„Fii atent la tine şi păzeşte-ţi cu grijă sufletul”, căci însuși Dumnezeu a pus în tine această „fărâmă de veșnicie”. Însuși Dumnezeu a creat sufletul tău nemuritor, așa cum învățăm din Catehism: „Fiecare suflet este nemijlocit creat de Dumnezeu, nu este produs de părinţi”. De asemenea, învăţăm că sufletul este nemuritor: el nu piere o dată cu despărţirea de trup prin moarte, ci se va uni din nou cu trupul la învierea de apoi (cf. CBC 366).
Învățătura pe care Moise o oferea poporului ales, răsună astăzi pentru noi, pentru cei care, mergând spre Paște, suntem deja martori ai învierii lui Cristos: „Să nu uiţi lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi şi să nu-ţi iasă din inimă în toate zilele vieţii tale şi să le transmiţi fiilor tăi şi fiilor fiilor tăi”. Astăzi suntem noi cei care trebuie să dăm mărturie despre viața lui Cristos, despre iubirea sa față de om, față de cei mici și săraci.
Însă pentru aceasta trebuie să credem, trebuie să-l invocăm pe Duhul Sfânt să înrădăcineze în inima noastră adevărurile de credință, ca să putem trăi mărturisind că „Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii… pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioara, și s-a făcut om. S-a răstignit pentru noi sub Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat”. Toate acestea s-au întâmplat pentru noi, pentru a ne elibera sufletul și întreaga ființă de orice vină. Să proclamăm plini de uimire cântarea Exultet: „O, fericită vină, care ai avut parte de un Răscumpărător atât de mare!”.
Chiar dacă atunci când ne mărturisim credința în Cristos amintim doar misterul Întrupării (zămislirea şi naşterea) şi Paştele (patima, răstignirea, moartea, înmormântarea, coborârea în iad, învierea, înălţarea), noi dăm mărturie despre „tot ce a făcut şi a învăţat Isus, de la început şi până în ziua în care a fost înălţat la cer” (Fap 1,1-2). Nimic din ceea ce a făcut și face Dumnezeu pentru noi prin Cristos nu trebuie să rămână ascuns „acestei generații”.
Aceasta este calea pentru a ne îngriji de sufletul nostru și de sufletul fraților noștri: să vestim faptele minunate ale Domnului, îndemnându-i pe toți să primească Cuvântul și Legile sale. Să ne deschidem larg inima și să ne întipărim cuvintele lui Isus: „Cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”. Aceasta este credința și mărturia noastră înaintea tuturor oamenilor: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).
Cel care crede în Cristos
se îngrijește de sufletul său
și-l mărturisește pe Domnul
prin cuvânt și faptă.
22 martie 2017
Miercuri din săptămâna a 3-a din Post
Sf. Lia, văduvă
Dt 4,1.5-9; Ps 147; Mt 5,17-19
LECTURA I
Să păziţi poruncile şi să le puneţi în practică!
Citire din cartea Deuteronomului 4,1.5-9
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Acum, Israel, ascultă hotărârile şi judecăţile pe care te învăţ să le împliniţi pentru ca să trăiţi, să ajungeţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri! 5 Iată, vă învăţ hotărâri şi judecăţi după cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniţi astfel în ţara în care intraţi ca s-o luaţi în stăpânire! 6 Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi aceste hotărâri şi vor spune: «Numai acest popor este înţelept şi priceput. Este un neam mare»! 7 Care este neamul acela atât de mare, încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm? 8 Şi care este neamul acela atât de mare, încât să aibă hotărâri şi judecăţi atât de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? 9 Numai fii atent la tine şi păzeşte-ţi cu grijă sufletul, ca să nu uiţi lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi şi ca să nu-ţi iasă din inimă în toate zilele vieţii tale şi să le transmiţi fiilor tăi şi fiilor fiilor tăi!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12a)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul Dumnezeul tău!
12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.
14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.
19 El îi face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63c.68c
Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice.
EVANGHELIA
Cine va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-19
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. 19 Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”.
Cuvântul Domnului
În timpul înmormântării mi-a trecut prin minte toată istoria prieteniei noastre. Eram seminarist când l-am întâlnit prima data. Era atât de diferit de ceilalți. Părea un copil, deși vârsta lui era mult peste a mea. De fapt, eu eram copilul iar el „nenea”. Trupul lui părea destinat suferinței, dar chipul său avea imaginea fericirii. Pe atunci nu credeam că voi putea spune despre el cuvintele fericitei Tereza de Calcutta: „Unii oameni apar în viața noastră ca o binecuvântare, alții ca o lecție”. Însă astăzi simt că el a fost o binecuvântare și o lecție pentru mine și pentru mulți alții. Viața lui scurtă și plină de dureri trăite în fericire a fost o binecuvântare pentru toți cei care l-au întâlnit. Viața lui a devenit o lecție care ar trebui predată în orice școală: lecția fericirii, lecția seninătății, lecția sufletului care nu se lasă robit de trup.
Prea târziu te-am iubit... 