Putem spune că astăzi sfânta Evanghelie ne oferă soluția pentru o lume mai bună: „Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei”. Iar noi, creștinii, trebuie să fim primii care aplică această soluție. Da, noi cei care calculăm cu precizie diferența dintre cât cerem și cât primim, însă uităm diferența dintre cât am primit și cât am dăruit. În timp ce Dumnezeu ne tratează ca fii, dăruindu-ne totul, noi cum ne tratăm semenii?

A fost o vreme când auzeam destul de des: „Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!”. Părea începutul unei educații sănătoase. Aceste cuvinte se găsesc chiar şi în Sfânta Scriptură, în Vechiul Testament, în Cartea lui Tobia (4,15). Însă ele ne par fragile şi bune doar pentru începători, pentru cei care sunt la începutul inițierii lor umane, morale și creștine. Este prea puţin să te mulţumeşti cu „să nu faci răul”. Evanghelia vine şi pune într-o altă lumină aceste cuvinte, ajutându-ne să facem un pas în față în credinţa şi viaţa noastră.

Isus a venit şi a spus că nu e suficient să nu faci răul, ci trebuie să faci binele. Oamenii care ascultă Evanghelia şi vor să o trăiască sunt chemaţi să acţioneze, să iasă din indiferenţă şi să facă binele. Să fim atenţi la diferenţa dintre Tobia şi Cristos. Primul spune: „Ceea ce urăști tu, ceea ce ţie nu-ţi place, nu fă nimănui”, adică nu fă ceea ce este rău. Cristos însă vine şi spune: „Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei”. Altfel spus: faceţi binele! Acest cuvânt izvorât din inima lui Isus, în care locuiește toată plinătatea dumnezeirii, să-și facă loc în ființa noastră și să ne motiveze să acționăm.

Să ne amintim acest adevăr: „Tot ceea ce trebuie să se întâmple pentru ca răul să câştige este ca oamenii buni să nu facă nimic”. Dacă oamenii buni nu fac nimic, nu acţionează, răul iese triumfător, câştigă teren. Oamenii buni, creştinii buni, trebuie să acţioneze, să facă binele. Este o necesitate! Trebuie să cerem harul de a face binele şi-l vom primi. Trebuie să căutăm modalitatea de a fi buni şi o vom găsi. Trebuie să învăţăm să batem la acele uşi care ni se vor deschide şi ne vor lumina spre o viaţă plină de credinţă, o credinţă plină de fapte, nu de cuvinte.

În această luptă pentru ieşirea din pasivitate şi înfăptuirea binelui, Cristos ne este alături şi ne asigură că vom primi de la Tatăl ceresc orice har ne va fi necesar pentru a înfăptui binele. Trebuie să cerem, să căutăm, să batem la poarta milostivirii şi a harului pentru ca răul să nu iasă victorios, ci binele, bunătatea, omul bun. Vai nouă dacă suntem oameni buni, dar nu facem nimic. Vai nouă dacă nu ieşim din indiferenţă, vai nouă dacă am primit Evanghelia, credința, sacramentele și nu le folosim. Vai nouă dacă „dăm cele sfinte câinilor şi arucăm mărgăritarele în faţa porcilor”.

Creştinismul, credinţa noastră, nu este religia lui „nu fă răul”, ci religia lui „fă binele”. Cum ne trăim credința? Ce bine ne-am propus să facem astăzi?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,6.12-14
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu daţi cele sfinte câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele în faţa porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie! ¹² Deci, tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi Profeţii. ¹³ Intraţi pe poarta strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce spre pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! ¹⁴ Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc”.

Cuvântul Domnului