Arhiva pentru iunie 2024

Legea supremă și adevărul

Cristos este fascinant! Ne spune simplu și clar: nimic mai presus de iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Și nu orice fel de iubire, ci cu toată ființa: inima, sufletul, cugetul și puterea. Totul este atât de clar, dar nu mereu ușor. Și aceasta și pentru că uneori avem impresia că legea supremă este curajul de a spune adevărul. Însă nu este așa. Legea supremă este iubirea, dragostea față de Dumnezeu și față de aproapele. Adevărul creștinului are forma iubirii. Iar această iubire față de Dumnezeu și față de aproapele este clădită pe adevăr și este inseparabilă de el.

Sfântul Augustin, în Tratatul asupra Evangheliei după sfântul Ioan, ne învață: „Gândiţi-vă întotdeauna şi în toate că trebuie să-l iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele: Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuți (Mt 22,37.39). La acestea trebuie să ne gândim întotdeauna, să le medităm, să le reținem, să le împlinim. Iubirea de Dumnezeu este prima în ordinea poruncilor, însă iubirea de aproapele este prima în ordinea practicii. Căci cel care ţi-a prescris această iubire în două porunci nu ţi l-a recomandat mai întâi pe aproapele şi apoi pe Dumnezeu, ci pe Dumnezeu mai întâi şi pe aproapele după aceea. Tu însă pentru că nu-l vezi încă pe Dumnezeu, iubindu-l pe aproapele, vei merita să-l vezi pe Dumnezeu; iubindu-l pe aproapele, îţi vei purifica ochiul ca să-l vezi pe Dumnezeu. Este ceea ce spune clar Ioan: Dacă nu-l iubeşti pe fratele tău pe care îl vezi, cum vei putea să-l iubeşti pe Dumnezeu pe care nu-l vezi? (1In4,20)”.

Dacă vrem să schimbăm în bine lumea aceasta încercată de dezbinări, conflicte, păcate etc., punctul de plecare este să-l iubim pe Dumnezeu cu toată inima și pe aproapele ca pe noi înșine. Făcând acestea, totul va fi altfel: noi, aproapele și omenirea. Începutul oricărei schimbări în bine sunt aceste două iubiri autentice și inseparabile.

Să fim convinși că în această poruncă Dumnezeu nu ne cere lucruri imposibile sau lucruri care ar putea să ne împovăreze viața. Dimpotrivă. Domnul ne cere doar ceea ce ne împlinește și ne înfrumusețează viața. Prin ceea ce poruncește, Dumnezeu se manifestă ca adevăratul iubitor de oameni. Nu ne cere lucruri grele sau rele, ci realitatea cea mai frumoasă: să-l iubim pe el și să ne iubim unii pe alții. Să încercăm în această zi, privind și meditând la Inima lui Isus care este focar arzător al dragostei, să creștem în această iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Să fim atenți la prezența lui Dumnezeu și a aproapelui în viața noastră. Să nu uităm: aproapele nu este doar cel care ne caută și ne cere ajutorul, ci este omul pe care-l întâlnim zilnic. Să fim mai atenți la cel de lângă noi, la cel din casa, din familia, din comunitatea noastră. Să fim atenți la fiecare om întâlnit și să fim milostivi cu toți. Doar așa inima noastră va fi ca inima lui Isus: focar arzător al dragostei.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,28b-34
În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?” ²⁹ Isus i-a răspuns: „Prima este: «Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. ³⁰ Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!» ³¹ A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea”. ³² Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el ³³ şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”. ³⁴ Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.

Cuvântul Domnului

acum 3 săptămâni 0 3

„Treziți lumea!”

Uneori ne pune pe gânduri modul brusc sau poate brutal în care se termină fragmentele evanghelice propuse pentru sfânta Liturghie. De exemplu, astăzi sfânta Evanghelie se termină prin cuvintele lui Isus: „Vă înșelați amarnic!”. De fiecare dată, în astfel de situații, este posibil să ne amintim despre cei din jurul nostru care ne tot spun: „Învață să gândești mereu pozitiv, chiar și atunci – sau mai ales atunci! – când îți merge rău”. Poate că și Biserica ar fi trebuit să aleagă pentru sfârșitul pericopelor propoziții cu happy ending, blajine, calme. Poate!… Însă dacă și acestea ar fi blajine și (doar) calme, cine ne-ar mai trezi?! Ne răsună încă în urechi și în inimă chemarea Sfântului Părinte papa Francisc: „Treziți lumea”!

E bine că mai există cineva în această lume adormită sau poate doar amorțită (politic, economic, moral, spiritual) care veghează și care îndrăznește să strige: „Vă înșelați amarnic!”. Știm atât de puține lucruri despre Dumnezeu, despre înviere, despre viața veșnică, despre împărăția lui Dumnezeu, despre om, despre ceea ce contează cu adevărat. De câte ori în această viața, iar pentru unii dintre noi poate chiar de câte ori într-o zi, ni s-ar putea adresa și nouă Isus cu aceste cuvinte din evanghelia zilei: „Se vede că vă înșelați. Voi nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Mc 12,24). Nu cunoaștem, nu-l știm pe Domnul și puterea sa și ne apropiem atât de puțin de Sfintele Scripturi și de sacramentele care ni-l descoperă. Ne pierdem printre fleacuri și ratăm esențialul. Norocul nostru stă în faptul că acest esențial este o Persoană și nu un lucru și nu ne ratează și el pe noi, ci dimpotrivă, ne abordează, chiar dacă uneori o face într-un mod catalogat de unii „brutal”.

Ferice de cel care se trezește! Ferice de cel trezit de Domnul, de vocea sa, chiar şi de mustrarea sa. Acela va putea spune împreună cu apostolul Paul: „Dumnezeu m-a mântuit și mi-a dat o chemare sfântă, întemeiată nu pe faptele mele, ci pe hotărârea și harul său” (2Tim 1,9). Acela, ascultând Evanghelia, va fi mereu convins de rodnicia și veșnicia Cuvântului și va spune împreună cu același apostol: „Mântuitorul nostru Cristos Isus s-a arătat, distrugând moartea și făcând să strălucească viața și nemurirea prin evanghelia pentru care eu am fost pus predicator, apostol și învățător. Pentru acest motiv am eu de suferit atâtea! Însă nu mă rușinez, căci eu știu în cine mi-am pus încrederea și sunt convins că el este destul de puternic ca să apere, până în ziua venirii sale, evanghelia pe care mi-a încredințat-o”(2Tim1,10-12).

Inimă preasfântă a lui Isus, izvorul vieții veșnice și al sfințeniei, fă să pătrundă în inimile noastre cuvântul evangheliei ca să ieșim din ignoranță și să te cunoaștem și să te iubim pe tine, Dumnezeul celor vii, și viața veșnică; fă-ne dragă Biserica și societatea; fă să prețuim persoana și natura; fă-ne iubitori de oameni și de viața cea adevărată, așa cum ne înveți în sfânta evanghelie a ta.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,18-27
În acel timp, au venit la Isus saduceii, care spun că nu este înviere, şi îl întrebau, zicând: ¹⁹„Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: «dacă cineva are un frate care moare şi lasă în urmă soţia fără a avea copii, să o ia fratele lui ca soţie şi să ridice descendenţă fratelui său». ²⁰ Erau deci şapte fraţi. Primul şi-a luat soţie şi, murind, nu a lăsat urmaşi. ²¹ Al doilea a luat-o şi a murit fără să lase urmaşi. Tot la fel al treilea. ²² Şi toţi cei şapte nu au lăsat urmaşi. După ei toţi, a murit şi femeia. ²³ La înviere, când vor învia, căruia dintre ei îi va fi soţie? Căci toţi şapte au avut-o de soţie”. ²⁴ Isus le-a zis: „Oare nu vă înşelaţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? ²⁵ Căci atunci când vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. ²⁶ Cât despre morţi, că vor învia, nu aţi citit în Cartea lui Moise, în textul despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: «Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob»? ²⁷ El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Vă înşelaţi amarnic”.

Cuvântul Domnului

acum 4 săptămâni 0 2

Creștinii buni sunt și cetățeni buni, onești, civilizați

Câtă viclenie în farisei și irodieni, dar și câtă înțelepciune în Isus Cristos, în Fiul Tatălui cel veșnic, Domnul nostru a cărui inimă preasfântă continuăm să o cinstim. Cristos aude și astăzi de multe ori cuvinte frumoase, rugăciuni măgulitoare, discursuri pompoase, întrebări existențiale din gura oamenilor care nu-l iubesc cu adevărat și nu cred în el. Pentru toți, același răspuns: „Ipocriților!” (cf. Mt 22,18).

Cu toate acestea, Isus știe să scoată ceva bun chiar și din răutatea omului. Domnul se folosește de această ocazie pentru a pune în armonie cele două slujiri: slujirea lui Dumnezeu și îndeplinirea obligațiilor față de „Cezar”. Astăzi Domnul ne învață și ne arată din nou că el este cu adevărat Calea spre adevărata Patrie, spre Cetatea lui Dumnezeu. Însă cuvintele sale amintesc omului că slujirea lui Dumnezeu trece și prin îndeplinirea obligațiilor față de „Cezar”. Modul în care tratăm Patria pământească vorbește despre cum ne pregătim pentru Patria cerească. Creștinii buni sunt și cetățeni buni, onești, civilizați.

Meditând acest fragment evanghelic, Papa Francisc spunea: „Cu acest răspuns, Isus se situează deasupra polemicii. Isus, mereu deasupra. Pe de o parte, recunoaște că tributul față de Cezar trebuie plătit – și pentru noi, taxele trebuie plătite – pentru că imaginea de pe monedă este a lui; însă amintește mai ales că fiecare persoană poartă în sine o altă imagine – o purtăm în inimă, în suflet -: aceea a lui Dumnezeu, și de aceea lui, și numai lui, fiecare îi datorează propria existență, propria viață. În această afirmație a lui Isus se află nu numai criteriul distincției dintre sfera politică și sfera religioasă, ci reies orientări clare pentru misiunea credincioșilor din toate timpurile, și pentru noi astăzi. A plăti taxele este o obligație a cetățenilor, precum și respectarea legilor drepte ale statului. În același timp, este necesar de afirmat primatul lui Dumnezeu în viața umană și în istorie, respectând dreptul lui Dumnezeu asupra a ceea ce îi aparține. De aici derivă misiunea Bisericii și a creștinilor: să vorbească despre Dumnezeu și să-l mărturisească bărbaților și femeilor din propriul timp. Fiecare dintre noi, prin Botez, este chemat să fie prezență vie în societate, însuflețind-o cu evanghelia și cu limfa vitală a Duhului Sfânt. Este vorba de a ne angaja cu umilință, și în același timp plini de curaj, aducând propria contribuție la edificarea civilizației iubirii, unde domnesc dreptatea și fraternitatea” (Angelus, 18 octombrie 2020).Inimă a lui Isus, Fiul Tatălui cel veșnic, miluiește-ne pe noi și ajută-ne să urmăm Calea spre adevăr, spre pace, spre viață, spre Paradis; ajută-ne să-l urmăm pe Cristos. Isuse, de la inima ta preasfântă vrem să învățăm cum să trăim fiecare zi pe acest pământ. Știm că fiecare clipă este un pas spre „Cetatea lui Dumnezeu”, de aceea te rugăm: ajută-ne ca fiecare pas făcut pe acest pământ să lase o urmă plină de blândețe și smerenie, o dâră de lumină pe drumul spre Cer.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,13-17
În acel timp, au trimis la Isus pe unii dintre farisei şi irodieni ca să-l prindă în vorbă. ¹⁴ Au venit şi i-au spus: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi nu ţii seama de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut cezarului? Să dăm sau să nu dăm?” ¹⁵ Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a spus: „De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar ca să-l văd!” ¹⁶ I-au adus şi el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?” Ei i-au spus: „Ale cezarului”. ¹⁷Atunci Isus le-a zis: „Daţi-i cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Şi erau foarte uimiţi de el.