Arhivă etichetă pentru ‘alinare’

Cel mai bun mângâietor, oaspete care aduci bucurie în suflet și ușurare în inimi. În osteneală tu ești odihnă, în arșiță tu ești răcoare, iar în lacrimi tu ne ești mângâiere!

duhul pacii„Cel mai bun mângâietor, oaspete care aduci bucurie în suflet și ușurare în inimi. În osteneală tu ești odihnă, în arșiță tu ești răcoare, iar în lacrimi tu ne ești mângâiere”. Acestea sunt cuvintele care descriu cea mai de dorit persoană: Duhul Sfânt. Astăzi, în ziua de Rusalii, se vorbește mult despre această persoană a Sfintei Treimi. Dar se vorbește în termeni generali. De exemplu, în evanghelie este darul pe care Isus îl face apostolilor; apostolul Paul vorbește despre prezența și forța de unitate a Duhului în toți cei botezați; Biserica, la rândul ei, ne vorbește despre cele șapte daruri cu care suntem împodobiți atunci când îl primim; știm că ne însemnăm cu semnul sfintei Cruci sau spunem „Slavă Tatălui” și-l amintim și pe Duhul Sfânt. Dar toate astea sunt departe de a fi ceva personal, ceva intim. Astăzi trebuie să trecem de la universal la particular: cine este Duhul Sfânt pentru noi? Mie ce-mi transmite această sărbătoare sau ce simt eu pentru Duhul Sfânt?

Când a murit Michael Jackson agitația și tragedia a făcut imediat înconjurul lumii și asupra fanilor s-a așternut tristețea. Când dispare un actor, o personalitate, când se întâmplă ceva, lumea participă trup și suflet, ochii și chipul multora se întristează. Așa a fost și când a murit regele muzicii pop: în viața multora a lăsat un gol imens. Să presupunem (imposibilitatea!) că mâine dimineață apare la televizor Sfântului Părinte și spune: „Dragi credincioși, iubiți cetățenii ai lumii, ne cerem iertare. A fost o greșeală, o eroare enormă pe care abia acum am reușit să o clarificăm. Așadar, iată despre ce este vorba: Duhul Sfânt nu există. Sunt doar două persoane dumnezeiești: Tatăl și Fiul său, Isus Cristos. Ne cerem iertare pentru marea confuzie și vă invităm să vă conformați credința noilor descoperiri”. Ei bine, în urma unei astfel de declarații șocante, care ar fi reacția noastră? Am simți un gol? O lipsă? O modificare? Rugăciunile noastre ar deveni altele?

Sau poate că în viața multora dintre noi s-ar repeta episodul lui Paul la Efes: el îi întreabă pe efeseni dacă l-au primit pe Duhul Sfânt și ei îi răspund că nici măcar nu știau că există (Fap 19,1-3). Milioane de oameni nici măcar nu știu că există… și sunt creștini. Ba mai mult, în zeci de situații suntem noi care negăm prezența și existența Duhului prin faptele noastre.

Reține

Vino la noi, Părinte al săracilor. Vino, împărțitorule de daruri. Vino, lumina inimilor noastre… Fără puterea ta dumnezeiască nimic nu este în om care să nu fie înclinat spre rău.

LECTURA I
S-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească.
Citire din Faptele Apostolilor 2,1-11
1 În ziua Rusaliilor, toţi ucenicii Domnului se aflau adunaţi în acelaşi loc. 2 Deodată, din cer a venit un vuiet, ca şi cum s-ar fi pornit un vânt puternic şi a umplut toată casa în care se aflau. 3 Şi a apărut un fel de foc, care se împărţea în limbi şi se lăsa asupra fiecăruia dintre ei. 4 Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească. 5 La Ierusalim locuiau atunci iudei evlavioşi, veniţi din toate naţiunile de sub cer. 6 Când s-a produs acel vuiet, s-a adunat o mare mulţime şi erau uluiţi, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7 În uimirea lor se întrebau nedumeriţi: „Iată, aceşti oameni care vorbesc nu sunt oare toţi galileeni? 8Atunci cum se face că fiecare dintre noi îi aude vorbind în limba maternă? 9 Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, de pe ţărmul Mării Negre, din Asia, 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt şi din Libia, care e aproape de Cirene, 11 cretani şi arabi, romani în trecere, iudei din naştere şi iudei convertiţi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 103,1ab şi 24ac.29bc-30.31 şi 34 (R.: cf. 30)
R.: Trimite, Doamne, Duhul tău, ca să reînnoiască faţa pământului.
sau
Aleluia.
1ab Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Doamne Dumnezeule, tu eşti nemărginit de mare!
24ac Cât de minunate sunt lucrările tale, Doamne,
pământul este plin de creaturile tale! R.

29bc Când le iei suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărână.
30 Când trimiţi Duhul tău, ele iau fiinţă,
şi tu reînnoieşti faţa pământului. R.

31 Slava Domnului în veci să rămână!
Să se bucure Domnul de lucrările sale!
34 Plăcute să-i fie cuvintele mele;
iar eu mă voi bucura în Domnul! R.

LECTURA A II-A
Toţi am fost botezaţi într-un Duh, ca să fim un singur trup.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,3b-7.12-13
Fraţilor, 3b fără Duhul Sfânt nimeni nu poate spune: „Isus este Domnul!” 4 Darurile harului sunt diferite, dar totdeauna este acelaşi Duh. 5 Slujirile în Biserică sunt felurite, dar mereu este acelaşi Domn. 6 Şi lucrările sunt variate, dar pretutindeni este acelaşi Dumnezeu, care lucrează în toţi. 7Fiecare primeşte darul de a-l arăta pe Duhul spre binele tuturor. 12 Să facem o comparaţie: trupul nostru formează un tot, deşi are multe mădulare, iar toate mădularele, deşi sunt multe, nu formează decât un singur trup. Tot aşa şi Cristos. 13 Toţi, iudei sau păgâni, sclavi sau oameni liberi, am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să formăm un singur trup, şi acelaşi Duh a potolit setea tuturor.

Cuvântul Domnului

SECVENŢA:

Vino, Duhule Sfânt,
şi trimite din înaltul cerului
o rază din lumina ta.
Vino la noi, Părinte al săracilor.
Vino, împărţitorule de daruri.
Vino, lumina inimilor noastre.
Cel mai bun mângâietor,
oaspete care aduci bucurie în suflet
şi uşurare în inimi.
În osteneală tu eşti odihnă,
în arşiţă tu eşti răcoare,
iar în lacrimi tu ne eşti mângâiere.
Tu, lumină fericită,
vino, şi pătrunde în adânc
inimile credincioşilor tăi.
Fără puterea ta dumnezeiască
nimic nu este în om
care să nu fie înclinat spre rău.
Spală orice pată a sufletului,
înlătură uscăciunea inimii,
vindecă orice rană.
Înmoaie inimile împietrite,
încălzeşte-le pe cele reci
şi întoarce-le pe cele rătăcite.
Celor care au credinţă
şi cred în tine,
dă-le cele şapte daruri sfinte.
Prin tine virtutea să merite răsplata.
Să ajungem la mântuire
în bucuria veşnică.

ALELUIA
(Aleluia) Vino, Duhule Sfânt,
pătrunde inimile credincioşilor tăi,
şi aprinde în ele focul iubirii tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
După cum m-a trimis pe mine Tatăl, vă trimit şi eu pe voi: primiţi pe Duhul Sfânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-23
19 Era după moartea lui Isus, în seara primei zile a săptămânii. De frica iudeilor, ucenicii încuiaseră uşile casei în care se aflau. Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!” 20După aceste cuvinte le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi! După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!”22 Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt; 23 cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”.

Cuvântul Domnului

Nevoia de cuvinte

Sunt zile în care avem nevoie de cuvinte mai mult decât de aer şi apă. Ne sufocăm dacă nu găsim acel cuvânt cu care să putem adormi sau care să ne prindă de mână şi să ne ridice de jos. Am fi departe, risipiţi şi sfărâmaţi, dacă nu ar fi fost un cuvânt care să ne adune din împrăştierea noastră. Mai bine zis, nu de cuvinte avem nevoie, ci de inima oamenilor din care izvorăsc acele litere bine aranjate şi articulate. Şi nu doar de inima lor, ci de ei cu totul.

De fapt, prin această scurtă postare nu vreau decât să le mulţumesc celor care mi-au spus un cuvânt chiar atunci când aveam cea mai mare nevoie de el. Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că le-a dat oamenilor cuvântul care izvorăşte din inimă.

Şi dacă tot vorbesc de cuvinte, astăzi am găsit un gând care ne aduce tuturor, cred, multă încurajare:

Sfântul este omul care ştie să găsească în sine, să facă să izvorască din profunditatea fiinţei sale apa despre care Cristos îi vorbea samaritenei. Se află acolo, în fiecare din noi, fântâna deschisă sub cer. Fără îndoială suprafaţa este acoperită de resturi, de ramuri rupte, de frunze moarte, din care iese un miros de moarte. Pe această suprafaţă străluceşte un fel de lumină dură şi rece care este cea a inteligenţei care raţionează. Dar sub această cuvertură bolnavă, apa este limpede şi pură. Şi mai în adânc sufletul se găseşte în elementul său nativ, infinit mai pur decât cea mai pură dintre ape, această lumină necreată care scaldă creaţia în întregime. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

Geroges Bernanos
în Isidor Chinez, Omul între păcat şi har în scrierile lui Georges Bernanos,
Sapientia, Iaşi 2012, 72.