Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘Dumnezeu’

Cum dorește cerbul izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu

Posted by Paxlaur pe 12/08/2017

Dumnezeu este iubire„Te iubesc, Doamne, tu eşti tăria mea” (cf. Ps 17,2). Tu ești singurul meu Dumnezeu, singura mea speranță și iubire. „Te iubesc din toată inima mea”, chiar dacă este mică și plină de neliniște. Pe tine, Doamne, iubirea mea, te rog să faci această inimă asemenea cu inima ta: statornică și iubitoare, blândă și smerită, generoasă și iertătoare. Fă ca și din inima mea să se reverse asupra celor din jur „râuri de apă vie”, bleșug de haruri, așa cum din inima ta se reversă binecuvântări asupra omenirii (cf. In 7,38). Lasă-mă, Doamne, în această zi să-mi așez capul la pieptul tău, să-ți ascult bătăile inimii și să prind ritmul iubirii tale, ritmul slujirii tale și-ntr-o deplină tăcere, ca-ntr-un pustiu, să ne vorbim de la inimă la inimă (cf. In 13,25; Os 2,16).

Da, Doamne, te iubesc. Vorbește-mi! Tu ești tăria mea, forța mea de a spera nemurirea. Te iubesc din tot sufletul meu care zi de zi vrea să atingă cerul, însetat de tine, de nemurire, de viața veșnică pe care i-ai promis-o și pe care o gustă deja hrănindu-se din sfânta Euharistie, din trupul tău jertfit pentru viața lumii (cf. In 6,51). Da, Doamne, „inima mea se bucură și sufletul meu tresaltă deja de bucurie; ba chiar și trupul meu se va odihni în siguranță, deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților, nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău să vadă putrezirea” (cf. Ps 16,9-10).

Da, Doamne, te iubesc cu toată puterea mea lipsită de forța de a face minuni, de a face binele. Te iubesc, deși din cauza slăbiciunilor mele mă regăsesc în „generația necredinciosă și perversă”, mă regăsesc între cei vrednici de a fi mustrați de tine, mă regăsesc între cei neputincioși în a sluji și ajuta aproapele. Te iubesc, Doamne, cu toată puterea mea care nu e capabilă să mute munții, să vindece bolnavii, să-i elibereze pe cei stăpâniți de Diavol. Singura mea putere este să-mi ridic ochii spre tine, să întind mâinile spre tine, iubirea mea, și să strig: „Ai milă de mine, păcătosul. Eliberează-mă! Poartă-mă pe urma pașilor tăi. Dă-mi puterea să iubesc, să cred și să sper”!

Doamne, tăria mea, ajută-mă să meditez zi de zi cuvintele tale și să le păstrez în inima mea, asemnea Mariei (cf. Lc 2,19). Acolo, în adâncul inimii mele, legea ta să aducă roade pe care apoi să le pot împărtăși fraților mei. Nu vreau să țin ascunsă lucrarea mâinilor tale, iubirea ta față de mine, ci vreau să vorbesc desprea ea când stau în casă, dar și când merg pe drum, seara și dimineața, mereu, oricui. Să-mi strălucească ochii și faptele să-mi fie îmbibate de iubirea ta. Da, Doamne, să se vadă în această zi că te iubesc din toată inima mea, din tot sufletul meu şi din toată puterea mea!


„Cum dorește cerbul izvoarele de apă,
așa te dorește sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu;
când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?” (
Ps 42,2-3).


12 august 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 18-a de peste an
Sf. Ioana Francisca de Chantal, călug. *
Dt 6,4-13; Ps 17; Mt 17,14-20

LECTURA I
Să-l iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău din toată inima ta!
Citire din cartea Deuteronomului 6,4-13
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 5 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta! 6 Să fie aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi în inima ta! 7 Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când stai în casa ta, când mergi pe drum, când te culci şi când te scoli! 8 Să le legi ca un semn la mâini şi să-ţi fie ca un pandantiv între ochi! 9 Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale! 10 Când Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob, că ţi-o va da, cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit, 11 case pline de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, fântâni cu apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu le-ai plantat, când vei mânca şi te vei sătura, 12 ai grijă să nu-l uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei! 13 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, lui să-i slujeşti şi pe numele lui să juri!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),2-3a.3bc-4.47 şi 51ab (R.: cf. 2.3)
R.: Te iubesc, Doamne, tu eşti tăria mea!

2 Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3a Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.

3bc Dumnezeul meu, stânca mea
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.

47 Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea
şi preaînălţat este Dumnezeul mântuirii mele!
51ab El dă mari izbânzi regelui său,
arată milostivire faţă de unsul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă aţi avea credinţă, nimic nu v-ar fi imposibil.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,14-20
În acel timp, s-a apropiat de Isus un om care a îngenuncheat înaintea lui 15 şi i-a spus: „Doamne, îndură-te de fiul meu, pentru că este lunatic şi suferă cumplit! De multe ori cade în foc şi deseori în apă. 16 L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”. 17 Isus, răspunzând, a zis: „O, generaţie necredincioasă şi perversă! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l aici!” 18 Isus i-a poruncit, iar diavolul a ieşit din el. Şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. 19 Atunci au venit discipolii lui Isus şi i-au spus deoparte: „De ce noi nu am putut să-l alungăm?” 20 El însă le-a spus: „Din cauza puţinei voastre credinţe. Căci adevăr vă spun, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo!» şi el s-ar muta. Şi nimic nu v-ar fi imposibil”.

Cuvântul Domnului

 

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Deși nu cred în Dumnezeu, se cred dumnezei

Posted by Paxlaur pe 05/08/2017

Familiaris Consortio_Ioan Paul al II lea_ familiaNici astăzi nu-ți este îngăduit să spui celui de lângă tine: „Nu-ți este permis să…”. Aceasta mai ales dacă cel de lângă tine se consideră singurul care poate decide binele și răul, viața și moartea. Mulți, prea mulți, deși nu cred în Dumnezeu se cred dumnezei, cred că lumea începe și se termină cu ei. Din cauza lor, cei care asemnea lui Ioan Botezătorul încearcă să apere adevărul și principiile morale sunt condamnați la „moarte”: uciși, persecutați, izolați, respinși (cf. Mt 14,4-5).

„Familia”, „despre familie”, „pentru și împotriva familiei” sunt cuvinte care însoțesc multe știri și evenimente din aceste zile. Fiecare parte a Pământului pare cuprinsă de interes/interese pentru sau împotriva familiei. Însă, din păcate, se observă că sunt din ce în ce mai puțini cei care susțin cu voce tare că familia trebuie să corespundă creației și nu invers, nu adaptarea creației/creaturilor la ceea ce unii vor să numească „familie”.

Ce fericite și liniștite erau vremurile când omul se bucura de creație, de ceea ce era natural și normal. Acum însă fiecare vrea să adapteze naturalul și creația la propriile mofturi și înclinații, bune sau rele. Totul a devenit o modă care trebuie schimbată cu orice preț. Totul. Nu doar familia, ci și viața și creația și religia, credința, Biserica… Unii au încercat să-l schimbe și pe Dumnezeu. Nu au reușit! Atunci au găsit o soluție pentru a rezolva această „prezență incomodă”. S-au hotărât să strige la unison: „Dumnezeu nu exsită”.

Însă lupta pentru „familie” continuă, iar cei care, în numele Adevărului și a legii naturale, strigă „Nu-ți este permis să…” se confruntă cu tabăra celor care trăiesc după principiul atoatedistrugător: „Totul este permis!”!

Unii au redus familia la o realitate transformabilă după gust. Familia a devenit pentru unii o modă, o modă veche, cum spun mulți, și trebuie „colorată”, schimbată. Ei uităcă familia e tristă și îndoliată doar atunci când îi lipsește albul pur al vieții, atunci când nu este însetată de viață.

Poate că într-adevăr familia a devenit o insituție plictisitoare, sobră, neagră, dar aceasta nu pentru că e o „vechitură” care trebuie cu orice preț înlocuită, ci pentru că nu are în ea mai multă viață. Iar când spunem viață trebuie să ne gândim mai ales la copii, la bucuria de a fi/sta/petrece împreună soț, soție și copii, la tot ceea ce cândva făcea ca familia să fie plină de viață, la orice mică bucurie.

Viitorul omenirii și al familiei nu va fi salvat prin improvizații numite „familii diferite”. Nu de schimbări extravagante are nevoie familia, ci de viață, de încrederea în viață, de frumusețea care vine din viață. Unde nu este viață, deschidere spre viață, nu este speranță, nu este viitor, nu este nimic. Să nu ne amăgim cu improvizații numite „familie”. Nu ne este permis!


„Nimeni să nu-l înşele pe aproapele lui
şi să te temi de Dumnezeul tău” (Lev 25,17).


5 august 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 17-a de peste an
Sfinţirea Bazilicii „Sf. Maria cea Mare” *
Lev 25,1.8-17; Ps 66; Mt 14,1-12

LECTURA I
În anul jubiliar, fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea sa.
Citire din cartea Leviticului 25,1.8-17
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinai: „Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor fi patruzeci şi nouă de ani! 9 Să faci să sune trâmbiţa răsunătoare în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, în Ziua Ispăşirii să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră! 10 Să consacraţi anul al cincizecilea şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei: să fie pentru voi an jubiliar; fiecare din voi să-şi primească înapoi proprietatea şi fiecare să se întoarcă în familia lui! 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi an jubiliar: să nu semănaţi, să nu seceraţi ceea ce creşte de la sine şi să nu culegeţi via netăiată! 12Este jubileu: să fie sfânt pentru voi! Să mâncaţi din roadele câmpului! 13 În acest an jubiliar, fiecare să se întoarcă la proprietatea lui! 14 Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva din mâna aproapelui vostru, nimeni să nu-l înşele pe fratele lui! 15 Să cumperi de la aproapele tău numărând anii după anul jubiliar, iar el să-ţi vândă numărând anii de rod! 16 Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul; şi cu cât vor fi mai puţini ani, cu atât să-l scazi; căci el îţi vinde numărul anilor de rod! 17 Nimeni să nu-l înşele pe aproapele lui şi să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 66(67),2-3.5.7-8 (R.: 4)
R.: Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!

2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;
să-şi îndrepte spre noi faţa senină,
3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta
şi mântuirea ta, la toate popoarele! R.

5 Să se veselească şi să strige de bucurie neamurile,
pentru că judeci popoarele cu dreptate
şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului! R.

7 Pământul şi-a dat roadele sale;
să ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru,
8 să ne binecuvânteze Dumnezeu
şi să se teamă de el toate marginile pământului! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,10
(Aleluia) „Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, spune Domnul, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Irod a poruncit să i se taie capul lui Ioan Botezătorul. Ucenicii lui Ioan au venit şi i-au spus lui Isus.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,1-12
În timpul acela, tetrarhul Irod a auzit despre faima lui Isus şi spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morţi; de aceea puterea minunilor lucrează în el”. 3 Căci Irod, prinzându-l pe Ioan, l-a legat şi l-a aruncat în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său. 4 Căci Ioan îi spusese: „Nu-ţi este permis să o ai”. 5 Deşi voia să-l ucidă, se temea de mulţime, pentru că îl considera ca profet. 6 Dar, fiind ziua de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijloc şi i-a plăcut atât de mult lui Irod 7 încât i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. 8 Dar ea, convinsă de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” 9Regele s-a întristat, dar din cauza jurământului şi a comesenilor, a poruncit să-i fie dat 10 şi a trimis ca să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12 Discipolii lui, venind, au luat trupul lui şi l-au înmormântat. Apoi au venit şi i-au spus lui Isus.

Cuvântul Domnului

Posted in Familia, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

În ultima zi… Dumnezeu a plâns!

Posted by Paxlaur pe 31/07/2017

plans lacrimi tristete durere„Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table” (Ex 32,16). Ca și lumea în care trăim, ca și sfinții pe care-i cinstim, ca tot ceea ce a fost creat de Domnul și era „foarte bun”: toate erau lucrarea lui Dumnezeu (Gen 1,31). Însă omul, „înclinat la rău” își creează idoli (cf. Ex 32,22). Dumnezeu făcuse lumina, însă omul a preferat întunericul. Dumnezeu ne-a vrut sfinți, însă omul fuge de desăvrșire. Dumnezeu, bunul Tată, ne vrea fericiți și liberi, ajutați de legi drepte și înțelepte, însă omul caută bucurii efemere, libertăți false, realități care nu produc decât suferință și lacrimi.

În revista mexicană Iglesias a fost publicată această reflecție despre „opera anti-creativă a omului”:

La sfârşit omul a distrus pământul. Pământul fusese frumos. Apoi, deasupra lui a plutit duhul omului şi a distrus toate lucrurile.

  1. Şi omul a spus: „Să fie întuneric”. Şi i s-a părut omului că întunericul era lucru bun, şi a numit întunericul „siguranţă”; şi s-a împărţit pe sine în rase, religii şi clase. Nu a existat nici seară nici dimineaţă în ziua a şaptea înainte de sfârşitul lumii.
  2. Şi omul a spus: „Să fie un guvern puternic”, pentru a stăpâni peste noi în întunericul nostru… Să fie armate pentru a se ucide ordonat şi eficient în întunericul nostru; să persecutăm şi să distrugem, aici şi până la capătul pământului pe cei care ne spun adevărul, pentru că noi iubim întunericul nostru. Nu a existat nici seară nici dimineaţă în ziua a şasea înainte de sfârşitul lumii.
  3. Şi omul a spus: „Să fie rachete şi bombe” pentru a ucide mai bine şi mai repede. Şi au fost cuptoare şi camere de gazare pentru a eficientiza munca. Şi era ziua a cincea înainte de sfârşitul lumii.
  4. Şi omul a spus: „Să fie drogurile” şi alte căi de fugă, pentru că un uşor şi constant deranj – realitatea – ne supără în comoditatea noastră. Şi era ziua a patra înainte de sfârşitul lumii.
  5. Şi omul a spus: „Să fie certuri între naţiuni”, ca să ştim cine este duşmanul nostru. Şi era ziua a treia înainte de sfârşitul lumii.
  6. Şi, ca ultim lucru, omul a spus: „Să-l facem pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră”, şi să nu existe un alt Dumnezeu care să intre în competiţie cu noi. Să spunem că Dumnezeu gândeşte ca noi, să credem că urăşte aşa cum urâm noi şi că ucide aşa cum ucidem noi. Şi era ziua a doua înainte de sfârşitul lumii.
  7. În ultima zi a fost un mare tunet pe faţa pământului; focul arse frumoasa planetă, şi a fost tăcere. Şi Domnul Dumnezeu a văzut tot ceea ce făcuse omul şi, în tăcerea care învăluia acele resturi fumegânde,… Dumnezeu a plâns (nr. 46, din 1987, traducere de pr. Damian Pătraşcu).

 


Pentru a ne salva din acest întuneric,
Dumnezeu continuă să creeze și astăzi
inimi care nu umblă cu jumătăți de măsură.
Aceștia sunt oameni care, plini de Duh Sfânt,
fac „totul spre mai marea slavă a lui Dumnezeu”.


31 iulie 2017 

Luni din săptămâna a 17-a de peste an
Sf. Ignaţiu de Loyola, pr. **
Ex 32,15-24.30-34; Ps 105; Mt 13,31-35

LECTURA I
Acest popor a săvârşit un mare păcat; şi-a făcut un dumnezeu din aur.
Citire din cartea Exodului 32,15-24.30-34
În zilele acelea, Moise s-a întors şi a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe ambele părţi, pe o parte şi pe alta. 16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table. 17 Iosue a auzit glasul poporului care striga şi i-a zis lui Moise: „Este un strigăt de bătălie în tabără”. 18 Moise a zis: „Nu este sunet de cântec de victorie, nici sunet de cântec de înfrângere, ci eu aud un sunet de cântare”. 19 Când s-a apropiat de tabără, Moise a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de poalele muntelui. 20 A luat viţelul pe care-l făcuseră şi l-a ars în foc; l-a măcinat până când a devenit praf; a presărat praful pe apă şi a dat-o fiilor lui Israel s-o bea. 21 Moise i-a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta că ai adus asupra lui un păcat atât de mare?” 22 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu ştii că poporul acesta este înclinat la rău. 23 Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat!» 24 Eu le-am zis: «Cine are aur să-l scoată!” Iar ei mi l-au dat; l-am aruncat în foc şi a ieşit viţelul acesta”. 30 A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat mare. Acum mă voi urca la Domnul: poate că voi dobândi iertare pentru păcatul vostru”. 31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Vai! Poporul acesta a săvârşit un păcat mare: şi-au făcut un dumnezeu din aur. 32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea ta pe care ai scris-o!” 33 Domnul i-a spus lui Moise: „Pe cel care a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi şterge din cartea mea. 34 Acum, du-te şi condu poporul unde ţi-am spus! Iată, îngerul meu va merge înaintea ta, dar în ziua vizitării mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 105(106),19-20.21-22.23 (R.: 1a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun!
sau:
Aleluia.

19 Şi au făcut un viţel în Horeb,
s-au prosternat înaintea unui chip turnat
20 şi au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham,
semne minunate la Marea Roşie. R.

23 El hotărâse să-i nimicească,
dacă n-ar fi fost Moise, alesul său,
să iasă la trecătoare înaintea lui
pentru a abate mânia lui, ca să nu-i distrugă. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Grăuntele de muştar devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,31-35
În acel timp, Isus a mai prezentat mulţimilor o parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său. 32 Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui”. 33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină, până când dospeşte totul”. 34 Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole, 35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: