Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘Dumnezeu’

Duhul Sfânt este puterea, lumina și speranța omului modern

Posted by Paxlaur pe 04/06/2017

Veni creator spiritusÎntr-una din predicile sale, părtinele Raniero Cantalamessa, spunea că noutatea cea mai mare de după Conciliu, în teologie şi în viaţa Bisericii, are un nume precis: Duhul Sfânt. De fapt, acțiunea Duhului Sfânt nu a fost niciodată ignorată în Biserică sau în documentele conciliare, însă prea puțin, până acum, s-a pus în lumină rolul central pe care Duhul Sfânt îl are în istoria omenirii și a Bisericii. Predicatorul Casei Pontificale a mărturisit: „Într-o conversaţie, în timpul în care eram împreună în Comisia Teologică Internaţională, îmi amintesc că părintele Yves Congar a folosit o imagine puternică în această privinţă; a vorbit despre un Duh Sfânt, răspândit pe aici şi pe acolo în texte, cum se face cu zahărul pe dulciuri care, însă, nu face parte din compoziţia aluatului” (cf. Raniero Cantalamessa, predica din 2 decembrie 2016).

Pentru noi cine este astăzi Duhul Sfânt? Cum cinstim prezența sa? Conștientizăm lucrarea sa în viața noastră?

Este și vina noastră că Duhul Sfânt este atât de puţin cunoscut, că este uitat, că este neglijat. Suntem vinovați dacă cei mici, copiii, nu ştiu cine este Duhul Sfânt!

La o oră de religie, într-o clasă cu 30 de elevi, răsună întrebarea: Cine este pentru voi Duhul Sfânt? Ce ştiţi despre el? „E un porumbel”, a spus unul repezindu-se! „Da, e porumbelul alb pe care mama mi l-a arătat într-un poster” (nici măcar nu ştia că posterele cu imagini sfinte se numesc icoane!). După diverse completări, în care o singură dată a fost menţionat Dumnezeu, un copil, care avea să devină seminarist şi apoi un preot sfânt, a spus: „Duhul Sfânt este cel care-i dă putere preotului să-l aducă pe Isus pe altar şi în inima noastră prin Sfânta Împărtăşanie şi cel care ne luminează pe noi ca să-l recunoaştem prezent sub chipul pâinii şi al vinului. Este puterea omului!”.

Noi ce știm despre Duhul Sfânt? Ce au învăţat cei din jurul nostru de la noi despre Duhul Sfânt? Că este un porumbel? Să ne gândim: când şi cui am vorbit ultima dată despre Duhul Sfânt? Când i-am cerut ultima dată ajutor şi înţelepciune?

Astăzi apostolul Paul ne amintește nouă, celor care ne numim creștini, celor care invocăm numele Domnului și așteptăm iertarea și pacea sa: „Nimeni nu poate să spună „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt” (1Cor 12,3). Nimeni! Avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt, de prezența sa care „reînnoieşte faţa pământului” și inima noastră!

Dacă vrem să simţim mai mult prezenţa şi ajutorul Duhului Sfânt, pe lângă faptul că trebuie să creştem în cunoaşterea lui şi să-i ajutăm şi pe alţii să-l cunoască, trebuie să fim asemenea ucenicilor Domnului: să ştim să stăm împreună (cf. Fap 2,1). În comuniune, adunați pentru rugăciune, vom simți prezența și roadele sale: iubirea, bucuria, pacea, încrederea, blândeţea.


Duhul Sfânt îi este necesar Bisericii și fiecărui om.
El trebuie predicat, crezut şi adorat!


4 iunie 2017 

† COBORÂREA SF. DUH (RUSALIILE)
Sf. Francisc Caracciolo, pr.
Fap 2,1-11; Ps 103; 1Cor 12,3b-7.12-13; In 20,19-23

LECTURA I
Au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească.
Citire din Faptele Apostolilor 2,1-11
Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. 3 Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească. 5 Şi erau atunci la Ierusalim iudei, bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer. 6Când s-a auzit vuietul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7 Erau uimiţi şi se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc? 8 Şi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut? 9 Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, din Pont şi Asia, 10 din Frigia şi Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei, care sunt aproape de Cirene, romani în trecere, 11 atât iudei cât şi prozeliţi, cretani şi arabi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 103(104),1ab şi 24ac.29bc-30.31 şi 34 (R.: cf. 30)
R.: Trimite, Doamne, Duhul tău şi reînnoieşte faţa pământului!
sau:
Aleluia.

1ab Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, tu eşti nemărginit de mare.
24ac Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne!
Pământul este plin de creaturile tale. R.

29bc Dacă le iei suflarea,
ele îşi dau duhul şi se întorc în ţărână.
30 Tu îţi trimiţi Duhul tău şi ele vor fi create
şi vei reînnoi faţa pământului. R.

31 Gloria Domnului să rămână în veci!
Să se bucure Domnul de lucrările sale!
34 Să ajungă cântecul meu până la el,
iar eu mă voi bucura în Domnul! R.

LECTURA A II-A
Toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,3b-7.12-13
Fraţilor, nimeni nu poate să spună „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. 4 Există diferite daruri, dar este acelaşi Duh. 5 Sunt diferite slujiri, dar este acelaşi Domn. 6 Sunt diferite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi. 7 Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele comun. 12 Aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos. 13 Căci noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi într-un singur Duh.

Cuvântul Domnului

SECVENŢA
Vino, Duhule Preasfânt,
Şi trimite pe pământ
A ta luminoasă rază!

Al săracilor Părinte,
Dătător de cele sfinte,
Vino şi ne luminează!

Bunule mângâietor,
Oaspete preaiubitor,
Dulcea noastră răcorire!

Tu în trudă alinare,
În căldură eşti răcoare,
Mângâiere în mâhnire.

Peste cei ce ţi se-nchină,
Tu revarsă-a ta lumină,
Harul tău îmbelşugat!

Pentru-a omenirii vină,
Firea-ntreagă-acum suspină,
Grav rănită de păcat.

Spală ce e întinat,
Udă tot ce e uscat,
Vindecă ce e rănit!

Moaie tot ce-i împietrit,
Încălzeşte ce-i răcit
Şi îndreaptă ce-i greşit!

Celor care te cinstesc
Şi pe tine te slujesc,
Dă-le harul înşeptit!

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Vino, Duhule Sfânt, pătrunde inimile credincioşilor tăi şi aprinde în ele focul iubirii tale! (Aleluia)

EVANGHELIA
Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi. Primiţi-l pe Duhul Sfânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-23
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”.

Cuvântul Domnului

Posted in Coborârea Duhului Sfânt, Duhul Sfant, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | 1 Comment »

Atunci când credința este autentică, nimic nu poate egala fericirea de a fi creștin…

Posted by Paxlaur pe 23/05/2017

fericirea„Domnilor, ce trebuie să fac pentru a mă mântui?”, iar ei i-au zis: „Crede în Domnul Isus şi te vei mântui tu şi casa ta” (Fap 16,30-31). Nu ştiu dacă avem mereu prezentă această întrebare, însă ea ar trebui să fie „neliniștea” noastră de fiecare zi. Preocuparea pentru mântuire trebuie să devină felul nostru de a fi. Această întrebare este una personală şi cere mereu un răspuns personalizat: „Eu ce trebuie să fac pentru a mă mântui”? Crede!

De multe ori, când au loc conferinţe şi este lăsat un timp pentru diferite întrebări, mulţi nu vorbesc pentru că le este frică să nu pună vreo întrebare greşită sau incomodă; se tem că nu vor fi în stare să formuleze cât mai academic întrebarea; se tem că nu vor primi răspuns. Dar cel mai mult, se tem că răspunsul pe care îl vor primi va aduce în viaţa lor anumite obligaţii. Multe răspunsuri solicită, obligă, aşa că mai bine nu întrebăm.

Însă această întrebare – „Ce trebuie să fac pentru a mă mântui?” – trebuie să fie pusă indiferent de cerinţele pe care le presupune răspunsul. Iar răspunsul, după cum am văzut, este simplu, dar în acelaşi timp profund: crede! Crede în Domnul Isus! Crede în Isus Cristos şi te vei mântui! Crede în Dumnezeu şi te vei mântui tu şi-i vei atrage spre mântuire şi pe cei din casa ta, pe cei dragi ai tăi. Crede!

Şi de aici gândul se îndeaptă spre cuvântul Scripturii: „Cred, Doamne. Vino în ajutorul necredinţei mele” (cf. Mc 9,24). Oricât de mult am crede, tot avem nevoie de ajutor, tot avem nevoie de mai multă credinţă. Trebuie să ne asociem mereu rugăciunii acestui tată, dar şi rugăciunii apostolilor: „Doamne, măreşte-ne credinţa!” (cf. Lc 17,5). În inima noastră, cuvântul lui Isus trezeşte o mare nelinişte: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare! şi v-ar asculta” (Lc 17,6).

Eu nu am curajul să merg spre un copac şi să-i dau această poruncă. Mi-e teamă că nu m-ar asculta. Mi-e teamă că nu am credinţă nici măcar cât un grăunte de muştar. De fapt, nu mi-e teamă, știu sigur că nu am credință! De aceea mă rog fără încetare pentru mai multă credinţă. Ştiu că atunci când par puternic, atunci sunt, de fapt, foarte slab, cel mai slab. În încercări, nu pentru prima dată, mă dovedesc om mic şi cu puţină credinţă, vrednic de dojana lui Cristos. Când simt că mă scufund întind mâna cu disperare spre el şi-i strig: „Doamne, salvează-mă”. Iar el mă prinde de mână, mă ridică, mă fixează cu privirea şi-mi spune: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”. Mă prinde cu brațul său puternic și, sprijinit de el, mă simt în siguranţă. Am impresia că aş putea muta şi munţii din loc. Acum privesc la Cristos și spun: „Cu adevărat tu eşti Fiul lui Dumnezeu” (cf. Mt 14,28-33).


Atunci când credința este autentică,
nimic nu poate egala fericirea de a fi creștin,
copil al lui Dumnezeu.


23 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 6-a a Paştelui
Sf. Dezideriu, ep. m.
Fap 16,22-34; Ps 137; In 16,5-11

LECTURA I
Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!
Citire din Faptele Apostolilor 16,22-34
În zilele acelea, mulţimea din Filipi s-a ridicat împotriva lui Paul şi Sila, iar judecătorii, după ce le-au smuls hainele, au poruncit să fie bătuţi cu vergi. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare şi i-au poruncit gardianului să-i păzească în siguranţă. 24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a aruncat în partea cea mai dinăuntru a închisorii şi le-a pus picioarele în butuci. 25 Către miezul nopţii, Paul şi Sila se rugau şi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. 26 Dintr-odată, a venit un mare cutremur, astfel încât s-au zguduit temeliile închisorii: toate uşile s-au deschis imediat şi lanţurile tuturor s-au desfăcut. 27 Trezindu-se gardianul din somn şi văzând că uşile închisorii sunt deschise, gardianul şi-a scos sabia şi voia să se sinucidă, crezând că deţinuţii au fugit. 28 Dar Paul a strigat cu glas puternic: „Să nu-ţi faci niciun rău, pentru că toţi suntem aici!” 29 Atunci, el a cerut o lumină, a alergat înăuntru şi, tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul şi a lui Sila. 30 Apoi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31 Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!” 32 Şi i-au vestit cuvântul Domnului lui şi tuturor celor care erau în casa lui. 33 Luându-i chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi îndată a fost botezat el şi toţi ai lui. 34 I-a dus apoi în casă, a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 137(138),1-2a.2bc-3.7c-8 (R.: 7c)
R.: Dreapta ta, Doamne, mă mântuieşte.
sau:
Aleluia.

1 Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îţi cânt înaintea îngerilor.
2a Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

2bc Laud numele tău
pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima
prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,
mi-ai întărit sufletul şi m-ai îmbărbătat. R.

7c Dreapta ta mă mântuieşte.
8 Domnul va duce la bun sfârşit
ceea ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică!
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 16,7.13
(Aleluia) „Îl voi trimite la voi pe Duhul adevărului, spune Domnul. El vă va călăuzi în tot adevărul”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,5-11
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Acum mă duc la cel care m-a trimis şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: «Unde mergi?» 6 Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. 7 Totuşi eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi. 8 Şi când va veni el, va denunţa lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate şi cu privire la judecată. 9 Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine. 10 Cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl şi nu mă veţi mai vedea. 11 Cu privire la judecată, deoarece conducătorul acestei lumi a fost judecat”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Joaca de-a dumnezeu și hoții de vieți, distrugătorii de speranțe

Posted by Paxlaur pe 03/05/2017

agitatie_ingramadeala_identitate_chip„Viața fără Dumnezeu” nu mai este o noutate pentru nimeni. Fiecare colț de stradă are de povestit cel puțin o istorie despre Dumnezeu „alungat”, „părăsit”. Da, Domnul a fost alungat din inimi, din familii, din case, ba chiar și din unele biserici: nu mai e loc pentru el, nu mai avem timp pentru el, nu mai avem iubire pentru el. L-am alungat pe Dumnezeu și nu mai vrem să fie în mijlocul nostru, să fie centrul vieții noastre, tocmai pentru că vrem să fim noi Dumnezeu! Ispita cea mai mare nu este să trăim fără Dumnezeu, ci să fim noi înșine ca Dumnezeu, mai mult: să fim noi dumnezei. Am depășit criza vieții fără Dumnezeu – spunem noi! – de acum e timpul să avem o „viață de dumnezeu”, de zei. Omul, acea ființă fragedă, o trestie gânditoare purtată de vânt, vrea să fie dumnezeu, vrea să fie el cel care decide binele și răul, viața și moartea. „Joaca de-a dumnezeu” este pentru unii un stil de viață prin care îi condamnă pe cei „mici”, pe cei „slabi” la moarte, la sărăcie, la război, la imoralitate. Astfel, unii oamenii, crezându-se dumnezei, au devenit hoți de vieți, distrugători de speranțe, semănători de moarte.

Însă Duhul Sfânt, cu darurile sale, continuă să reînnoiască și astăzi fața pământului. Și prin această reînnoire primim mângâiere și statornicie în credință. Întâlnim și astăzi oameni smeriți care stau în rugăciune, spunând: „Doamne, eu caut fața ta. Nu-ți ascunde fața de la mine, nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău; tu ești ajutorul meu, nu mă respinge și nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele” (Ps 27,8-9). Nu lipsesc nici astăzi oameni care strigă împreună cu apostolul Filip: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!” (In 14,8). Noi unde ne încadrăm: suntem printre cei care îl caută pe Tatăl, care vor să vadă fața lui Dumnezeu? Sau ne regăsim mai bine în cei care vor să ducă o „viață de dumnezeu”?

Fericiți suntem dacă ne putem defini „doritori de Dumnezeu”, nu de dumnezeire. Fericiți suntem dacă vrem să fim cu Dumnezeu, nu dumnezei. Fericiți suntem dacă privim zilnic spre Dumnezeu și nu așteptăm să fim priviți ca dumnezei. Fericiți suntem dacă ascultăm cuvintele lui Isus și înțelegem că doar el este „calea, adevărul și viața”, doar el ni-l face cunoscut pe Tatăl, doar el ni-l oferă pe Dumnezeu.

Cristos este Dumnezeu, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Nu există alt Dumnezeu. El singur este. Nici un om nu-l va putea înlocui pe Dumnezeu. Nimeni! Cine-l alungă pe Dumnezeu din viața, din inima, din casa sa, rămâne cu un gol pe care nu-l pot acoperi nici oamenii, nici banii, nici gloria! Nimic! Pentru că numai Dumnezeu este și rămâne în veci Dumnezeu iubit (cf. Deut 5,6-10; Lc 10,27).


Caută-l pe Domnul!
El singur este „calea, adevărul și viața”.
El singur este Dumnezeu.
Caută-l, căci el se lasă găsit de cei care-l caută din toată inima,
de cei care-l caută cu o inimă sinceră (cf. Ier 29,13).


3 mai 2017 

Miercuri din săptămâna a 3-a a Paştelui
SS. FILIP ŞI IACOB, ap.
1Cor 15,1-8; Ps 18; In 14,6-14

LECTURA I
I s-a arătat lui Iacob şi apoi tuturor apostolilor.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,1-8
Fraţilor, vă fac cunoscută evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care voi aţi primit-o şi în care aţi rămas, 2 prin care sunteţi mântuiţi dacă o ţineţi aşa cum v-am vestit-o eu, altfel, în zadar aţi crezut. 3 Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit şi eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, după Scripturi. 5 Şi i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece, 6 după aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi dintr-o dată, dintre care cei mai mulţi au rămas până acum, iar unii dintre ei au murit. 7 După aceea, i s-a arătat lui Iacob şi apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.
sau:
Aleluia.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6b.9c
(Aleluia) „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul. Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl”. (Aleluia)

EVANGHELIA
De atâta timp sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filip?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,6-14
În acel timp, Isus i-a spus lui Toma: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. 7 Dacă m-aţi cunoscut pe mine, îl veţi cunoaşte şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”. 8 Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!” 9 Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl!»? 10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. 11 Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în mine. Dacă nu pentru altceva, credeţi datorită lucrărilor acestora! 12 Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu; şi va face şi mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl. 13 Şi orice veţi cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul. 14 Dacă veţi cere ceva în numele meu, eu voi face”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: