Arhivă etichetă pentru ‘necredinta’

Milostivirea și iubirea au doar două limite: dreptatea și adevărul!

Inima noastră aspiră după iubire, iertare, gingășie, milostivire. Vrem să simțim mereu confortul ce ne vine din faptul că toți cei din jur ne înțeleg slăbiciunile și defectele. Chiar și atunci când facem cele mai mari greșeli sperăm într-o îmbrățișare, într-o înșiruire de cuvinte care să însemne: „Lasă, stai liniștit, nu-i nimic grav. Mergem înainte!” sau „Te înțeleg și te iert”. Multe sentimente sunt râvnite de inima noastră, dar dreptatea mai este astăzi o dorință a inimii noastre?! Mai râvnim noi acea dreptate care nu alungă iubirea, milostivirea și nici măcar iertarea, ci le desăvârșește spre binele tuturor? Nu cumva avem „iconițe” doar cu Dumnezeu cel milostiv, uitând de Dumnezeul cel drept?

Pentru cei care au înlocuit „Dumnezeu vede tot” cu „Dumnezeu iartă tot” evanghelia de astăzi s-ar putea să fie incomodă. Pentru cei care cred că a trecut timpul adevărurilor de credință și că „Dumnezeu este drept: el răsplătește binele și pedepsește răul” precum și capitolul 25 din Evanghelia după sfântul Matei sunt texte depășite, formulări care nu au nimic în comun cu popularitatea unui Dumnezeu milostiv, cuvintele lui Isus din această zi pot crea un disconfort spiritual. Când separăm milostivirea și iubirea de dreptate, ceea ce obținem nu este cu siguranță imaginea credinței noastre. Totodată știm că nu se poate vorbi despre milostivire și iubire în afara adevărului. Toate acestea trebuie să se regăsească împreună: milostivire, iubire, adevăr și dreptate.

Isus în această zi ne amintește ceea ce ar trebui să știm încă de la primele lecții de catehism: „Vă zic, dar, oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat” (Lc 12,8-10).

Catehismul Bisericii Catolice ne învață: „Oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va afla iertare în veac, ci e vinovat de un păcat veşnic (cf. Mc 3,29). Îndurarea lui Dumnezeu nu cunoaşte margini, dar cel care refuză în mod deliberat să o primească prin căinţă respinge iertarea păcatelor sale şi mântuirea oferită de Duhul Sfânt . O asemenea împietrire poate duce la nepocăinţa finală şi la pierzarea veşnică” (CBC 1864). Iată care sunt aceste păcate împotriva Duhului Sfânt, păcate care se împotrivesc într-un chip deosebit harului lui Dumnezeu şi, de aceea, îngreunează convertirea:

nesocotirea bunătăţii lui Dumnezeu cu gândul ca el nu ne va pedepsi;

deznădăjduirea în mila lui Dumnezeu;

împotrivirea faţă de adevărul cunoscut;

pizmuirea aproapelui pentru harurile pe care le-a primit;

împietrirea inimii în faţa dojenilor mântuitoare;

încăpăţânarea în nepocăinţă.

Să-l invocăm în această zi pe însuși Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul, ca să putem sta departe de tot ceea ce ne îngreunează convertirea. Să stăruim în rugăciune împreună cu sfânta Fecioară Maria ca și asupra noastră să vină noile rusalii, să simțim și noi prezența Duhului Sfânt: „Trimite, Doamne, Duhul tău și vei reînnoi fața pământului. Aleluia”.

Să ne rugăm:
l. Vino, Duhule preasfânt,
Şi trimite pe pământ
A ta luminoasă rază.

2. Al săracilor Părinte,
Dătător de cele sfinte
Vino şi ne luminează.

3. Bunule mângâietor,
Oaspete preaiubitor,
Dulcea noastră răcorire.

4. Tu în trudă alinare,
În căldură eşti răcoare,
Mângâiere în mâhnire.

5. Peste cei ce ţi se-nchină,
Tu revarsă-a ta lumină,
Harul tău îmbelşugat.

6. Pentru-a omenirii vină,
Firea-ntreagă-acum suspină
Grav rănită de păcat.

7. Spală ce e întinat,
Udă tot ce e uscat,
Vindecă ce e rănit.

8. Moaie tot ce-i împietrit,
Încălzeşte ce-i răcit
Şi îndreaptă ce-i greşit.

9. Celor care te cinstesc
Şi pe tine te slujesc
Dă-le harul înşeptit.

Sâmbăta, 17 octombrie 2015

Sâmbata din saptamâna a 28-a de peste an
Ss. Ignatiu din Antiohia, ep. m. **; Osea, profet
Rom 4,13.16-18; Ps 104; Lc 12,8-12

LECTURA I
Abraham a sperat împotriva oricărei speranţe.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. ¹⁶ De aceea, promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – ¹⁷ după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. ¹⁸ Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),6-7.8-9.42-43 (R.: 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.

⁶ Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
⁷ El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

⁸ El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
⁹ de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

⁴² Pentru că şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul său.
⁴³ L-a făcut pe poporul său să iasă cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,26d.27a
(Aleluia) Duhul adevărului va da mărturie despre mine, spune Domnul; şi voi veţi da mărturie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhul Sfânt vă va învăţa ce trebuie să spuneţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,8-12
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Vă zic, dar, oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ⁹ Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ¹⁰ Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. ¹¹ Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanţilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune, ¹² căci Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi”.

Cuvântul Domnului

17/10/2015 3 2

Dubiul: credință sau necredință? Sfântul Toma (ne)credinciosul

În timp ce unii spun că „îndoiala este începutul înțelepciunii” (Aristotel) sau „începutul științei” (Descartes), iar alții că „dubiul este tatăl invenției” (Galileo Galilei), noi, privind la viața apostolului Toma, putem spune că îndoiala (privită ca moment/clipă de necredință a ucenicului!) este treapta spre o credință desăvârșită, este „locul” ce provoacă întâlnirea cu Dumnezeu.

Dacă un om care a ajuns la o sublimă mărturisire de credință – prin mult cunoscuta aclamație: „Domnul meu și Dumnezeul meu” – este totuși amintit ca „Necredinciosul”, noi, prinși zilnic de dubii și necredință în cuvinte și fapte, oare cum vom fi numiți? Dacă un om care a spus plin de convingere: „Să mergem și noi ca să murim cu el!” (In 11,16) este numit „Necredinciosul”, noi, atât de nehotărâți și șovăielnici, care nu suntem capabili nici să trăim și nici să murim pentru Domnul, oare cum ar trebui să fim numiți?

Astăzi este ziua potrivită pentru a ne provoca în suflet momentul nostru de îndoială, momentul nostru de „tomism”, tocmai pentru ca trecând prin acest moment de încercare să ajungem și noi să mărturisim credința, exclamând din toată inima: „Domnul meu și Dumnezeul meu”. Să nu ne temem să formulăm dubii, ci să ne temem de a nu le rezolva. Nu e nimic rău în a avea dubii, ci răul vine din a trăi cu ele fără dorința de a le rezolva, rău este să te complaci în îndoială. Dubiul și momentele sale de necredință aduc în sufletul creștinului adevărat o stare de neliniște și de nemulțumire din care el luptă să iasă. Însă odată ieșit, sufletul pășește în cea mai sublimă stare de încredere, de mulțumire. Îndoiala ucenicului este una dintre treptele credinței adevărate. Nu poți crește în credință ocolind această treaptă, acest hop, ci trebuie să-l înfrunți și să treci dincolo de el.

Astăzi, analizându-ne credința și în pragul serii conștiința, trebuie să privim momentele noastre de necredință, momentele noastre de „tomism” ca pe o stradă de parcurs pentru a ne întâlni cu Domnul, pentru a-l provoca să vină și să facă parte din viața noastră. Îndoiala celui credincios, îndoiala ucenicului este de fapt o invitație adresată Domnului de a ne ajuta în (ne)credința noastră, strigând împreună cu (ne)credinciosul tată din evanghelie: „Cred. Vino în ajutorul necredinței mele” (Mc 9,24).

Reține

Ești privilegiat să poți crede în Domnul fără să-l fi văzut. Ferice de tine dacă reușești să treci pragul necredinței și al îndoielii și să spui în fața sfântului Sacrament: „Domnul meu și Dumnezeul meu”.

Vineri, 3 iulie 2015

Vineri din saptamâna a 13-a de peste an
SF. TOMA, ap.
Ef 2,19-22; Ps 116; In 20,24-29

LECTURA I
Sunteţi zidiţi pe temelia apostolilor.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,19-22
Fraţilor, voi nu mai sunteţi străini şi nici oaspeţi, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu, ²⁰ zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra unghiulară fiind Cristos Isus. ²¹ În el, toată construcţia, ca un ansamblu armonios, se înalţă ca un templu sfânt în Domnul, ²² în care şi voi sunteţi zidiţi, ca să deveniţi o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 116(117),1.2 (R.: Mc 16,15)
R.: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia!

¹ Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
preamăriţi-l, toate popoarele! R.

² Căci mare este îndurarea lui asupra noastră
şi adevărul Domnului rămâne pe vecie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) „Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,24-29
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. ²⁵ Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. ²⁶ După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” ²⁷ Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!”²⁸ Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ²⁹ Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”

Cuvântul Domnului

03/07/2015 0 1

Am devenit o piedică în calea minunilor!

Forta credintei si a rugaciunii

Suntem obișnuiți să vedem ceea ce ne lipsește, uitând tot mai des să privim spre ceea ce am primit și avem. Ne plângem că nu beneficiem de mai multe minuni, că suntem bolnavi și nu ne vindecăm prin miracole, că suntem săraci și nu câștigăm la loto, că suntem singuri și nu ne găsim prieteni. Dar ce facem concret pentru sănătatea noastră? Cât muncim pentru o condiție economică mai bună și cât pierdem din timpul nostru? Cât din ceea ce avem (spiritual și material) folosim pentru a ne „câștiga” prieteni?

Mereu mi-a ridicat semne de întrebare și mustrare de conștiință acest fragment din Evanghelia după sfântul Matei:

„Venind în locul lui natal, îi învăța în sinagoga lor, așa încât ei se mirau și spuneau: „De unde are el această înțelepciune și aceste puteri? Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui: Iacob, Iosif, Simon și Iuda? Și surorile lui oare nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?” Și se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui și-n casa lui”. Și nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinței lor!” (Mt 13,54-58).

Sfârșitul textului este copleșitor și ne oferă răspunsul multor întrebări: „Nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinței lor”. Din cauza necredinței noastre nu se întâmplă mai multe minuni. Puțina noastră credință este o piedică în calea harului divin care vrea să acționeze, care vrea să facă mai mult pentru a salva omul și omenirea. Cât de trist este că suntem o piedică în calea harului, că am devenit o piedică în calea minunilor. Viața noastră în loc să fie purtătoare de har, de minuni, le împiedică. Am devenit opaci: nu lăsăm harul să coboare din cer pe pământ, să treacă de la o inimă la alta!

Să privim la exemplul sfântului Iosif: om drept și cu frica de Domnul. Să redescoperim dreptatea, înțelepciunea, frica de Domnul (nu spaima!), credința. Să cerem sfântului Iosif să devenim și noi purtători de haruri și minuni în viața celor de lângă noi.

Cât de gingaș este Dumnezeu cu noi: deși credem atât de puțin, el continuă să facă minuni. Ar putea face mult mai multe. Vrea să facă mult mai multe, dar noi îl împiedicăm. Să-i mulțumim astăzi pentru minunile săvârșite în viața noastră (pentru că evanghelistul nu spune că nu a făcut nicio minune din cauza necredinței, ci doar că nu a făcut multe minuni) și să-l rugăm să mărească în noi credința. De fapt, prima minune pe care trebuie să o cerem este tocmai credința.

O, Marie, Maica credinței și a speranței noastre, mijlocește-ne harul de a crede cu toată convingerea și de a mărturisi prin fapte că Isus Cristos este Domnul. Amin!