la distanță) și consolările ei

Distanța pe care viața a pus-o între noi și oamenii care ne iubesc și pe care îi iubim – o distanță măsurată uneori în (zeci sau sute de!) metri, alteori în (sute sau mii de) kilometri și nopți nedormite! – nu ne împiedică să credem în forța iubirii și să-i simțim binefacerile. Oricât de departe am fi de cei mai buni prieteni și oricât de mult ne-ar distanța în continuare viața, iubirea ne ține uniți, apropiați, prieteni… mereu nerăbdători să ne facem binele și să ne revedem.

Am văzut de multe ori cum prietenii buni și adevărați nu au fost niciodată împiedicați de distanță când a fost vorba să se ajute și să-și dovedească iubirea. Tocmai în astfel de situații – când distanța este umplută, ba chiar anihilată, de iubire! – înțelegem că iubirea nu poate fi rezumată la manifestările ei exterioare, la ceea ce se vede sau se aude, la ceea ce se atinge sau se oferă/primește. Iubirea este ceea ce păstrăm și purtăm în inimă atunci când nu mai vedem nimic, atunci când se așterne noaptea sufletului, bezna distanței!

Și acest lucru se observă perfect din iubirea pe care ne-o poartă Dumnezeu: nu l-am văzut niciodată, ba chiar uneori simțim că este departe și străin de ceea ce ni se întâmplă, și totuși ne cutremurăm simțind că nimeni nu are o iubire mai puternică decât a sa! Nimeni! „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”, chiar și pentru cei care sunt departe (In 15,13).

Câtă consolare primim din această iubire la distanță! E dulce mângâierea ce ne vine amintindu-ne că Dumnezeu a murit și a înviat pentru noi, chiar dacă nu-l vedem, chiar dacă pare departe…

Oare câți din cei pe care nu i-am văzut niciodată ar fi dispuși să moară pentru noi? Dar din cei pe care i-am văzut? Dar noi? Oare pentru cine am fi dispuși să murim? Am fi capabili ca măcar pentru cei pe care susținem sus și tare că-i iubim și că ne este dor de ei?

Nu cumva ne convine iubirea doar atât timp cât nu ne cere sacrificii? Apoi? Apoi fredonăm refrenul falselor prietenii și iubiri: „Ochii care nu se văd se uită”! Iubirea adevărată presupune curajul de a-ți asuma distanța, tăcerea, durerea, necunoscutul… dăruirea vieții, ba chiar pierderea ei (Mt 10,39).


Anul acesta – 2021 – transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00


Despre acest proiect puteți citi aici:

%d blogeri au apreciat: