Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘Dumnezeu’

De ce vreți să îl obosiți și pe Dumnezeul meu?

Posted by Paxlaur pe 25/11/2017

viitorulOamenii cei mai obositori și cu care este foarte greu să ajungi la o înțelegere sunt cei care mereu „știu” multe întrebări și doar întrebări. Pe cei mai mulți dintre ei nici măcar nu-i interesează cu adevărat răspunsurile. Nu de puține ori noi înșine suntem cei care îi asaltăm pe ceilalți cu zeci de întrebări: unele nici măcar nu pot avea un răspuns, iar altele, dacă au un răspuns, oricum nu ne intereasză și nu ținem cont de el.

Sătui și plictisiți să-și mai întrebe semenii, unii au creat situ-ri (www.askgod.biz) prin care vor să intre „în direct” cu Dumnezeu: îl întreabă și „domnul” sau „domnii” oferă răspunsuri. Unii, probabil, iau răspunsurile în serios. Unii vor să știe numerele câștigătoare la loto săptămâna viitoare, alții, mai modești, „doar” ziua când vor muri. Îl putem auzi pe profetul Isaia cum strigă și acestei generații: „Ascultați! Este puțin lucru că îi obosiți pe oameni, că vreți să îl obosiți și pe Dumnezeul meu?” (cf. Is 7,13).

Mult mai important decât să aflăm întrebările oamenilor pentru Domnul, este să urmărim și să vedem ce fac oamenii cu răspunsurile pe care le primesc în rugăciunea lor: câți după ce îl întreabă pe Dumnezeu pun în practică răspunsul primit? Când Dumnezeu, în diferite feluri, răspunde întrebărilor noastre, ce urmează? Ascultăm de glasul său și ne schimbăm atitudinea, viața? Nu cumva ne interesează mai mult cum și când vom muri decât cum trăim? Ce au făcut saduceii cu răspunsul primit de la Cristos? S-au convertit? Au început ei să creadă în învierea morților, în viața veșnică, în îngeri (cf. Lc 20,27-40)?

Isus ne spune astăzi că va veni o zi în care nu vom mai muri, o zi în care „vom fi asemenea îngerilor: fii ai lui Dumnezeu, fii ai învierii” (cf. Lc 20,36). Credem noi aceasta? De ce nu încercăm să trăim în credință, plini de iubire și pace? De ce nu încercăm să credem că însuși Domnul rânduiește totul în viața noastră, totul spre binele nostru, spre binele celor care îl iubesc pe el (cf. Rom 8,28). De ce îl luăm la rost pe Dumnezeu, prezentându-ne zilnic în fața sa cu o mulțime de probleme și întrebări? Oare am uitat că doar în rugăciune și în tăcere, doar citind și meditând Sfânta Scriptură, doar primind sacramentele ne putem simți uniți cu el? Mai mult, dacă îl întrebăm și el ne răspunde, ce facem cu răspunsul Domnului? Reușim noi să punem în practică ceea ce Domnul ne cere să facem?

Nu este rău să intri în dialog cu Dumnezeu, să-l întrebi, să-i ceri răspunsuri, dar trebuie să ne convingem să punem în practică soluția pe care el ne-o oferă. Mai înainte de a-l întreba pe Domnul, poate că ar fi bine să ne analizăm și să ne întrebăm pe noi înșine: ce am să fac cu răspunsul primit? Sunt dispus să urmez ceea ce Domnul îmi cere?


Dacă vrei să-i pui întrebări Domnului,
fii gata să spui împreună cu Sfânta Fecioară:
„Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38).


25 noiembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 33-a de peste an
Sf. Ecaterina din Alexandria, fc. m. *
1Mac 6,1-13; Ps 9; Lc 20,27-40

LECTURA I
Pentru răul pe care i l-am făcut Ierusalimului mor cu mare tristeţe!
Citire din cartea întâi a Macabeilor 6,1-13
În zilele acelea, regele Antioh străbătea regiunile de sus şi a auzit că există în Persia o cetate numită Elimais, renumită pentru bogăţia de argint şi aur, 2 şi că templul din ea este foarte bogat; că sunt acolo armuri de aur, platoşe şi arme pe care le lăsase acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele macedonean, care a domnit primul peste greci. 3 A venit şi a căutat să cucerească cetatea şi să o jefuiască, dar nu a putut, pentru că lucrul acesta fusese făcut cunoscut celor din cetate. 4 Ei s-au ridicat împotriva lui la luptă, iar el a fugit şi a plecat de acolo cu mare tristeţe, ca să se întoarcă la Babilon. 5 Când a ajuns în Persia, cineva i-a adus la cunoştinţă că fuseseră zdrobite trupele care merseseră în ţinutul lui Iuda, 6 că Lysias, care pornise cu o armată puternică, a fost făcut de ruşine printre primii în faţa lor şi că ei s-au întărit cu arme, cu armată şi cu prăzi multe pe care le-au luat de la trupele pe care le-au înfrânt; 7 că au distrus lucrul abominabil pe care el îl construise pe altarul din Ierusalim şi că au înconjurat sanctuarul şi cetatea Baitsur cu ziduri înalte, ca mai înainte. 8 Când regele a auzit aceste lucruri, a încremenit şi s-a cutremurat, a căzut la pat şi s-a îmbolnăvit de supărare, pentru că nu s-a întâmplat după cum gândise. 9 A zăcut acolo mai multe zile, deoarece îl cuprindea tristeţe mare şi se gândea că va muri. 10 I-a chemat pe toţi prietenii săi şi le-a spus: „Somnul s-a îndepărtat de ochii mei şi neliniştea mi-a cuprins inima. 11 Şi mi-am zis în inimă: «La ce suferinţă am ajuns şi în ce mare furtună mă aflu acum eu, care eram fericit şi iubit în puterea mea!» 12 Acum îmi amintesc de relele pe care le-am făcut în Ierusalim, luând toate obiectele de argint şi de aur care erau în el şi trimiţând să fie nimiciţi locuitorii lui Iuda fără motiv. 13Recunosc că din cauza acestor lucruri m-au ajuns aceste rele. Iată, mor cu mare tristeţe într-o ţară străină!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 9(9A),2-3.4 şi 6.16 şi 19 (R.: cf. 9a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru dreptatea ta!

2 Te voi lăuda, Doamne, din toată inima,
voi vesti toate faptele tale minunate.
3 Mă voi bucura şi voi tresălta de veselie în tine,
voi cânta numele tău, Dumnezeule Preaînalt. R.

4 Duşmanii mei dau înapoi,
se poticnesc şi pier dinaintea feţei tale.
6 Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit,
le-ai şters numele în veci, pentru totdeauna. R.

16 Neamurile păgâne cad în groapa pe care au făcut-o
şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
19 Dar cel sărman nu rămâne în uitare la nesfârşit,
nădejdea celor umili nu va pieri pentru totdeauna. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 20,27-40
În acel timp, au venit la Isus unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat: 28„Învăţătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său!» 29 Erau deci şapte fraţi. Primul, luându-şi soţie, a murit fără copii. 30 Cel de-al doilea 31 şi cel de-al treilea au luat-o de soţie. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii. 32 În cele din urmă, a murit şi femeia. 33 Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”. 34 Isus le-a răspuns: „Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită; 35 însă cei consideraţi vrednici să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita, 36 pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morţii învie, o arată şi Moise în relatarea despre rug, când îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». 38 Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”. 39 Unii dintre cărturari, răspunzând, i-au zis: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40 Şi nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Dumnezeu căuta pacea, m-a privit și a plâns…!

Posted by Paxlaur pe 23/11/2017

Dominus flevit_Domnul a plans asupra Ierusalimului
În drumul său spre împlinirea mântuirii noastre prin cruce, atunci când Domnul s-a apropiat de Ierusalim, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi” (Lc 19,42).

Ierusalimul este în acest fragment și în contextul zilelor noastre imaginea vieții noastre și a lumii întregi: de câte ori nu rătăcim noi înșine departe de calea care ne-ar putea aduce pacea?! Cât de mult avem nevoie să trecem dincolo de suferințele noastre zilnice, dincolo de lacrimi și plâns, dincolo de tristețe și să ne găsim pacea, fericirea!

Vrem să căutăm calea spre pace, chiar dacă această cale pare atât de ascunsă, neclară. Împreună cu Isus plângem și astăzi asupra Ierusalimului, asupra lumii, dar tot împreună cu el căutăm calea spre pace: el este „principele păcii”. Singuri nu vom reuși, ci doar împreună, doar uniți! Trebuie să fim uniți cu Domnul în drumul spre pace!

Pacea trebuie să înceapă din interiorul nostru, trebuie să înceapă cu viața noastră. Să ne amintim cum îi declară fericiți Isus pe cei care iubesc pacea: „Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu” (Mt 5,9). Dacă ne dorim pacea, dacă trăim în pace, dacă muncim pentru pacea în casa, în comunitatea noastră și în lumea întreagă, suntem cu adevărat fiii lui Dumnezeu.

Cât de dulce este acest cuvânt: „Pace”! Ce balsam mângâietor pentru sufletele care de prea multă vreme trăiesc în ură, în război, în dușmănie! Să ne rugăm astăzi pentru cei care trăiesc în dușmănii, lipsiți de pace!

În mijlocul unei lumi care s-a lăsat pradă războiului și urii, noi trebuie să fim instrumente de pace. Trebuie să valorificăm căile de pace pe care le știm și care sunt la îndemâna noastră. Trebuie să îmbunătățim cunoașterea reciprocă, cunoașterea celuilalt prin dialog. Trebuie să învățăm să practicăm iertarea și totodată trebuie să fim drepți în cele mai mici lucruri, până și în gândurile noastre. Orice gest, oricât de mic ar fi, ne apropie sau ne îndepărtează de a fi „fii lui Dumnezeu”, de a cunoaște fericirea „făcătorilor de pace”!

Să ne înălțăm inimile la Cristos, pacea noastră. El este cel care ne spune și nouă astăzi: „Dacă noi am fi cunoscut calea spre pace”. Să cerem lumina și ajutorul său pentru a cunoaște calea păcii. Să cerem harul să facem doar pacea, doar binele, doar dreptatea, doar iertarea, doar iubirea… Calea spre pace și dreptate trece de cele mai multe ori prin pustiu, printr-o purificare a inimii (1Mac 2,29). Să nu ne fie teamă să coborâm în pustiu, să nu ne temem de renunțări. Bucuria păcii în casa și în comunitatea noastră merită orice sacrificiu!


„Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă.
Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea.
Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă” (In 14,27).
Să primim pacea Domnului
și să o revărsăm asupra celor care fac parte din viața noastră.


 

23 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 33-a de peste an
Ss. Clement I, pp. m. *; Columban, abate *; Lucreţia, m.
1Mac 2,15-29; Ps 49; Lc 19,41-44

LECTURA I
Vom ţine alianţa părinţilor noştri.
Citire din cartea întâi a Macabeilor 2,15-29
În zilele acelea, cei care erau lângă rege şi care obligau la apostazie au venit în cetatea Modiin, ca să aducă jertfe. 16 Mulţi din Israel treceau la ei, însă Matatia şi fiii lui s-au adunat împreună. 17 Cei care erau lângă rege i-au zis lui Matatia: „Tu eşti un conducător cinstit şi mare în cetatea aceasta, sprijinit de fii şi de fraţi. 18 Acum, apropie-te primul şi împlineşte hotărârea regelui aşa cum au făcut toate neamurile, bărbaţii lui Iuda şi cei care au rămas la Ierusalim şi fiţi tu şi fiii tăi dintre cei care îl iubesc pe rege! Tu şi fiii tăi veţi fi cinstiţi cu aur, argint şi daruri multe”. 19 Matatia a răspuns şi a zis cu glas puternic: „Chiar dacă toate neamurile care se află sub stăpânirea regelui vor asculta de el şi fiecare va părăsi cultul părinţilor săi şi vor adera la poruncile sale, 20 eu, fiii mei şi fraţii mei vom umbla în alianţa părinţilor noştri. 21 Să ne ferească Dumnezeu să părăsim legea şi prescrierile! 22 Nu vom asculta de cuvintele regelui, ca să părăsim cultul nostru, nici la dreapta, nici la stânga!” 23 Când a terminat de spus aceste cuvinte, s-a apropiat un bărbat iudeu înaintea ochilor tuturor, ca să aducă jertfă pe altarul din Modiin, după hotărârea regelui. 24 Matatia a văzut, s-a aprins de zel şi i s-au cutremurat rărunchii. L-a cuprins o mânie dreaptă, a alergat şi l-a înjunghiat pe altar. 25 În acelaşi moment l-a ucis şi pe bărbatul regelui care-i obliga să jertfească şi a dărâmat altarul. 26 S-a aprins de zel pentru lege cum a făcut Pinhas împotriva lui Zambri, fiul lui Salom. 27 Matatia a strigat în cetate cu glas puternic şi a zis: „Oricine are zel pentru lege şi este pentru alianţă să iasă după mine!” 28 Apoi, el şi fiii lui au fugit în munţi şi au părăsit ceea ce aveau în cetate. 29 Atunci, mulţi care căutau dreptatea şi judecata au coborât în pustiu şi s-au aşezat acolo.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 49(50),1-2.5-6.14-15 (R.: 23b)
R.: Celui care merge pe calea cea dreaptă îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

1 Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeşte,
el cheamă pământul de la răsăritul soarelui
până la asfinţitul lui.
2 Din Sion, frumuseţea desăvârşită, Dumnezeu străluceşte. R.

5 Adunaţi-i înaintea mea pe credincioşii mei,
pe cei care, prin jertfă, au încheiat alianţa cu mine!
6 Cerurile vor face cunoscută dreptatea lui,
căci însuşi Dumnezeu este judecătorul. R.

14 Oferă-i lui Dumnezeu jertfă de laudă
şi împlineşte voturile făcute Celui Preaînalt.
15 Cheamă-mă în ziua strâmtorării:
eu te voi elibera, iar tu mă vei cinsti! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,41-44
În acel timp, când Isus s-a apropiat de Ierusalim, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi. 43 Căci vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor săpa tranşee în jurul tău, te vor încercui şi asedia din toate părţile, 44 te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi care sunt în tine şi nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Este sau nu Dumnezeu responsabil de răul din lume?

Posted by Paxlaur pe 14/11/2017

Diavolul în Evul MediuNu puţini sunt cei care-l socotesc pe Dumnezeu responsabil de răul din lume. Lor sfântul Vasile cel Mare le spune: „Nu este un gând inspirat din dreapta credinţă să spui că răul este făcut de Dumnezeu, pentru că nimic din cele contrarii nu vine de la contrariul său; nici viaţa nu naşte moarte, nici întunericul nu este început al luminii, nici boala nu aduce sănătate; în transformările stărilor sufleteşti schimbările se fac de la contrarii la contrarii; dar la naşteri, cel născut nu se naşte din cineva care are o natură potrivnică lui, ci din cei de aceeaşi natură” (Omilii la hexaemeron, 46).

Aşadar, răul nu-l poate avea ca izvor al prezenţei sale pe Dumnezeu care este binele absolut. Însă întrebarea rămâne și ne macină: „Dacă răul nu este nici nenăscut, nici făcut de Dumnezeu, de unde-şi are existenţa, căci e clar că răul există”. Același sfânt ne învață că „răul nu are o existenţă vie şi însufleţită, ci este o stare sufletească potrivnică virtuţii, din pricină că cei care nu sunt cu luare-aminte asupra vieţii lor se depărtează de bine” (Omilii la hexaemeron, 46).

Aceste cuvinte au la bază mărturia Sfintei Scripturi, care ne învaţă că nu se cuvine să căutăm originea răului în Dumnezeu care a făcut toate foarte bune, le-a creat foarte frumoase (cf. Gen 1,31). Același cuvânt divin ne învață astăzi: „Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune şi l-a făcut chip al eternităţii proprii. Prin invidia Diavolului a intrat moartea în lume şi o încearcă cei care sunt de partea lui” (Înţ 2,23-24). Aşadar, Diavolul l-a invidiat pe om pentru poziţia sa privilegiată în cadrul creaţiei şi l-a atras în păcat (cf. Gen 3,1-8), iar acest prim păcat i-a adus omului moartea spirituală, apoi moartea fizică şi, împreună cu ele, mulţimea relelor ce încă dăinuie pe pământ.

Deşi ne convingem că răul n-are cum să izvorască din bine, cu atât mai puţin din Dumnezeu, binele suprem, rămânem conştienţi că problema răului nu se poate înţelege decât în raport cu binele, cu modul de participare sau neparticipare la bine. După învăţătura sfântului Paul şi a Bisericii, „misterul fărădelegii” (2Tes 2,7) devine mai clar, se limpezeşte numai atunci când este raportat la „misterul pietăţii” (1Tim 3,16), apărând ca o necesitate să privim problema originii răului şi a persistenţei lui în lume cu ochii credinţei îndreptaţi mereu spre cel care este unicul biruitor al răului, Isus Cristos (cf. Lc 11,21-22; In 16,11).

Urmând învăţătura Bisericii, trebuie să evităm nu doar să-i atribuim lui Dumnezeu cauza prezenţei răului în lume, ci şi să considerăm că răul ar putea fi o existenţă în sine, o forţă capabilă să concureze cu Dumnezeu. Răul nu are nicio existenţă eternă şi nu este nici egalul lui Dumnezeu (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 309, 385).


Răul nu este o substanţă, ci este absenţa binelui.
Răul, ca şi Diavolul, îşi are cauza în depărtarea de bine.


14 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 32-a de peste an
Sf. Ştefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, călug. m.
Înţ 2,23-3,9; Ps 33; Lc 17,7-10

LECTURA I
În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire, dar ei sunt în pace.
Citire din cartea Înţelepciunii 2,23-3,9
Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune şi l-a făcut chip al eternităţii proprii. 24 Prin invidia diavolului a intrat moartea în lume şi o încearcă cei care sunt de partea lui. 3,1 Sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu şi niciun chin nu se va atinge de ele. 2 În ochii celor nepricepuţi, păreau că mor şi ieşirea lor era considerată o nenorocire, 3 plecarea de la noi, distrugere, dar ei sunt în pace. 4 Şi dacă în văzul oamenilor sunt pedepsiţi, speranţa lor este plină de nemurire. 5Fiind disciplinaţi cu puţine suferinţe, li s-au făcut multe binefaceri; căci Dumnezeu i-a încercat şi i-a găsit vrednici de el. 6 Ca pe aur în foc i-a probat şi i-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot. 7 În timpul vizitării lor, vor străluci şi vor alerga ca scânteile printre paie. 8 Vor judeca neamuri, vor stăpâni popoare şi Domnul lor va domni peste ei în veci. 9 Cei care s-au încrezut în el vor înţelege adevărul şi cei care cred în iubire vor rămâne cu el, căci harul şi îndurarea sunt pentru aleşii lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.16-17.18-19 (R.: 2a)
R.: Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

16 Ochii Domnului sunt peste cei drepţi
şi urechea lui ia aminte la strigătele lor!
17 Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ. R.

18 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din strâmtorarea lor.
19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu duhul mâhnit. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23bc
(Aleluia) Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,7-10
În acel timp, Isus a spus: „Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndată şi aşază-te la masă!” 8 Nu-i va spune mai degrabă: «Pregăteşte-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujeşti până când voi mânca şi voi bea eu, după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!»? 9 Oare e nevoie să-i mulţumească servitorului că a făcut cele poruncite? 10 Tot aşa şi voi, când faceţi toate cele care vă sunt poruncite, spuneţi: «Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem»”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Nimeni nu trebuie să trăiască lipsit de speranță, trist…

Posted by Paxlaur pe 12/11/2017

slabiciune mantuire dumnezeu putere„Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare” este strigătul pe care îl vom auzi toți într-o zi. De aceea, chemarea lui Cristos ne privește pe toți: „Vegheaţi şi fiţi gata, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul la care nu vă gândiţi” (cf. Mt 24,42a.44). Să nu zădărnicim invitația Domnului: trebuie să veghem și să fim gata în fiecare clipă pentru a putea intra în sala de nuntă (cf. Mt 25,10).

În Sfânta Scriptură găsim scrise aceste cuvinte: „Fericiți cei chemați la ospățul de nuntă al Mielului… Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu” (Ap 19,9). Da, fericiți cei chemați la ospățul Mielului Divin. Fericiți suntem noi, cei pe care Domnul i-a ales și i-a chemat. Nunta Mielului lui Dumenzeu continuă și la fel continuă și chemarea sa. În fiecare zi, cu fiecare clipă se apropie venirea glorioasă a lui Cristos. În fiecare clipă suntem chemați să fim fericiți și să veghem, așteptând nerăbdători să-l întâlnim pe Dumnezeu. Nimeni și nimic nu trebuie să ne împiedice să-l întâlnim, să fim pregătiți, cu „candelele aprinse”, cu undelemn în cadelele noastre, cu inimile înflăcarate de iubire.

Există în viața noastră persoane, anturaje, lucruri sau obiceiuri care ne împiedică să-l întâlnim pe Domnul, Mirele vieții noastre. Ce anume ne împiedică astăzi să fim pregătiți? Ce anunme stă între noi și Dumnezeu, între inima noastră și iubirea lui? Ce ar trebui să îndepărtăm astăzi din viața noastră pentru a rămâne cu „candelele aprinse”? Să ne amintim: „Fericit cel care citește și cei care ascultă cuvintele profeției și țin cele scrise într-însa, căci timpul este aproape”, Cristos este mai aproape astăzi decât ieri. Fericit este cel care citește, crede și veghează (cf. Ap 1,3).

Sunt aceste cuvinte rostite pentru a ne înspăimânta? Iată ce ne spune sfântul Paul: „Îmbărbătaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte!” (1Tes 4,18). Aceste cuvinte sunt cuvinte de îmbărbătare, de speranță. Noi nu trebuie să rămânem în ignoranță cu privire la viață și la moarte, cu privire la venirea lui Cristos și la împlinirea timpurilor! Noi nu trebuie să trăim în îndiferență sau în ignoranță și triști, precum cei care nu au speranță (cf. 1Tes 4,13).

În jurul nostru trăiesc mulți oameni triști, lipsiți de speranță. Să folosim această zi de duminică pentru a ne apropia de ei și a-i îmbărbăta cu aceste cuvinte: „Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare”! Mirele este la ușa inimii noastre! Mirele este în biserică și îl putem întâlni în sfintele sacramente, îl putem primi în sfânta Euharistie. Mirele, Cristos este în mijlocul nostru. Nimeni nu trebuie să trăiască lipsit de speranță, trist, căci Dumnezeu este cu noi!


Cere în rugăciune înțelepciunea de a-l căuta și aștepta pe Domnul:
„Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine,
pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă” (Ps 62,2).


12 noiembrie 2017 

† DUMINICA a 32-a de peste an
Ss. Iosafat, ep. m.; Cristian, m.
Înţ 6,12-16; Ps 62; 1Tes 4,13-17; Mt 25,1-13

LECTURA I
Cei care caută înţelepciunea o găsesc.
Citire din cartea Înţelepciunii 6,12-16
Înţelepciunea este strălucitoare şi incoruptibilă; uşor de contemplat de către cei care o iubesc şi este găsită de către cei care o caută. 13 Ea îi precede pe cei care doresc să o cunoască. 14 Cel care se trezeşte pentru ea nu oboseşte, fiindcă o va găsi aşezată la poarta lui. 15 A reflecta la ea este desăvârşirea priceperii, iar cel care veghează prin ea va fi îndată fără griji. 16 Căci ea umblă căutându-i pe cei vrednici de ea, li se face văzută cu bunăvoinţă pe căi şi în orice gând le iese în întâmpinare.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 62(63),2.3-4.5-6.7-8 (R.: 2b)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeul meu!

2 Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă. R.

3 Astfel m-am uitat după tine în sanctuarul tău,
ca să contemplu puterea şi gloria ta.
4 Îndurarea ta este mai bună decât viaţa,
de aceea, buzele mele te laudă. R.

5 Aşa te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
6 Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime,
aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă. R.

7 Îmi amintesc de tine în aşternutul meu
şi meditez la tine în ceasurile de veghe, noaptea.
8 Pentru că ai fost ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. R.

LECTURA A II-A
Prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 4,13-18
Fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la cei morţi, ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi, care nu au speranţă. 14 Căci dacă noi credem că Isus a murit şi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el. 15 De fapt, vă spunem aceasta după cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom trece înaintea celor morţi, 16 pentru că însuşi Domnul, la porunca divină, la strigătul arhanghelului şi în sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, va coborî din ceruri şi cei morţi în Cristos vor învia mai întâi, 17 apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas atunci, şi vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-l întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi, astfel, vom fi cu Domnul pentru totdeauna. 18 Aşadar, îmbărbătaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 24,42a.44
(Aleluia) Vegheaţi şi fiţi gata, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul la care nu vă gândiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,1-13
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte. 3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!» 7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci candelele noastre se sting!» 9 Dar cele înţelepte au răspuns zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!” 10 Dar, plecând ele să cumpere, a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă şi uşa s-a închis. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!» 12Dar el, răspunzând, le-a zis: «Adevăr vă spun, nu vă cunosc». 13 Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Femeia care s-a bucurat de haina de nuntă și de ospățul regelui

Posted by Paxlaur pe 15/10/2017

Tereza lui IsusLa ce ne folosește nouă astăzi exemplul sfinților? Ne mai ating pe noi scrierile lor? Viața lor mai devine pentru noi un imbold spre propria sfințenie? Ne mai petrecem timpul liber, pe care uneori îl avem duminica, citind viețile sfinților sau scrierile sfinților? Ce ecou au în inima noastră aceste cuvinte ale sfintei Tereza de Avila, numită pe drept și Tereza cea Mare: „Cel care îl are ca prieten pe Cristos Isus și urmează un conducător așa de mărinimos ca el poate, desigur, să suporte orice; Isus ajută și dă putere, nu înșală pe nimeni niciodată și iubește în mod sincer. De fapt, am recunoscut mereu și încă văd clar că nu putem să-i fim plăcuți lui Dumnezeu și să primim de la el haruri mari, decât prin preasfânta omenitate a lui Cristos, în care el a spus că își găsește toată bucuria. Eu am experimentat aceasta de multe ori și mi-a spus-o însuși Domnul. Am văzut clar că trebuie să trecem prin această poartă dacă dorim ca Maiestatea supremă să ne arate marile sale secrete. Nu trebuie căutată altă cale, chiar dacă s-a ajuns la culmea contemplației, deoarece pe această cale suntem siguri. De la el, Domnul nostru, ne vin toate bunurile. El ne va instrui. Meditând viața sa, nu se va găsi model mai desăvârșit”.

Duminica aceasta trebuie să fie pentru noi un impuls spre sfințenie. Avem modelul acestei femei care a ascultat cuvântul lui Dumnezeu, l-a păzit și l-a împlinit: s-a îmbrăcat cu „haina de nuntă”, veșmântul curăției și al sărăciei, și a ascultat de chemarea regelui la ospăț (Mt 22,4.12).

Împreună cu modelul oferit de ea, avem imboldul și chemarea pe care însuși Domnul și profetul Isaia ni le adresează: să ne bucurăm și să ne veselim de mântuirea pe care Dumnezeu ne-o aduce. El va șterge orice lacrimă din ochii noștri. Să ne apropiem cu smerenie de Domnul. Cu sufletul purificat să luăm parte la ospățul Regelui, la sfânta Liturghie duminicală. Să ne apropiem de casa Domnului, căci în Domnul ne-am pus speranța (cf. Is 25,6-9).

Să spunem în această zi împreună cu Apostolul: „Toate le pot în cel care mă întăreşte” (Fil 4,13). Prin Cristos și cu Cristos putem totul, chiar și să fim sfinți. În agitația acestei lumi deseori ni se pare imposibil de atins viața de sfințenie. Mereu ne scuzăm și ne lăsăm descurajați în drumul spre sfințenie spunând că alții au reușit pentru că au trăit în alte timpuri, în vremurile când era mult mai ușor să fii un om virtuos, să fii un om de caracter, un creștin care nu se lăsa ademenit de nimic. Însă, dacă suntem sinceri cu noi înșine și studiem istoria, vedem că niciodată nu a fost ușor să fii sfânt. Fiecare timp își are greutățile sale, după cum fiecare timp își are sfinții săi. Astăzi este timpul nostru pentru a trece dincolo de greutăți și ispite și să fim sfinți. Tu vrei să fii sfânt?


Sfințenia este alegerea zilnică
de a colabora cu harul divin
și de a refuza răul, păcatul, compromisul.


15 octombrie 2017 

† DUMINICA a 28-a de peste an
Sf. Tereza din Avila, fc. înv.
Is 25,6-10a; Ps 22; Fil 4,12-14.19-20; Mt 22,1-14 (Mt 22,1-10)

LECTURA I
Domnul Dumnezeu va face un ospăţ şi va şterge lacrimile de pe faţa tuturor.
Citire din cartea profetului Isaia 25,6-10a
Domnul Sabaot va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate. 7Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile. 8 Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul

a vorbit. 9 În ziua aceea se va spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!” 10a Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)
R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A
Toate le pot în cel care mă întăreşte.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 4,12-14.19-20
Fraţilor, ştiu şi să duc lipsă, şi să am din prisos. În toate şi în orice împrejurare m-am deprins şi să fiu sătul, şi să-mi fie foame, şi să am din prisos, şi să duc lipsă. 13 Toate le pot în cel care mă întăreşte. 14 Totuşi aţi făcut bine că aţi luat parte la necazul meu. 19 Iar Dumnezeul meu va avea grijă să suplinească orice nevoie a voastră după bogăţia gloriei sale în Cristos Isus. 20 Lui Dumnezeu şi Tatălui nostru să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ef 1,17-18
(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să lumineze ochii inimii noastre, ca să cunoaştem care este speranţa chemării noastre! (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergeţi şi, oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,1-14
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit arhiereilor şi fariseilor în parabole, zicând: „Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. 3 Şi i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu au voit să vină. 4 A trimis din nou alţi servitori, zicându-le: «Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!» 5 Dar ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; 6 iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis. 7 Atunci regele a fost cuprins de mânie şi, trimiţând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. 8 Apoi a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici. 9 Mergeţi, aşadar, la intersecţiile drumurilor şi, oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă”. 10Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i-au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut. 11 Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă 12 şi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haina de nuntă?» El a amuţit. 13 Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei, Tereza din Avila | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: