Cine este de fapt sfântul? „Sfântul este cel care nu se abate din calea ştiută, este cel ce rămâne drept când toţi se pleacă, este cel ce gândeşte lucid în timp ce întregul său popor este cuprins de spaimă şi turbare… Va veni ziua în care vom declara ca sfânt orice om cinstit. Atât de rar va fi el şi atât de greu va fi ca omul să rămână nepătat, nemânjit, încât un asemenea exemplar va echivala cu un adevărat miracol (Ion Desideriu Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Vol. I, 1984-85, pag. 79-80).
Au fost vremuri când una dintre dorinţele oamenilor era să fie sfinţi. Copiii îşi doreau să fie sfinţi pentru că vedeau această dorinţă în familiile lor, la părinții și la bunicii lor. Familiile se deprindeau cu viaţa de sfinţenie privind la păstorii lor sau la persoanele consacrate care radiau de dorinţa de a împlini cuvântul lui Dumnezeu: „Fiţi sfinţi pentru că eu, Domnul vostru, sunt sfânt” (Lev 11,44-45). Creștinul adevărat este prietenul sfinților, le cunoaște viața și râvnește puritatea inimii lor, sfințenia.
Să ne imaginăm că astăzi sfinții Petru şi Paul ne întind fiecăruia o foaie de hârtie şi ne spun: „Scrieţi ceea ce vă doriţi cel mai mult şi noi ne vom strădui să vă mijlocim de la Domnul acele daruri”. Ce am scrie pe foile noastre? Ce ne dorim? Ce îşi doresc copiii, tineri, bărbaţii şi femeile, familiile, preoţii, persoanele consacrate, bătrânii, bolnavii? Ce ne interesează cel mai mult? Mai vrea astăzi cineva să fie sfânt sau toţi vrem doar să fim sănătoşi și liniștiți, să avem ajutor la şcoală sau la serviciu? Cine mai doreşte să fie sfânt?
Cine este de fapt sfântul? „Sfântul este cel care nu se abate din calea ştiută, este cel ce rămâne drept când toţi se pleacă, este cel ce gândeşte lucid în timp ce întregul său popor este cuprins de spaimă şi turbare… Va veni ziua în care vom declara ca sfânt orice om cinstit. Atât de rar va fi el şi atât de greu va fi ca omul să rămână nepătat, nemânjit, încât un asemenea exemplar va echivala cu un adevărat miracol (Ion Desideriu Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Vol. I, 1984-85, pag. 79-80).
Să nu ne uităm în jurul nostru pentru a găsi „oameni cinstiți”. Să ne uităm mai întâi la noi, în noi: suntem astfel de oameni? Putem deveni astfel de oameni drepţi, nepătaţi, necompromişi? Obligaţia de a fi sfânt nu e pentru celălalt, pentru vecinul sau soţul sau prietenul sau colegul nostru, ci, în primul şi în primul rând, este pentru noi, este pentru tine, este pentru mine.
Dacă în casa noastră lipsesc oamenii sfinți, un motiv îl găsim și în lecturile proclamate astăzi: în timp ce Petru era în închisoare „se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu” (cf. Fap 12,5). Poate că ne lipsesc sfinţii sau viaţa de sfinţenie tocmai pentru că ne rugăm prea puţin pentru a fi sfinţi. De câte ori punem în intenţiile noastre: „Doamne, ajută-mă să fiu sfânt”? Sau de câte ori, asemenea Bisericii de la începuturi care se ruga pentru apostolul Petru, ne rugăm noi pentru urmaşul său, pentru papa Francisc, pentru Sfântul Părinte ca să fie mereu plin de forță și de har? Sau pentru episcopi, preoţi, familii, persoane consacrate, seminarişti. Să ne rugăm pentru ei și să cerem haruri de la inima lui Isus, noianul tuturor virtuților.
Biserica are nevoie şi astăzi de sfinţi, de oameni ca Petru, ca Paul, de oameni care să vorbească despre adevăr, de oameni care să indice o direcţie clară, dreaptă, de oameni care să „vestească până la capăt Evanghelia” (cf. 2Tim 4,17).
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19
În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. 15 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” 17 Isus, luând cuvântul, a spus: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.
Cuvântul Domnului
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu