Arhivă etichetă pentru ‘necredinta’

Nu vă temeţi, staţi şi veţi vedea mântuirea Domnului…

credinta_scriptura_meditatie_rugaciuneCât de liniștiți ne-am începe săptămâna dacă am crede cu adevărat în Dumnezeu. Cum să fii agitat, speriat, descurajat, când știi că lângă tine ai un Dumnezeu atotputernic, pe acel Dumnezeu căruia poți să-i spui Tată și el îți răspunde: „Tu ești fiul meu, tu ești fiica mea”?! În ziua când vom crede cu adevărat în Dumnezeu vom pluti de fericire, vom tresălta de bucurie chiar și în mijlocul suferințelor, chiar de am fi în cea mai adâncă vale de lacrimi. Da, când vom crede în Dumnezeu, când ne vom pune în el toată speranța, abia atunci vom simți brațul său puternic și toată mângâierea. În ziua când vom crede în Dumnezeu vom auzi cum însuși Moise ne spune în mijlocul necazurilor: „Nu vă temeţi, staţi şi veţi vedea mântuirea Domnului pe care el o va face astăzi pentru voi; căci răul care vă neliniștește astăzi va dispărea și însuși Domnul va șterege orice lacrimă din ochii voștri! Domnul va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi!” (cf. Ex 14,13-14).

Stai liniștit! Privește spre Domnul și linștește-ți inima: nu te teme de ziua de mâine, Dumnezeu este deja acolo și se îngrijește de ea. Tatăl nostru ceresc știe deja ceea ce avem nevoie (cf. Mt 6,25-34). Iubirea sa este mult mai rapidă și eficientă decât toate planurile și gândurile noastre: ceea ce noi am putea planifica pentru mâine, el poate face deja astăzi, acum. Ceea ce noi sperăm să putem construi în viitorul nostru, el face să fie prezent. Aceasta pentru că iubirea lui poate totul, aceasta pentru că iubirea lui nu cunoaște margini, aceasta „pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil” (Lc 1,37). Nimic! Credem noi aceasta?

Să nu cerem semne și minuni, ci să credem în iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă. Dacă nu l-a cruțat pe propriul său fiu pentru noi, cum ar putea să ne refuze vreo altă rugăminte (cf. Rom 8,32; In 3,16)? Dacă prin Cristos însăși moartea a fost învinsă, ce ar putea fi imposibil pentru Dumnezeu? Ce alte semne și minuni mai mari decât acestea am putea primi: „Bobul de grâu”, „Fiul Omului care a stat trei zile şi trei nopţi în inima pământului”, a înviat și a adus rod bogat! Credem noi aceasta sau continuăm să fim o generație „rea şi adulteră”, care zi de zi cere alte semne și minuni (cf. Mt 12,39.40)?

Să ne liniștim inima la acest început de săptămână și vom cunoaște și noi că Domnul este Dumnezeu. Îl vom simți cum se apropie de inima noastră, îl vom vedea cum intră în comunitatea noastră și ne spune: „Nu te teme! Eu sunt alfa și omega, cel care este, care era și care vine, Atotputernicul! Nu te teme! Eu sunt cel dintâi și cel de pe urmă și cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu am cheile morții și ale locuinței morților. Nu te teme!” (cf. Ap 1,8.17-18).

Chiar dacă nu putem să înțelege
planurile lui Dumnezeu cu noi,
putem să-i simțim iubirea.
Să credem și să iubim un Dumnezeu
care s-a jertfit pentru noi pe lemnul crucii!

24 iulie 2017 

Luni din săptămâna a 16-a de peste an
Ss. Sharbel Makhluf, pr. *; Cristina, fc. m.
Ex 14,5-18; Ps Ex 15,1-6; Mt 12,38-42

LECTURA I
Vor cunoaşte egiptenii că eu sunt Domnul, când voi fi glorificat în Faraon, în carele şi călăreţii lui.
Citire din cartea Exodului 14,5-18
În zilele acelea, i s-a făcut cunoscut regelui Egiptului, că poporul lui Israel a fugit. Atunci inimile lui Faraon şi ale slujitorilor lui s-au întors împotriva poporului şi au zis: „Ce am făcut? L-am lăsat pe Israel să plece de la munca lui”. 6 Şi-a înhămat carul şi şi-a luat poporul cu el. 7 A luat şase sute de care alese şi toate carele Egiptului; şi în toate erau căpetenii. 8 Domnul a împietrit inima lui Faraon, regele Egiptului, şi el i-a urmărit pe fiii lui Israel. Şi fiii lui Israel ieşiseră cu mâna ridicată. 9Egiptenii i-au urmărit; toţi caii şi carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui i-au ajuns când îşi aşezau tabăra lângă mare, la Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-?efon. 10 Faraon se apropia. Fiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi, iată, egiptenii veneau după ei. Fiii lui Israel s-au înspăimântat tare şi au strigat către Domnul. 11 Ei i-au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt că ne-ai luat să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12 Oare nu asta îţi spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca sclavi egiptenilor, căci este mai bine pentru noi să slujim ca sclavi egiptenilor decât să murim în pustiu?»” 13 Moise a zis poporului: „Nu vă temeţi, staţi şi veţi vedea mântuirea Domnului pe care el o va face astăzi pentru voi; căci pe egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea niciodată! 14 Domnul va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi!” 15 Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către mine? Spune-le fiilor lui Israel să pornească! 16 Iar tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna asupra mării şi desparte-o; fiii lui Israel vor merge prin mijlocul mării, pe uscat. 17 Iată, eu voi împietri inima egiptenilor ca să meargă după ei! Şi voi fi glorificat în Faraon şi în toată oştirea lui, în carele lui şi în călăreţii lui. 18 Vor cunoaşte egiptenii că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în Faraon, în carele lui şi călăreţii lui”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ex 15,1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.

1 Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.
Cal şi călăreţ, i-a aruncat în mare.
2 Puterea mea şi cântarea mea este Domnul
şi el a fost mântuirea mea:
acesta este Dumnezeul meu: pe el îl voi lăuda;
El este Dumnezeul tatălui meu: îl voi preaînălţa pe el. R.

3 Domnul este un războinic:
numele lui este Domnul.
4 Carele lui Faraon şi oştirea lui, le-a aruncat în mare;
căpeteniile lui alese s-au afundat în Marea Roşie. R.

5 Adâncurile i-au acoperit,
s-au cufundat în adânc ca o piatră.
6 Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat prin putere;
dreapta ta, Doamne, pe duşman l-a doborât. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile voastre, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Regina din Sud se va ridica la judecată cu generaţia aceasta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,38-42
În acel timp, unii dintre cărturari şi farisei i-au spus lui Isus: „Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine”. 39 Dar, răspunzând, Isus le-a zis: „Această generaţie rea şi adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona profetul: 40 aşa cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în burta peştelui, tot aşa Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în inima pământului. 41 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona; şi, iată, aici unul mai mare decât Iona! 42 Regina din Sud se va ridica la judecată cu această generaţie şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, aici unul mai mare decât Solomon”.

Cuvântul Domnului
0

Te rog frumos să pleci

regrete si rugaciuni„Te rog frumos să pleci. Da, știu cine ești, dar, te rog, nu mă chinui. Pleacă! Lasă-mă, te rog, mă voi descurca singur. Dacă vrei și crezi că merită, poți încerca să vii mâine. Cum vrei tu, Doamne. Dar nu promit că am să fiu mai disponibil. Acum, te rog frumos, pleacă!”, îi spunem și noi de atâtea ori lui Cristos împreună cu oamenii din ținutul gadarenilor. Suntem, împreună cu ei, păgâni politicoși. Pare incredibilă această „politețe”: „L-au rugat să plece din ținutul lor!” (Mt 8,34). L-au rugat, nu l-au bruscat, însă rezultatul a fost același: l-au refuzat pe Cristos. Întocmai cum facem și noi atunci când, prin gesturi de „politețe inutilă”, prin gesturi de multe ori „încreștinate”, refuzăm prezența lui Cristos în mijlocul nostru motivând că… e prea devreme pentru el, „a venit înainte de vreme”, încă nu avem timp pe care să-l pierdem cu el sau pentru el.

Atunci când ne comportăm ca niște „păgâni politicoși”, uităm „efortul” pe care Dumnezeu îl face pentru a ajunge la noi, uităm barierele pe care le distruge ca să ne vorbească de la inimă la inimă: traversează apele agitate, certând vântul și marea (cf. Mt 8,23-27); trece prin locul întunecat al cimitirului și al mormintelor, un loc considerat periculos și impur (cf. Mt 8,28); alugă diavoli și-i eliberează pe cei posedați (cf. Mt 8,29-32). El vine spre noi, ne purifică viața, ne eliberează de violență și noi îl rugăm, politicoși, să plece? Avem sau nu avem nevoie de Cristos? Suntem triști că am pierdut o „turmă de porci”?

Astăzi când animalul casei sau al prietenilor – cîinele, pisica, hamsterul, papagalul, țestoasă – este la mare concurență cu copiii, prezența lui Cristos devine aproape o tragedie: „a masacrat” o turmă de porci pentru a salva doi oameni! Însă, înainte ca cineva să sesizeze protecția animalelor pentru acest masacru, să admirăm lucrarea lui Dumnezeu: pentru a ajunge la noi și pentru a ne elibera de duhurile rele, pentru a ne ști în siguranță și pentru a ne duce în „Țara promisă”, este dispus să certe natura (cf. Mt 8,26), să sacrifice turme de porci și „armatele egiptenilor” (cf. Mt 8,31-32; Ex 14,28) și tot ceea ce poate constitui o piedică în calea mântuirii noastre. Ba mai mult, pentru a ne mântui s-a sacrificat pe sine însuși: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).

Să privim la Cristos și să înțelegem că Dumnezeu nu a pus nimic mai presus de om. Nimic! Astăzi Dumnezeu face totul ca să ajungă la noi, în ținutul nostru, în casa noastră. Să nu-i refuzăm prezența, să nu fim păgâni politicoși punând între noi și el pasiunile noastre.

Celălalt om, fratele nostru,
nu trebuie să fie o amenințare pentru noi,
ci locul prezenței lui Dumnezeu.
Să nu-i alungăm pe oameni,
ci să-i transformăm în frați și prieteni
cu care vom moșteni viața veșnică.

5 iulie 2017 

Miercuri din săptămâna a 13-a de peste an
Sf. Anton M. Zaccaria, pr. *
Gen 21,5.8-20; Ps 33; Mt 8,28-34

LECTURA I
Nu se cuvine ca fiul acestei sclave să împartă moştenirea cu fiul meu Isaac.
Citire din cartea Genezei 21,5.8-20
În zilele acelea, Abraham era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut fiul său Isaac. 8 Copilul a crescut şi a fost înţărcat. Abraham a făcut un mare ospăţ în ziua în care Isaac a fost înţărcat. 9Sara l-a văzut râzând pe fiul pe care Agar egipteanca i-l născuse lui Abraham 10 şi i-a zis lui Abraham: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, căci fiul acestei sclave nu va avea moştenire cu fiul meu Isaac!” 11 Acest cuvânt a fost foarte rău în ochii lui Abraham, căci era vorba de fiul său. 12Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Să nu fie rău în ochii tăi pentru copilul şi pentru sclava ta! În tot ceea ce îţi spune Sara, ascultă de glasul ei, pentru că numai cei din Isaac se vor chema descendenţa ta. 13 Dar eu voi face un neam şi din fiul sclavei, căci şi el este urmaşul tău”. 14Dimineaţa, Abraham s-a sculat, a luat pâine şi un burduf cu apă, i le-a dat lui Agar, le-a pus pe umerii ei, de asemenea, şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit în pustiul Beer-Şeba. 15Când s-a terminat apa din burduf, a aşezat copilul sub un tufiş, 16 a mers şi s-a aşezat în faţa lui, depărtându-se ca la o bătaie de arc. Căci îşi spunea: „Să nu văd moartea copilului!” S-a aşezat în faţă, şi-a ridicat glasul şi a început să plângă. 17 Dumnezeu a auzit glasul copilului şi îngerul lui Dumnezeu a strigat-o din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde se află! 18 Scoală-te, ia copilul şi ţine-l cu mâna ta, căci eu voi face să fie din el un popor mare!” 19 Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă. Ea s-a dus, a umplut burduful cu apă şi i-a dat copilului să bea. 20 Dumnezeu era cu copilul, care a crescut mare, a locuit în pustiu şi a devenit un mare arcaş.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),7-8.10-11.12-13 (R.: 7a)
R.: Cel sărac strigă şi Domnul îl ascultă.

7 Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale.
8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie. R.

10 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
11 Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

12 Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă,
vă voi învăţa frica de Domnul!
13 Cine este omul care doreşte viaţa,
care doreşte zile multe ca să vadă binele? R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt al adevărului, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai venit aici înainte de vreme, ca să ne chinuieşti?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,28-34
În acel timp, ajungând pe malul celălalt, în ţinutul gadarenilor, pe Isus l-au întâmpinat doi posedaţi de diavoli ieşiţi din morminte; erau atât de violenţi încât nu putea nimeni să treacă pe drumul acela. 29 Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuieşti?” 30 Nu departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. 31Diavolii îl rugau, zicând: „Dacă ne alungi, trimite-ne în turma de porci!” 32 El le-a zis: „Mergeţi!” Ieşind din posedaţi, ei au intrat în porci şi, iată, toată turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptă şi a pierit în apă! 33 Atunci paznicii au fugit şi, venind în cetate, au făcut cunoscute toate şi cele întâmplate cu posedaţii. 34 Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, văzându-l, l-au rugat să plece din ţinutul lor.

Cuvântul Domnului
1

Un dor continuu, dar plin de speranță

Toma si IsusAscultând sfânta Evanghelie și privind la viața sfântului Toma, ni-l putem imagina rugându-se timp de o săptămână: „Eu caut, Doamne, fața ta. Nu-ți ascunde fața de la mine, nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău; tu ești ajutorul meu, nu mă respinge și nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele” (Ps 27,8-9). În inima sa încă răsunau cuvintele pe care le rostise înainte de pătimirea Domnului: „Să mergem și noi ca să murim cu el!” (In 11,16). Însă nu a mai mers la moarte cu Isus. Acum voia să-l vadă și să aibă posibilitatea de a-și reînnoi angajamentul, credința, vocația. Pentru opt zile sufletul său a fost mistuit de dorința vederii lui Dumnezeu și alerga de la un ucenic la altul spunând: „Domnule, vreau să-l văd pe Isus” (cf. In 12,21), pe acel Isus pe care toți îl caută (cf. Mc 1,37). Era însetat de Dumnezeu, de Domnul înviat și lacrimile îi erau pâine ziua și noaptea (cf. Ps 42,2-4).

Ceea ce pentru Toma a fost o așteptare de opt zile (cf. In 20,26), în inima noastră este un dor continuu. Ore întregi ne plecăm genunchii în rugăciune, ne programăm zile de meditații și exerciții spirituale, ba chiar pornim în călătorii sau pelerinaje în speranța că vom ajunge și noi la experiența sfântului Toma: văzându-l, să cădem în genunchi și să ne mărturisim credința în el, Domnul și Dumnezeul nostru. Însă dacă „religiozitatea” noastră, credința noastră se rezumă la a căuta cu orice preț vederea lui Dumnezeu prin apariții și miracole, atunci am uitat cuvântul lui Isus: „Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (In 20,29).

Fericiți suntem noi dacă-l căutăm pe Dumnezeu în inima noastră: „Nu ieși în afară, intră în tine însuți: în omul interior locuiește adevărul” (sfântul Augustin). Fericiți vom fi dacă înțelegem că noi suntem „o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul” (Ef 2,22), că Domnul locuiește în noi și în inima fraților noștri. Cât de frumos este îmbrăcată în lumină Biserica și cum strălucește inima noastră atunci când îi cântă Domnului: „Nu aştept ca Toma, rănile să-ţi văd, / Dar cu umilinţă, mă închin şi cred; / Numai tu, Isuse, eşti speranţa mea; Toată-a mea iubire ţi-o voi închina” (Toma de Aquino, Adoro te devote).

Să ne amintim astăzi că istoria omenirii este plină de oameni care cred că dacă-l vor vedea pe Dumnezeu sau dacă vor vedea sfinți ori îngeri, se vor salva, se vor converti. Oare nu tocmai pentru astfel de oameni, printre care deseori ne regăsim și noi, Cristos a spus: „Dacă nu ascultă de Moise și Profeți, chiar dacă ar învia cineva din morți, nu se vor convinge” (Lc 16,31)?! Să nu ne amăgim: dacă nu credem în prezența lui Cristos în mijlocul nostru – în Biserică, în sacramente, în cei săraci – nu vom crede și nu ne vom converti nici măcar dacă l-am vedea pe Domnul!

Doamne, „Simţurile mele nu te pot afla,
Numai prin credinţă văd prezenţa ta;
Cred tot ce-ai spus tu, Fiule-ntrupat,
Nu-i cuvânt pe lume mai adevărat”
(Toma de Aquino, Adoro te devote).

3 iulie 2017 

Luni din săptămâna a 13-a de peste an
SF. TOMA, ap.
Ef 2,19-22; Ps 116; In 20,24-29

LECTURA I
Sunteţi zidiţi pe temelia apostolilor.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,19-22
Fraţilor, voi nu mai sunteţi străini şi nici oaspeţi, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu, 20 zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra unghiulară fiind Cristos Isus. 21 În el, toată construcţia, ca un ansamblu armonios, se înalţă ca un templu sfânt în Domnul, 22 în care şi voi sunteţi zidiţi, ca să deveniţi o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 116(117),1.2 (R.: Mc 16,15)
R.: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia!

1 Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
preamăriţi-l, toate popoarele! R.

2 Căci mare este îndurarea lui asupra noastră
şi adevărul Domnului rămâne pe vecie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) „Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,24-29
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”

Cuvântul Domnului
1