Să privim cu atenție la persoanele din evanghelie: Maria Magdalena, din care Isus a scos şapte diavoli; ucenici care „jeleau şi plângeau” mortea lui Isus, dar nu credeau în învierea lui; alți doi ucenici care mergeau la câmp, dar care fie nu erau buni povestitori, fie nu se bucurau de prea multă credibilitate în rândul comunității pentru că nu au fost crezuți când au povestit despre întâlnirea cu Cristos cel înviat. Și apostolii care, necredincioși și ei, sunt mustrați de Cristos „pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morţi”.

Ei bine, acestor oameni le apare Cristos și – în pofida slăbiciunii și a necredinței lor – le încredințează nobila misiune: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!”. Să privim la ei și la gestul lui Cristos și să înțelegem că la această misiune suntem chemați și noi, așa slabi și necredincioși cum ne dovedim în atât de multe împrejurări.

Cristos insistă ca noi să-i fim martori. Insistă! E adevărat că ne dojenește pentru necredința și împietrirea inimii noastre, dar apoi ne trimite să predicăm evanghelia. Cristos nu renunță la noi! Cristos e fascinant: insistă! Face totul ca noi să credem: ne trimite zeci de mesageri, de semne. Mai mult, ni se descoperă și ni se oferă pe el însuși în cuvântul și pâinea vieții. O, dacă am înțelege că „dreapta Domnului face lucruri minunate în viața noastră. El, Domnul, ne înalță, ne dă viață tocmai ca să putem istorisi faptele sale minunate” (cf. Ps 117,16-17).

„Sus inima”, răsună prin sfânta Liturghie în viața ta: Cristos te vrea martorul său. Nu-l refuza! Nu te ascunde în spatele slăbiciunilor tale. Nu uita că Isus îți repetă cuvintele rostite sfântului Paul: „Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se împlinește în slăbiciune”. Așadar, acceptă astăzi misiunea încredințată, spunând: „Mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos” (2Cor 12,8-9).

Suntem slabi, fragili, însă harul său ne susține. Mai mult, „dragostea sa ne constrânge” (2Cor 5,14) astfel încât „noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit” (Fap 4,20). Să privim în jurul nostru și să înțelegem că omenirea are nevoie de Cristos, de viață, de înviere. Să ascultăm strigătul fraților noștri însetați de Cristos, să nu fim surzi sau indiferenți la cei care au nevoie de puterea învierii lui Isus. Din zeci de colțuri ale lumii răsună și astăzi: „Vreau să-l cunosc pe Cristos și puterea învierii lui și comuniunea la pătimirile sale” (Fil3,10). Mergi și predică evanghelia la toată făptura, începând din casa ta!

Dumnezeu ne-a ales! 
„El a ales cele nebune ale lumii 
ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți; 
a ales cele nesemnificative ale lumii, cele de jos și disprețuite… 
așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 1,27-29).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,9-15
După ce a înviat, în dimineaţa primei zile a săptămânii, Isus i-a apărut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte diavoli. ¹⁰ Ea a plecat şi a povestit celor care fuseseră cu el, care acum se jeleau şi plângeau. ¹¹ Dar ei, auzind că trăieşte şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. ¹² După acestea, a apărut altor doi dintre ei sub o altă înfăţişare, în timp ce mergeau la câmp, ¹³ iar ei s-au întors şi au povestit celorlalţi, însă nu i-au crezut nici pe aceştia. ¹⁴ În sfârşit, le-a apărut şi celor unsprezece pe când stăteau la masă şi i-a dojenit pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morţi. ¹⁵ Apoi le-a spus: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!”

Cuvântul Domnului