Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘renuntare’

„Modelul” care, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți…

Posted by Paxlaur pe 11/08/2017

immCâtă frumusețe este în viața celui care se aseamănă cu Isus din Nazaret și cât de binecuvântați sunt cei care îl au ca model tocmai pe „Fiul omului care nu are unde să-și plece capul” (cf. Mt 8,20). Acest „Domn care, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți” (2Cor 8,9) a fost model pentru Sărăcuțul din Assisi, sfântul Francisc. Acesta, la rândul lui, a devenit model pentru sfânta Clara. Aceasta, la rândul ei, a fost și este model pentru mii de femei care aleg să meargă pe urmele lui Cristos. Însă modelul nostru cine este? Mai mult: noi pentru cine și ce fel de model suntem? Cei care privesc spre noi ce văd, ce pot învăța?

Asemenea sfinților și noi am fost aleși ca să fim „sfinți și neprihăniți în iubire” (cf. Ef 1,4). Tatăl este cel care alege, el a fost cel care ne-a ales și trebuie preamărit pentru hotărârile pe care le-a luat de a (se) descoperi celor mici, de a ni se descoperi tocmai nouă, mici și nevrednici. Aceasta este mărturia pe care o dau toți sfinții, începând cu apostolul Paul: „Dumnezeu a ales ce era de mică valoare și disprețuit de lume, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (cf. 1Cor 1,28-29).

Prin Moise, astăzi ni se amintește marele har pe care l-am primit, acela de a ne număra printre cei care îl cunosc pe Dumnezeu: „Doar ţie ţi s-a dat să vezi, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este un altul în afară de el; din cer te-a făcut să auzi glasul lui, ca să te înveţe” (Dt 4,35-36).

Descoperirea pe care Dumnezeu ne-o face, chemarea pe care el ne-o adresează așteaptă un răspuns: să renunțăm la noi înșine, să ne luăm crucea și să mergem pe urmele lui (cf. Mt 16,24). Care este reacția noastră? Cât timp oferim dintr-o zi pentru a înțelege planul lui Dumnezeu cu noi? Cât timp oferim pentru a aprofunda invitația lui Moise: „Să ştii astăzi şi meditează în inima ta că Domnul este Dumnezeu sus, în cer, şi jos, pe pământ, şi nu este altul” (Dt 4,39)? Nu există alt Dumnezeu! Și acest unic Dumnezeu ne-a ales tocmai pe noi, iar nouă ne revine obligația de a corespunde alegerilor pe care el le-a făcut. Suntem liberi! Ce alegem? Ce vrem să facem cu viața noastră? Spre ce modele privim?

Sfânta Clara a căutat să înțeleagă care sunt planurile pe care Dumnezeu le are cu ea și să găsească modul în care ar putea să corespundă cel mai bine alegerilor pe care Domnul i le recomanda. A ales calea sărăciei, a ascultării și a castității. A ales!

Fericit este omul care alege ceea ce Dumnezeu îi inspiră că i se potrivește cel mai bine în drumul spre mântuire. Să alegem și noi fericirea, împlinind ceea ce Domnul a rânduit pentru noi, fiind fideli vocației pe care Domnul ne-a încredințat-o.


„Pe Cristos de bunăvoie îl mărturisesc,
de Cristos adânc însetez,
cu Cristos doresc să fiu în viață și la moarte”.Sfanta Clara_ filmul Francisc si Clara


11 august 2017 

Vineri din săptămâna a 18-a de peste an
Ss. Clara, fc. **; Suzana, m.
Dt 4,32-40; Ps 76; Mt 16,24-28

LECTURA I
Pentru că i-a iubit pe părinţii tăi şi a ales descendenţa lor.
Citire din cartea Deuteronomului 4,32-40
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Întreabă timpurile de la început care au fost înaintea ta, din ziua în care l-a creat Dumnezeu pe om pe pământ, de la o margine până la alta a cerului: a fost ceva ca lucrul acesta mare sau s-a mai auzit ceva asemănător: 33 a fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu? 34 Sau a mai încercat vreun dumnezeu să vină să-şi ia un popor din mijlocul unui alt popor, cu încercări, cu semne, cu minuni, cu lupte, cu mână puternică şi braţ întins, cu fapte mari înfricoşătoare, cum a făcut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt, înaintea ochilor voştri? 35 Doar ţie ţi s-a dat să vezi, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este un altul în afară de el; 36 din cer te-a făcut să auzi glasul lui, ca să te înveţe; şi pe pământ te-a făcut să vezi focul lui cel mare şi ai auzit cuvintele lui din mijlocul focului. 37 Şi pentru că i-a iubit pe părinţii tăi şi a ales descendenţa lor, te-a scos din Egipt în prezenţa lui, cu puterea lui cea mare. 38 Ca să alunge dinaintea ta popoare mai mari şi mai puternice decât tine, ca să te ducă să iei ţara lor ca moştenire, cum este astăzi. 39 Să ştii astăzi şi meditează în inima ta că Domnul este Dumnezeu sus, în cer, şi jos, pe pământ, şi nu este altul! 40 Păzeşte hotărârile şi poruncile lui pe care ţi le dau astăzi, ca să-ţi fie bine ţie şi copiilor tăi după tine şi ca să-ţi fie lungite zilele pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă pentru totdeauna!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 76(77),12-13.14-15.16 şi 21 (R.: 12a)
R.: Îmi voi aduce aminte de faptele Domnului.

12 Îmi voi aminti faptele Domnului
şi îmi voi aminti de la capăt minunile lui.
13 Voi medita la toate lucrările tale,
voi cugeta la toate faptele tale minunate. R.

14 Dumnezeule, calea ta este sfântă!
Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru?
15 Tu eşti Dumnezeul care faci minuni,
tu ţi-ai făcut cunoscută puterea printre popoare. R.

16 Cu braţul tău l-ai eliberat pe poporul tău,
pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.
21 Ai călăuzit poporul tău ca pe o turmă,
cu mâna lui Moise şi a lui Aaron. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,10
(Aleluia) Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,24-28
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! 25 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla. 26 Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut. 28Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea până când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăţia lui”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

V-am numit pe voi prietenii mei…

Posted by Paxlaur pe 02/08/2017

Prietenul meuÎn mijlocul săptămânii, în timp ce bisericile răsună de cântarea Aleluia, Cristos se adresează inimii noastre: „V-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute” (cf. In 15,15). Cristos ne numește astăzi prietenii săi și, dorind să ajungem la adevărata fericire, ne face cunoscut binele cel mai de preț la care putem ajunge: împărăția cerurilor, acea comoară, acea perlă de mare valoare pentru care merită să renunți la tot, să vinzi totul, doar ca să o poți avea (cf. Mt 13,44-46).

Prin aceste parabole Cristos reia invitația sa de a ne schimba viața, de a ne converti, de a „vinde tot”, de a reunța la tot ceea ce ne-ar putea împiedica să intrăm în posesia împărăției lui Dumnezeu. Mesajul Domnului este atât de clar: împărăția cerurilor este un bun atât de mare, o perlă atât de prețioasă încât cine înțelege cu adevărat despre ce este vorba, merge în grabă și, plin de bucurie, face totul pentru a avea acea perlă.

Nu trebuie să neglijăm acest aspect evidențiat de Cristos: omul care a descoperit împărăția cerurilor este „plin de bucurie” chiar și atunci când trebuie să renunțe la tot, chiar și atunci când merge și vinde tot ce are. Suntem plini de bucurie pentru că știm că din această „afacere” ieșim câștigători. Alegând împărăția lui Dumenzeu nu jucăm la loto: poate câștigăm, poate nu! Nicidecum! Cine alege împărăția cerurilor câștigă! Cine alege să stea cu Cristos, să cumpere „mărgăritarul” oferit de Cristos, alege să facă „afacerea” vieții sale, cea mai mare investiție pentru sufletul său: va câștiga viața veșnică.

Faptul că împărăția cerurilor este „un mărgăritar de mare valoare” ne ajută să conștientizăm un element esențial: adevărul este unul singur și indivizibil. Așadar fie facem totul pentru a avea acest mărgăritar, trăind cu bucurie, fie nu-l avem. Nu e loc de „firimituri de adevăr”, de bucățele de mărgăritar, de frânturi de Evanghelie: vindem totul și avem totul! Cealaltă variantă este pierzătoare.

Astăzi fiind „Porțiuncula”, ziua în care putem obține indulgența plenară, încercăm să-l întâlnim pe Domnul în bisericile noastre. Astăzi suntem chemați cu insistență să-l vizităm pe Domnul în casa în care a ales să locuiască. Întâlnindu-l și mai ales primindu-l în sfânta Euharistie să-i cerem harul de a conștientiza importanța împărăției lui Dumnezeu și a faptului că noi suntem chemați să facem parte din această împărăție. Numai înțelegând aceasta, convertirea noastră va fi una perfectă: vom vinde totul, vom renunța la totul pentru a ne bucura de cel mai de preț mărgăritar. Renunțarea totală, convertirea perfectă este calea pentru a ajunge și noi la ziua în care vom vorbi „față către față” cu Dumnezeu, ziua în care vom avea chipul strălucitor, asemenea lui Moise (cf. Ex 34,29)


Ce mai trebuie să vinzi
pentru a cumpăra mărgăritarul de mare valoare?
La ce nu ai renunțat încă?


2 august 2017 

Miercuri din săptămâna a 17-a de peste an
Ss. Eusebiu de Vercelli, ep. *; Petru Iulian Eymard, pr. * (Porţiuncula)
Ex 34,29-35; Ps 98; Mt 13,44-46

LECTURA I
Fiii lui Israel, văzând faţa strălucitoare a lui Moise, nu îndrăzneau să se apropie de el.
Citire din cartea Exodului 34,29-35
Moise a coborât de pe muntele Sinai – şi cele două table ale mărturiei erau în mâna lui când cobora de pe munte -, iar Moise nu ştia că faţa lui strălucea pentru că vorbise cu Dumnezeu. 30Aaron şi toţi fiii lui Israel s-au uitat la Moise şi iată că faţa lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el. 31 Moise i-a chemat; Aaron şi toţi conducătorii adunării s-au întors la el şi el le-a vorbit. 32După aceea, toţi fiii lui Israel s-au apropiat şi el le-a poruncit tot ce-i spusese Domnul pe muntele Sinai. 33 Când a încetat să le vorbească, şi-a pus un văl pe faţă. 34 Când intra Moise înaintea Domnului ca să-i vorbească, îşi scotea vălul până când ieşea; iar când ieşea, le spunea fiilor lui Israel ce i se poruncise. 35 Fiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că faţa lui Moise strălucea; iar Moise îşi punea din nou vălul pe faţă până când intra să vorbească cu Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 98(99),5.6.7.9 (R.: 9c)
R.: Domnul Dumnezeul nostru este sfânt, închinaţi-vă în faţa lui!

5 Preaînălţaţi-l pe Domnul Dumnezeul nostru,
prosternaţi-vă la picioarele scaunului său de domnie,
căci el este sfânt! R.

6 Moise şi Aaron, dintre preoţii lui,
şi Samuel, dintre cei care invocau numele Domnului,
îl chemau pe Domnul şi el le răspundea. R.

7 El le-a vorbit din coloana de nor,
iar ei au păzit mărturiile lui
şi hotărârea pe care el le-a dat-o. R.

9 Preaînălţaţi-l pe Domnul Dumnezeul nostru
şi adoraţi-l pe muntele lui cel sfânt,
căci Domnul Dumnezeul nostru este sfânt! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,15b
(Aleluia) „V-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-46
În acel timp, Isus a spus: „Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 La fel, împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Când găseşte un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi îl cumpără”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

O nobilă virtute: renunțarea la noi înșine!

Posted by Paxlaur pe 11/07/2017

0-02-04-a2ace5d3ed24161204f782404865498bf7e05bbf30b3ac6b9b342bd9a05059d4_fullOra et labora – roagă-te şi munceşte”, răsună astăzi în lumea întreagă în amintirea celui care din anul 1964 este numit „Patronul Europei”. Roagă-te și muncește, este regula după care și astăzi trăiesc mii de oameni, în timp ce mulți alții cred că pot separa aceste două realități. Sunt unii care cred că-l pot urma pe Cristos doar prin munca lor, prin realizările lor, neglijând rugăciunea, viața spirituală, sufletul lor și al celor din jur. Oare sfinții sunt cei care au construit catedrale mărețe sau cei care au dat sufletelor forma măreață a unei catedrale în care Dumnezeu ne naște și trăiește?

Sfântul Benedict – și toți sfinții, în general – ne invită să ne amintim că urmarea lui Cristos nu este atât despre ceea ce realizăm, despre munca noastră, ci despre „realitățile” la care am renunțat. Mai mult, nu doar sfinții, ci însuși Cristos este cel care ne spune: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze” (Mt 16,24). Să renunțe la sine, zice Domnul. Nu ne vorbește de nicio altă realizare măreață, ci de această nobilă virtute: renunțarea la noi înșine, lepădarea de mândria noastră, de egoismul nostru.

Nobilă eliberare a sufletului este renunțarea la noi înșine. Doar aceasta ne ajută să fim persoane de caracter în urmarea lui Cristos și nu caricaturi pe urmele lui Cristos, imagini hidoase ale oamenilor care cu nasul ating cerul, dar cu sufletul sunt în mocirlă. Ce imagine hidoasă! Ce urâți suntem atunci când nu ne eliberăm în totalitate de noi înșine pentru ca, plini de smerenie, să ne simțim sufletul ridicat până la cer.

Aceasta este rugăciunea pe care astăzi o înălțăm împreună cu întreaga Biserică: „Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul, de a nu pune nimic mai presus de iubirea ta, ca să putem alerga cu inimă deschisă, pe calea poruncilor tale”. Implorăm harul de a ne elibera de tot ceea ce ne trage sufletul în jos, de tot ceea ce ne împovărează sufletul creat pentru cer, creat pentru a „moșteni viața veșnică” (cf. Mt 19,29).

Oare noi putem spune astăzi cu sfântul Benedict și cu apostolul Petru: „Doamne, iată, noi am lăsat toate” (Mt 19,27)? La ce mai avem de renunțat pentru a fi cu adevărat liberi? Ce anume ne împiedică să ne numărăm printre cei fericiți? Cine sau ce ne trage sufletul în jos, împiedicându-l să atingă cerul?

Să privim la Cristos: „El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului… s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce” (Fil 2,6-8). Să învățăm de la Cristos și de la sfinți: calea spre desăvârșire este renunțarea, iar singura noastră realizare trebuie să fie „purtarea crucii pe urmele Domnului” (cf. Mt 16,24).


Să ne însușim, în rugăciune și umilință,
arta renunțării, nu a realizărilor.
Nicio muncă fără rugăciune!


11 iulie 2017 

Marţi din săptămâna a 14-a de peste an
SS. BENEDICT, abate, patron al Europei; Olga, regină
Prov 2,1-9; Ps 33; Mt 19,27-29

LECTURA I
Pleacă-ţi inima spre înţelegere!
Citire din cartea Proverbelor 2,1-9
Fiule, dacă primeşti cuvintele mele, şi păstrezi la tine poruncile mele, 2 dacă asculţi cu urechea înţelepciunea şi dacă-ţi pleci inima spre înţelegere, 3 ba, mai mult, dacă vei striga după pricepere şi dacă-ţi vei înălţa glasul după înţelegere, 4 dacă o vei căuta ca pe argint şi dacă te vei interesa ca de comori, 5 atunci vei pricepe teama de Domnul şi vei afla cunoaşterea lui Dumnezeu. 6 Căci Domnul dă înţelepciunea, din gura lui ies cunoaşterea şi înţelegerea. 7 El rezervă pentru cei drepţi succesul, este scut pentru cei care umblă în neprihănire. 8 Păzeşte căile judecăţii şi ocroteşte drumul celor pioşi ai săi. 9 Atunci vei pricepe dreptatea şi judecata, nepărtinirea, pe orice cale a binelui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9.10-11 (R.: 9a);
R.: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută refugiu în el! R.

10 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
11 Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi, care m-aţi urmat, veţi primi însutit şi veţi moşteni viaţa veşnică.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 19,27-29
În acel timp, Petru, luând cuvântul, i-a zis lui Isus: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat! Deci care va fi partea noastră?” 28 Dar Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că voi, care m-aţi urmat, la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei sale, veţi sta şi voi pe douăsprezece tronuri, ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel. 29 Şi oricine va fi părăsit case sau fraţi sau surori, sau tată sau mamă, sau soţie sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică”.

Cuvântul Domnului

 

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

În fiecare zi…

Posted by Paxlaur pe 02/03/2017

Inima de copil

Ne plac zilele când oamenii devin mai buni, când singura lor dorință este să facă binele și să evite răul, orice fel de rău, oricât de mic ar fi. Cât de dragi ne sunt acele zile albastre ca un cer din poveste când oamenii se trezesc hotărâți să fie generoși, să iubească, să ierte. Ce parfum frumos are ziua în care omul încearcă să fie om prin tot ceea ce face, spune și gândește. Acele zile sunt ca o sărbătoare! Deseori, tocmai timpul Postului Mare este o astfel de sărbătoare. Am început de ieri, cu sau fără o listă, timpul de post, drumul renunțărilor noastre, drumul crucii, lupta noastră cu slăbiciunile.

Astăzi Cristos ne repetă: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze”. Obișnuiți cu suferința, nu mai tresărim când auzim de renunțare și cruce. Însă, neobișnuiți cu fidelitatea și statornicia în a face binele suntem zdruncinați când auzim: „în fiecare zi”! De undeva, parcă din adâncurile ființei, răsună: „Citește din nou! Poate Cristos a vrut să spună: În fiecare zi a Postului Mare!”. Însă citim și recitim și vedem că Isus a spus doar atât: în fiecare zi!

Da, în fiecare zi a vieții tale să-ți porți crucea și să-ți ții cuvântul dat, în fiecare zi să iubești, să ierți, să faci binele, să renunți la tine, să fii om. În fiecare zi! Nu știm cine a inventat „listele” pentru Postul Mare, dar Cristos ne vrea pe umele sale în fiecare zi, nu doar până la Paște! Iar fericirea vine din a fi statornic „acum”, căci „în fiecare zi” nu înseamnă „în fiecare zi începând de mâine”, ci înseamnă „în fiecare astăzi”.

Împodobește-te cu fidelitate, colorează-te cu statornicie și-ți va fi cerul albastru și viața senină… în fiecare zi!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,22-25
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie”. 23 Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze! 24Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva. 25 Aşadar, ce-i foloseşte omului dacă a câştigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?”

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Smulgerea din victimizare sau cum să nu ajungem cu mâinile goale în fața Domnului

Posted by Paxlaur pe 28/05/2013

empty handsPrivim în jurul nostru şi suntem convinşi că „totul merge prost”. Ba chiar, spun unii că totul merge din ce în ce mai prost. Rătăcim spre nicăieri, noi şi scumpa noastră ţară, care pare să nu mai aibă nimic de-a face cu „grădina Maicii Domnului”. Infrastructura este sub nivelul mării, setea de cultură s-a stins în tot felul de „chinezării” şi surogate, iar plămânii ne sunt oxigenaţi de un aer îmbâcsit cu un iz de „merge şi aşa”. „Ne-am obişnuit cu starea asta şi nu mai avem ce face”, sună deseori ca o sentinţă definitivă şi irevocabilă din gura unora. Şi astfel cădem în clocotul victimizării: „vai de noi şi de ţara noastră”. Şi ştim, zicem noi, şi cine sunt vinovaţii: politica, economia, criza, sportul, contrabanda, Biserica şi oamenii ei, rromii etc. Întotdeauna vinovaţii sunt ceilalţi, nu noi. Dar noi, dar eu, dar tu… ce am făcut concret pentru a fi altfel?! Nu cumva ne plângem prea mult şi facem prea puţin?! Nu cumva vedem realitatea aşa cum vor alţii să o vedem şi cum ne-o prezintă ei şi uităm că avem totuşi o ţară frumoasă, cu oameni buni (unii chiar foarte buni), generoşi, inteligenţi, disponibili?! Nu cumva ignorăm binecuvântarea lui Dumnezeu revărsată din belşug asupra noastră ca nişte talanţi, numai că noi preferăm să îngropăm talanţii şi să cultivăm orice altceva?! Nu cumva vrem să fim inundaţi de lumina soarelui fără ca să facem un minim de efort şi să ridicăm jaluzelele sau măcar pleoapele?! Ne victimizăm prea mult şi facem prea puţin.

Când am citit prima dată şi un pic în grabă evanghelia de astăzi, nu mi-a plăcut de Petru. La prima vedere, în acest fragment, Petru părea să aibă o genă de român în el: un om obişnuit să se plângă, să se victimizeze şi apoi să vadă ce-i iese din afacerea în care a intrat sau în care a fost băgat fără voia lui. Îmi suna în minte ceva de genul: „Ah, ce greu e de noi. Nu mai avem nimic. Am renunţat la toate (sau ne-au fost luate). Acum umblăm după tine, dar nu ştim încotro mergem şi ce o să se aleagă de noi. Cred că ne-am sacrificat în zadar. Măcar de-am şti sigur că ne iese ceva la afacerea asta”.

Asta a fost prima impresie. Apoi am recitit şi în inima mea s-a conturat o altă realitate. Petru a putut spune ceea ce eu (şi poate şi mulţi alţii) nu pot spune: am lăsat toate! Mi-e atât de dragă acum acea dezlipire a lui. Să laşi totul, totul şi să te simţi liber, dispus doar să mergi pe urmele Domnului. Pentru mine e ca un vis din care realitatea mă trezeşte brusc. Nu simt că pot să spun în totalitate: „Iată, am lăsat toate şi te-am urmat!”. Mi-ar plăcea să fie aşa, dar ştiu că deseori e doar o impresie, o amăgire. Încă ne ţin departe de Domnul oameni, lucruri, pasiuni şi păcate.

„Am lăsat toate şi te-am urmat”, ferice de omul care poate să spună aceasta. Şi nu e un text valabil doar pentru preoţi, seminarişti (Petru, când a spus aceasta, era încă un fel de seminarist, încă se forma, nu era preot!) sau persoane consacrate, ci trebuie să fie îndreptat spre toţi oamenii. Urmarea lui Cristos – în orice formă de viaţă – cere mai întâi renunţarea la toate. Aici problema nu e să nu ai, să fii sărac, ci să ştii să te distanţezi de ceea ce ai, să ştii să te faci sărac, să devii sărac. Aici e vorba de tăria – dar al Duhului Sfânt – de a te sărăci, dezlipi, de a rupe de la inima ta orice s-ar pune între tine şi Cristos. Aici e forţa lui Dumnezeu care trebuie lăsată să lucreze şi care singura ne poate aduce această stare. Visez şi eu la o zi în care să pot spune fără niciun fel de reţinere sau interes: iată, am lăsat toate şi te-am urmat! Până la acea zi însă mai am/avem mult de lucru. Şi mai ales mai avem de depăşit momente în care cineva vine și ne spune: „Ah, săracul de tine! Ce greu trebuie să fie?!” De ce săracul de mine? Şi de ce să fie greu? Sau, mă rog, de ce să las să pară că e mai greu decât în realitate sau decât în „partea cealaltă”?! Fiecare alegere aduce greutăţile, dar şi bucuriile ei. Acea răsplată de care vorbeşte Isus (şi pe care nu îndrăznesc să o sper decât prin mila sa, că eu sunt praf!) nu e doar pentru unii, ci e pentru toţi cei care îl urmează. Dar nu ziua răsplăţii o aştept, ci ziua eliberării de toţi şi de toate, ziua în care să spun împreună cu Petru: „Am lăsat toate şi te-am urmat!” Toate! Totul! Dar până atunci nu e cazul să fiu victimizat sau să pozez în victima sacrificatului.

Apoi aş vrea să adaug ceva legat şi de o parte a răspunsului lui Isus. Din toată înşiruirea nu mi-a atras atenţia recompensa, ci subtila subliniere: „desigur, nu fără persecuţii”. Am minţi dacă am spune că nu ne temem de suferinţă. Mi-ar plăcea să se poată şi altfel, dar aceasta este singurul drum care duce spre viaţă, spre înviere. Cine caută o viaţă comodă trebuie să încerce în altă parte, să bată la altă uşă. Trebuie să păşim pe urmele lui Isus – dacă tot spunem că-l urmăm – şi noi ştim că urmele paşilor săi duc pe calvar, duc spre locul unde a fost răstignit. Dar mai ştim – şi ne-o confirmă şi evanghelia de astăzi – că nu suferinţa, nu calvarul, nu persecuţiile vor avea ultimul cuvânt, ci învierea, viaţa, viaţa cea veşnică. Acolo vom ajunge dacă reuşim să spunem împreună cu Petru: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat”. Fericită va fi acea zi pe care o sper, pe care o sperăm împreună şi pe care o cerem în rugăciune: Doamne, dezlipeşte-ne inima de tot ceea ce ne împiedică să te urmăm până la capăt, străbătând Calvarul alături de tine, ajungând la înviere prin tine şi împreună cu tine.

Împreună cu frumuseţea şi provocarea adusă de fragmentul evanghelic, vreau să amintesc şi un pasaj din prima lectură. Nu aş vrea să treacă neobservată această frază: „Nu te prezenta cu mâinile goale în faţa Domnului!” (Sir 35,5). Ziua aceasta trebuie să o trăim astfel încât, deşi dezlipiţi de toate bunurile materiale şi de orice realitate, să strângem roade pe care să i le oferim Domnului. Seara, înainte de culcare, îngerul Domnului va veni să ia de la noi roadele acestei zile pe care să le prezinte Tatălui: ce vom culege astăzi? Ce vom cultiva? Ce-i vom oferi Domnului? Nu este suficient să nu facem răul, ci trebuie să facem binele. Trebuie să facem ceva. Această „grădină a Maicii Domnului” nu se întreţine singură şi nici din priviri, ci cu muncă şi fiecare îşi are rostul său. Dacă e plină de buruieni este pentru că au dispărut grădinarii şi s-au înmulţit „domnii”, cei care vor doar să se plimbe prin ea, fără să facă nimic, nici bun, nici rău…sau doar răul din când în când. Pentru ca deseară să nu fim cu mâinile goale în faţa Domnului trebuie să ne smulgem din indiferenţă, să ne aplecăm şi să plivim neghina din viaţa noastră. Trebuie să ne suflecăm şi să-i ajutăm şi pe alţii să fie mai buni şi să facă binele. Nu avem ce căuta cu mâinile goale în faţa Domnului.

Am mai scris şi cu alte ocazii ce povesteşte Raoul Follereau, omul care şi-a dedicat viaţa slujirii şi îngrijirii leproşilor. El spune: „Am visat un om care s-a prezentat la judecata lui Dumnezeu. Când l-a văzut pe bunul Judecător i-a spus: „Doamne, vezi? Eu am pus în practică legea ta, nu am făcut nimic necinstit, rău, nelegiuit. Doamne, priveşte: mâinile mele sunt curate”. „Fără îndoială”, i-a răspuns Dumnezeu, „dar, totodată, ele sunt goale”.

Buna mamă, Maria, să ne ajute să strângem în mâinile noastre toate acele daruri pe care Domnului ni le va trimite în această zi şi totodată să ne fie sprijin în dezlipirea de ceea ce ne ţine departe de urmarea Domnului.
Ajutorul creştinilor şi Regina păcii, roagă-te pentru noi. Amin.

Marţi, 28 mai 2013 

Marti din saptamâna a 8-a de peste an
Sf. Gherman, ep.

 

LECTURA I
Cine împlineşte poruncile aduce prin aceasta jertfă de împăcare.

Citire din cartea lui Ben Sirah 35,1-13
1 Cine păzeşte Legea aduce prin aceasta o mulţime de jertfe; 2 cine împlineşte poruncile aduce jertfe de împăcare. 3 Cine se arată recunoscător aduce prin aceasta ca ofrandă cea mai curată făină de grâu; cine dă de pomană aduce jertfă de laudă. 4 Cine se îndepărtează de răutate câştigă bunăvoinţa Domnului; cine se îndepărtează de nedreptate îi aduce prin aceasta o jertfă de ispăşire. 5 Nu te prezenta cu mâinile goale în faţa Domnului. Împlineşte toate acestea, pentru că sunt prescrise de el.6 Jertfa omului drept este ca grăsimea victimelor de pe altar, mirosul ei plăcut se înalţă către Cel Preaînalt. 7 Jertfa omului drept este plăcută lui Dumnezeu şi nu va fi dată uitării. 8 Cinsteşte-l pe Domnul cu generozitate, nu fi zgârcit cu darurile pe care i le oferi. 9 De fiecare dată când dai ceva, fii cu faţa voioasă şi dă cu bucurie lui Dumnezeu a zecea parte din ceea ce câştigi. 10 Dă Celui Preaînalt, aşa cum ţi-a dat şi el; dă din toată inima, după posibilităţile tale, 11 căci el este Dumnezeu care răsplăteşte, el dă înapoi de şapte ori mai mult. 12 Nu încerca să-l cumperi cu daruri, pentru că nu le va primi; 13 nu-ţi pune încrederea într-o jertfă oferită din bunuri luate pe nedrept, căci Domnul este un judecător fără părtinire.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 49,5-6.7-8.14 şi 23 (R.: 23b)
R.: Împlinirea poruncilor este mai mult decât orice jertfă.
5 Domnul spune: „Strângeţi în faţa mea pe credincioşii mei
care au pecetluit legământul cu mine printr-o jertfă!
6 Cerurile vor vesti dreptatea lui;
însuşi Dumnezeu este judecătorul. R.

7 Ascultă, poporul meu, eu îţi vorbesc,
ascultă, Israele, eu te acuz, eu care sunt Dumnezeul tău!
8 Nu pentru jertfele tale te dojenesc,
pentru că arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea. R.

14 Adu lui Dumnezeu jertfă de laudă
şi împlineşte făgăduinţele făcute Celui Preaînalt.
23 Cine aduce jertfă de laudă mă preamăreşte;
celui care merge pe calea cea dreaptă
îi voi arăta mântuirea adusă de Dumnezeu”. R.

ALELUIA cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Veţi primi acum de o sută de ori mai mult, iar apoi viaţa veşnică.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,28-31
În acel timp, 28 Petru i-a spus lui Isus: „Iată, noi am părăsit toate şi te-am urmat!” 29 Isus i-a spus: „Vă spun adevărul, nu este nimeni care să fi părăsit – pentru mine şi pentru evanghelie – 30 casă, fraţi, surori, mamă, tată, copii sau pământ fără să primească, deja în acest timp, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi pământuri – desigur nu fără persecuţii -, iar în cealaltă lume viaţa veşnică. 31 Mulţi dintre aceştia, care acum sunt cei dintâi, vor fi cei din urmă, iar cei de pe urmă vor fi cei dintâi”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | 7 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: