„Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu” (Mc 10,18). Nimeni nu este bun. Nu există oameni buni? Ascultând și tot repetând această frază, putem porni cu mintea noastră în două direcții. Prima direcție ar fi să zâmbim bucuroși că în sfârșit până și Dumnezeu ne dă dreptate: vecinul nostru chiar nu este un om bun, ci este un om rău. Da, în această frază unii ne putem găsi confirmate toate „intuițiile” și „cunoștințele” pe care le avem despre vecinul nostru, despre aproapele nostru, despre soacra sau nora noastră, despre ginerele sau nepotul sau verișorul nostru etc.: nu sunt buni. Unii putem tresălta de bucurie spunând că până și Cristos ne dă dreptate în ceea ce spuneam despre anumiți oameni pe care i-am întâlnit: sunt răi!

Însă creștinul adevărat alege cea de-a doua direcție spre care să-și poarte mintea și se regăsește în primul rând pe sine în afirmația lui Cristos: „Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu”. Cu tristețe trebuie să recunoaștem despre noi că nu suntem buni, că mai avem mult de muncit cu noi înșine pentru a deveni cu adevărat buni. Trebuie să învățăm să privim mai mult la noi înșine, la inima noastră și să ne analizăm în lumina lui Cristos, în lumina evangheliei, în lumina prin care Biserica încearcă să dăruiască lumii, societății, fiecărui om „o nouă strălucire”. Suntem noi cei care trebuie să ne regăsim în întrebarea omului îngenuncheat: „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. Ce trebuie să fac mai bine, mai bun în mine ca să mă apropii de omul pe care Cristos privindu-l să-l îndrăgească. Cât de fericită ar fi inima noastră, cum am tresălta plini de bucurie la începutul acestei săptămâni dacă și despre noi evanghelistul ar putea spune: „Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit”.

Astăzi, spre deosebire de omul din evanghelie, nu putem să primim din partea lui Cristos un răspuns direct, față în față. Însă îl putem găsi pe Cristos în euharistie. În tăcerea unei ore de adorație, Domnul ne răspunde și face lumină în viața noastră. Împreună cu Cristos euharisticul ne vorbește Scriptura: „Părăseşte păcatele… întoarce-te de la nedreptate şi urăşte mult ceea ce este abominabil”.

Când nu găsim răspuns la întrebările noastre, când am pierdut calea spre lumină, spre speranță, când ne dăm seama de răul din noi și ne descurajăm, să luăm Biblia în mâinile noastre și să o citim, să o medităm, să ne rugăm. Aceasta pentru că astăzi, ca și acum două mii de ani, „cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii” (Evr 4,12-13).

„Cât de mare este milostivirea Domnului
şi îndurarea lui faţă de cei care se întorc la el”!
Pentru Dumnezeu toate sunt posibile,
chiar și convertirea celor mai împietrite inimi.
În el este speranța noastră!

27 februarie 2017 

Luni din săptămâna a 8-a de peste an
Sf. Gabriel al Maicii Îndurerate, călug.
Sir 17,24-29; Ps 31; Mc 10,17-27

LECTURA I
Întoarce-te la Cel Preaînalt, îndepărtează-te de nedreptate!
Citire din cartea lui Ben Sirah 17,24-29
Celor care se convertesc le-a dat întoarcerea şi i-a mângâiat pe cei care au părăsit răbdarea şi-i face părtaşi de soarta celor drepţi. ²⁵ Întoarce-te la Domnul şi părăseşte păcatele, roagă-te în faţa lui şi micşorează piedicile! ²⁶ Revino la Cel Preaînalt şi întoarce-te de la nedreptate şi urăşte mult ceea ce este abominabil şi recunoaşte judecăţile drepte ale lui Dumnezeu şi rămâi în soarta care ţi-a fost încredinţată şi-n rugăciunea către Dumnezeul cel Preaînalt! ²⁷ Cine-l va lăuda pe Cel Preaînalt în locuinţa morţilor şi cine-i va aduce recunoştinţă în locul celor vii! Să nu rămâi în greşeala oamenilor nelegiuiţi; înainte de a muri, arată-ţi lauda ta! ²⁸ Lauda piere de la cel mort ca şi cum n-ar fi; cel viu şi sănătos îl va lăuda pe Domnul. Şi-l vei lăuda pe Dumnezeu şi te vei mări cu milostivirea lui. ²⁹ Cât de mare este milostivirea Domnului şi îndurarea lui faţă de cei care se întorc la el!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 31(32),1-2.5.6.7 (R.: 11a)
R.: Bucuraţi-vă, drepţilor, şi veseliţi-vă în Domnul!

¹ Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea,
căruia i s-a acoperit păcatul.
² Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala
şi în duhul căruia nu este prefăcătorie. R.

⁵ Eu ţi-am făcut cunoscut păcatul meu,
nu ţi-am ascuns fărădelegea mea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”.
Şi vinovăţia păcatului meu tu ai iertat-o. R.

⁶ De aceea te roagă orice credincios în timpul strâmtorării.
Chiar de s-ar dezlănţui potop de ape multe,
la el nu vor ajunge. R.

⁷ Tu eşti pentru mine un adăpost,
tu mă scoţi din strâmtorare,
mă înconjori cu cântări de bucurie pentru eliberare. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 8,9cd
(Aleluia) Isus Cristos, deşi era bogat, s-a făcut sărac, pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vinde ceea ce ai, apoi vino şi urmează-mă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,17-27
În acel timp, când Isus pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ¹⁸ Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. ¹⁹ Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»” ²⁰ Atunci el i-a zis: „Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea!” ²¹ Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” ²² Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut pentru că avea multe bogăţii. ²³ Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!” ²⁴ Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, cât de greu este să se intre în împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. ²⁶ Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?” ²⁷ Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

Cuvântul Domnului