O, om!… Ce mari răspunderi ai De tot ce faci pe lume – De tot ce spui în scris sau grai, De pilda ce la alţii-o dai Căci ea mereu spre Iad sau Rai Pe mulţi o să-i îndrume. Ce grijă trebuie să pui În viaţa ta, în toată Căci gândul care-l scrii sau spui S-a dus… şi-n veci nu-l mai aduci Dar vei culege roada lui Ori viu, ori mort, odată. Ai spus o vorbă – vorba ta, Mergând din gură-n gură, va veseli sau va-ntrista, Va curăţi sau va-ntina, Rodind sămânţa pusă-n ea De dragoste sau ură. Scrii un cuvânt – cuvântul scris E-un leac sau e-o otravă! Tu vei muri, dar tot ce-ai zis Rămâne-n urmă-un drum deschis Înspre Infern sau Paradis Spre-ocară sau spre slavă. Spui o cântare – versul tău Rămâne după tine Îndemn spre bine sau spre rău, Spre curăţie sau desfrâu Lăsând în inimi rodul său De har sau de ruşine. Arăţi o cale – calea ta În urma ta nu piere E calea bună sau e rea Va prăbuşi sau va-nălţa Vor merge suflete pe ea Spre Rai sau spre durere. Trăieşti o viaţă – viaţa ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăieşti vei câştiga Ori fericirea-n veci prin ea Ori chin pe totdeauna. O, om!… Ce mari răspunderi ai! Tu vei pleca din lume Dar ce scrii azi, ce spui în grai Ce laşi prin pilda care-o dai, Pe mulţi, pe mulţi mereu spre Rai Sau Iad o să-i îndrume. O, nu uita!… Fii credincios Cu grijă şi cu teamă! – Să laşi în urmă luminos Un grai, un gând, un drum frumos! Căci pentru toate ne-ndoios Odată vei da seamă! Traian…